În timp ce continuă să predice în Iudeea, Isus face referire la ceva cunoscut ascultătorilor săi: la oi şi la staule. Însă el vorbeşte despre acestea în sens figurat. Iudeii îşi amintesc probabil cuvintele lui David: „Iehova este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El îmi dă odihnă în păşuni cu multă iarbă” (Psalmul 23:1, 2). Într-un alt psalm, David a dat acest îndemn naţiunii Israel: „Să îngenunchem înaintea lui Iehova, Făuritorul nostru! Căci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul păşunii lui” (Psalmul 95:6, 7). Da, israeliţii aflaţi sub Lege au mai fost asemănaţi cu o turmă de oi.

Aceste „oi” au fost într-un „staul” în sensul că s-au născut sub legământul Legii mozaice. Legea a fost asemenea unui gard protector, ţinându-i pe israeliţi departe de practicile corupătoare ale popoarelor care nu se aflau sub acest legământ. Unii israeliţi însă nu au tratat cum se cuvine turma lui Dumnezeu. Isus afirmă: „Foarte adevărat vă spun: Cine nu intră în staul pe uşă, ci se caţără prin altă parte, este un hoţ şi un tâlhar. Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor” (Ioan 10:1, 2).

Auzind aceasta, oamenii se gândesc, poate, la bărbaţi care au pretins că sunt Mesia, sau Cristos. Aceştia sunt asemenea hoţilor şi tâlharilor menţionaţi de Isus. Oamenii nu ar trebui să-i urmeze pe astfel de impostori, ci pe „păstorul oilor”.

Referindu-se la acesta, Isus spune: „Portarul îi deschide şi oile ascultă glasul lui, iar el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară. După ce a scos toate oile sale, merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă îi cunosc glasul. Ele nu vor urma nicidecum un străin, ci vor fugi de el, fiindcă nu cunosc glasul străinilor” (Ioan 10:3-5).

Cu câtva timp în urmă, Ioan Botezătorul, asemenea unui portar, l-a identificat pe Isus ca fiind cel pe care oile simbolice, aflate sub legământul Legii trebuie să-l urmeze. Iar unele „oi”, din Galileea şi chiar de aici, din Iudeea, au recunoscut glasul lui Isus. Unde le va duce el? Şi de ce anume vor avea parte dacă îl vor urma? Unii dintre cei care aud ilustrarea sunt nedumeriţi, întrucât ‘nu înţeleg ce înseamnă lucrurile pe care li le spune’ (Ioan 10:6).

Isus le explică: „Foarte adevărat vă spun: Eu sunt uşa oilor. Toţi cei care au venit în locul meu sunt hoţi şi tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt uşa. Cine intră prin mine va fi salvat. El va intra şi va ieşi şi va găsi păşune” (Ioan 10:7-9).

Este evident că Isus vorbeşte despre ceva nou. Ascultătorii săi ştiu că el nu este uşa legământului Legii, care exista de secole. Aşadar, Isus trebuie să se refere la faptul că oile pe care „le duce afară” vor intra într-un alt staul. Ce va însemna aceasta?

Isus le explică mai multe despre rolul său: „Eu am venit pentru ca ele să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă sufletul în folosul oilor” (Ioan 10:10, 11). Cu puţin timp în urmă, Isus şi-a încurajat astfel discipolii: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit de cuviinţă să vă dea regatul!” (Luca 12:32). Într-adevăr, cei care alcătuiesc ‘turma mică’ sunt cei pe care Isus îi va duce într-un staul nou ‘ca să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug’. Ce binecuvântare este pentru ei să facă parte din turma mică!

Însă Isus nu se opreşte aici. El spune: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, iar ele vor asculta glasul meu şi vor fi o singură turmă cu un singur păstor” (Ioan 10:16). Aceste „alte oi” nu sunt  „din staulul acesta”. Aşadar, fiind dintr-un alt staul, ele nu fac parte din ‘turma mică’, ai cărei membri vor moşteni Regatul. Aceste două staule, sau ţarcuri de oi, au roluri diferite. Totuşi, oile din ambele staule vor beneficia de ceea ce urmează să facă Isus. El zice: „De aceea mă iubeşte Tatăl: pentru că îmi dau sufletul” (Ioan 10:17).

Atunci mulţi oameni din mulţime spun: „Are demon şi este nebun”. În schimb, alţii arată că-l ascultă cu interes şi că doresc să-l urmeze pe Păstorul cel bun. Ei zic: „Acestea nu sunt cuvintele unui demonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?” (Ioan 10:20, 21). Evident, ei se referă la vindecarea unui orb din naştere făcută de Isus cu câtva timp în urmă.