Cu o anumită ocazie, în timp ce se află în Iudeea, Isus este invitat de un fariseu să ia prânzul împreună (Luca 11:37, 38). Înainte de a lua masa, fariseii respectă un ritual de spălare a mâinilor până la cot. Dar Isus nu face acest lucru (Matei 15:1, 2). Deşi spălarea mâinilor până la cot nu ar însemna o încălcare a Legii, Isus ştie că aceasta nu este o cerinţă a lui Dumnezeu.

Fariseul este surprins că Isus nu respectă acest ritual. Observând reacţia lui, Isus spune: „Voi, fariseii, curăţaţi partea din afară a paharului şi a farfuriei, dar înăuntru sunteţi plini de jaf şi de răutate. Oameni fără minte! Oare cel care a făcut partea din afară n-a făcut şi partea dinăuntru?” (Luca 11:39, 40).

Problema nu este spălatul pe mâini înainte de a lua masa, ci ipocrizia religioasă. Fariseii şi alţii care se spală pe mâini până la cot nu-şi curăţă inima de răutate. De aceea, Isus îi sfătuieşte: „Daţi ca daruri de îndurare lucrurile dinăuntru şi iată că toate celelalte lucruri vă vor fi curate” (Luca 11:41). Într-adevăr, generozitatea trebuie să izvorască din iubire, nu din dorinţa de a-i impresiona pe alţii prin etalarea propriei dreptăţi.

Isus nu vrea să spună că aceşti oameni nu dau nimic. El le zice: „Voi daţi zeciuială din mentă, din rută şi din toate celelalte verdeţuri, dar lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu! Pe acestea aveaţi obligaţia să le faceţi, iar pe celelalte să nu le lăsaţi la o parte” (Luca 11:42). Legea lui Dumnezeu prevedea ca evreii să dea zeciuială, sau a zecea parte, din recoltă (Deuteronomul 14:22). Aceasta includea menta şi ruta, folosite pentru condimentarea mâncării. Fariseii dădeau cu scrupulozitate a zecea parte din aceste ierburi aromatice, dar neglijau cerinţe mai importante ale Legii, precum a practica dreptatea şi a umbla modest cu Dumnezeu (Mica 6:8).

Isus spune în continuare: „Vai de voi, fariseilor, pentru că iubiţi scaunele din faţă în sinagogi şi saluturile în pieţe! Vai de voi, pentru că sunteţi ca mormintele de amintire care nu se văd, astfel că oamenii calcă peste ele fără să ştie!” (Luca 11:43, 44). Da, oamenii se puteau împiedica de astfel de morminte şi puteau deveni necuraţi din punct de vedere ceremonial. Isus se foloseşte de acest fapt pentru a sublinia că necurăţia fariseilor nu este evidentă (Matei 23:27).

Un bun cunoscător al Legii îşi exprimă nemulţumirea: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri, ne insulţi şi pe noi”. Totuşi, aceşti bărbaţi care cunosc bine Legea trebuie să înţeleagă că nu-i ajută pe oameni. Isus le spune: „Vai şi de voi, buni cunoscători ai Legii, pentru că îi împovăraţi pe oameni cu sarcini greu de purtat, dar voi nu atingeţi aceste sarcini nici măcar cu un deget! Vai de voi, pentru că zidiţi mormintele de amintire ale profeţilor pe care strămoşii voştri i-au omorât!” (Luca 11:45-47).

Sarcinile la care se referă Isus sunt tradiţiile orale şi interpretarea dată de farisei Legii. Fariseii nu le fac oamenilor viaţa mai uşoară. Dimpotrivă, ei susţin că toţi trebuie să respecte legi şi obiceiuri care sunt, în realitate, nişte poveri. Strămoşii lor i-au omorât pe profeţii lui Dumnezeu, primul dintre aceştia fiind Abel. Acum fariseii, care aparent îi onorează pe profeţi zidindu-le morminte, au aceeaşi atitudine şi fac aceleaşi lucruri ca strămoşii lor. Ei chiar încearcă să-l omoare pe cel mai important profet al lui Dumnezeu. De aceea, Isus spune că Dumnezeu va trage la răspundere această generaţie. Şi aşa s-a întâmplat aproximativ 38 de ani mai târziu, în 70 e.n.

Isus continuă: „Vai de voi, buni cunoscători ai Legii, pentru că aţi luat cheia cunoştinţei.  Voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei care intrau i-aţi împiedicat!” (Luca 11:52). Aceşti bărbaţi, care ar trebui să le dezvăluie oamenilor semnificaţia Cuvântului lui Dumnezeu, nu le dau posibilitatea de a cunoaşte Scripturile şi de a le înţelege.

Cum reacţionează fariseii şi scribii? Când Isus iese din acel loc, ei i se împotrivesc cu înverşunare şi-l asaltează cu întrebări. Ei nu-i pun întrebări pentru că vor să cunoască mai multe, ci pentru că vor să-l determine pe Isus să spună ceva ce ar putea constitui un motiv pentru arestarea lui.