Negând că Isus scoate demoni cu puterea lui Dumnezeu, scribii şi fariseii sunt în pericolul de a blasfemia împotriva spiritului sfânt. Aşadar, de partea cui vor fi ei, a lui Dumnezeu sau a lui Satan? Isus spune: „Sau faceţi ca pomul să fie bun şi rodul lui bun, sau faceţi ca pomul să fie rău şi rodul lui rău, pentru că pomul se cunoaşte după rodul lui” (Matei 12:33).

Este absurd ca ei să-l acuze pe Isus că scoate demoni, ceea ce este un rod bun, cu ajutorul lui Satan. Aşa cum a explicat Isus în Predica de pe munte, dacă rodul este bun, şi pomul este bun, nu rău. Aşadar, rodul fariseilor, acuzaţiile aberante aduse lui Isus, dovedesc că sunt răi. Isus le spune: „Pui de vipere, cum puteţi să spuneţi lucruri bune, când sunteţi răi? Căci din plinătatea inimii vorbeşte gura” (Matei 7:16, 17; 12:34).

Într-adevăr, cuvintele unei persoane reflectă ce are în inimă şi sunt o bază pentru judecată. De aceea, Isus declară: „Vă spun că oamenii vor da socoteală în Ziua Judecăţii de orice cuvânt nefolositor pe care-l rostesc, fiindcă prin cuvintele tale vei fi declarat drept şi prin cuvintele tale vei fi condamnat” (Matei 12:36, 37).

În ciuda lucrărilor impresionante pe care le face Isus, scribii şi fariseii cer mai mult: „Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la tine”. Indiferent că l-au văzut sau nu pe Isus înfăptuind miracole, ei au mărturia multor martori oculari referitoare la lucrările sale. Prin urmare, Isus le poate spune acestor conducători evrei: „O generaţie rea şi adulteră caută fără încetare un semn, dar nu i se va da alt semn, decât semnul profetului Iona” (Matei 12:38, 39).

Ei nu trebuie să ghicească sensul cuvintelor lui Isus, întrucât el le spune: „Aşa cum Iona a fost în pântecele peştelui uriaş trei zile şi trei nopţi, tot aşa Fiul omului va fi în inima pământului trei zile şi trei nopţi”. Iona a fost înghiţit de un peşte uriaş, dar apoi a ieşit din pântecele lui, fapt care poate fi asemănat cu o înviere. Isus profeţeşte astfel că el însuşi va muri şi va fi înviat a treia zi. Mai târziu, la învierea sa, conducătorii evrei vor respinge „semnul profetului Iona”, refuzând să se căiască şi să se schimbe (Matei 27:63-66; 28:12-15). Spre deosebire de ei, „bărbaţii din Ninive” s-au căit după ce Iona le-a predicat. Prin urmare, ei vor condamna această generaţie. De asemenea, Isus spune că regina din Şeba va condamna şi ea generaţia aceasta prin exemplul său. Ea a dorit să audă cuvintele înţelepte  ale lui Solomon şi s-a minunat de înţelepciunea lui. Dar „aici este unul mai mare decât Solomon”, afirmă Isus (Matei 12:40-42).

El aseamănă situaţia acestei generaţii rele cu a unui om din care a ieşit un spirit rău (Matei 12:45). Întrucât omul nu umple golul cu lucruri bune, spiritul rău se întoarce cu alte şapte spirite mai rele decât el şi acestea pun stăpânire pe om. În mod similar, naţiunea Israel a fost curăţată şi s-a schimbat, la fel ca omul din care a ieşit spiritul necurat. Dar naţiunea i-a respins pe profeţii lui Dumnezeu şi chiar i s-a împotrivit celui care are în mod indiscutabil spiritul lui Dumnezeu, Isus. Aceasta arată că starea naţiunii este mai rea decât la început.

În timp ce Isus vorbeşte, mama sa şi fraţii săi sosesc şi aşteaptă deoparte. Unii dintre cei care stau lângă Isus îi spun: „Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi vor să te vadă”. Atunci Isus arată cât de apropiat este de discipolii săi. Întinzându-şi mâna spre ei, Isus spune: „Mama mea şi fraţii mei sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl respectă” (Luca 8:20, 21). El subliniază astfel că oricât de importante sunt legăturile dintre el şi rudele sale, relaţia sa cu discipolii este chiar mai importantă. Cât de încurajator este să ne bucurăm de legături atât de strânse cu fraţii de credinţă, mai ales când alţii se îndoiesc de noi şi condamnă lucrările noastre bune!