Venind din Pereea, Isus ajunge la intrarea în Betania, un sat aflat la aproximativ trei kilometri est de Ierusalim. Maria şi Marta, surorile lui Lazăr, îşi plâng fratele, care a murit de puţin timp. Mulţi au venit ca să le consoleze.

La un moment dat, cineva o anunţă pe Marta că Isus este în apropiere. Ea se grăbeşte să-l întâmpine. Marta îi spune lui Isus un lucru la care ea şi sora ei s-au gândit, probabil, în toate aceste patru zile de la moartea fratelui lor: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. Dar aceasta nu înseamnă că Marta nu are speranţă. Ea spune: „Ştiu că tot ce îi ceri lui Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da” (Ioan 11:21, 22). Marta crede că Isus l-ar putea ajuta chiar şi acum pe fratele ei.

Isus îi răspunde: „Fratele tău se va scula din morţi”. Marta se gândeşte că el se referă la o înviere viitoare pe pământ, speranţă pe care au nutrit-o Avraam şi alţi slujitori fideli ai lui Iehova. Ea îşi exprimă convingerea că aceasta va avea loc: „Ştiu că se va scula din morţi la înviere în ziua din urmă” (Ioan 11:23, 24).

Dar va putea Isus să facă acum ceva pentru Lazăr? El îi aminteşte Martei că a primit de la Dumnezeu putere asupra morţii: „Cine manifestă credinţă în mine, chiar dacă moare, va reveni la viaţă şi oricine trăieşte şi manifestă credinţă în mine nu va muri niciodată” (Ioan 11:25, 26).

Isus nu vrea să spună că discipolii săi care sunt acum în viaţă nu vor muri niciodată. Până şi el trebuie să moară, aşa cum le-a spus apostolilor (Matei 16:21; 17:22, 23). Isus subliniază că cei care cred în el pot primi viaţă veşnică. Mulţi o vor dobândi în urma învierii. Însă cei fideli care trăiesc la sfârşitul sistemului s-ar putea să nu moară niciodată. Şi într-un caz, şi în celălalt, cei care au credinţă în Isus pot fi siguri că nu vor avea parte de moartea definitivă.

Dar poate Isus, care tocmai a zis „Eu sunt învierea şi viaţa”, să-l ajute pe Lazăr, deşi este mort de patru zile? Isus o întreabă pe Marta: „Crezi tu lucrul acesta?”. Ea îi răspunde: „Da, Doamne, eu am crezut că tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel care trebuia să vină în lume”. Fiind convinsă că Isus poate să facă ceva chiar în acea zi, Marta merge în grabă acasă şi-i spune surorii ei: „Învăţătorul este aici şi te cheamă” (Ioan 11:25-28). Atunci Maria iese din casă. Ea este urmată de cei aflaţi acolo, care presupun că se duce la mormântul lui Lazăr.

Însă Maria merge la Isus, cade plângând la picioarele lui şi repetă ce a spus sora ei: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit!”. Când vede că Maria şi oamenii din mulţime plâng, Isus geme şi se tulbură. Lui chiar îi dau lacrimile. Cei prezenţi sunt impresionaţi. Dar unii dintre ei zic: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face să nu moară acesta?” (Ioan 11:32, 37).