După ce se întâlneşte cu Marta şi apoi cu Maria în apropiere de Betania, Isus merge cu ele la mormântul lui Lazăr. Mormântul este o peşteră cu o piatră la intrare. „Luaţi piatra!”, spune el. Neînţelegând ce vrea să facă Isus, Marta îşi exprimă îngrijorarea: „Doamne, trebuie să miroasă deja, căci este a patra zi”. Însă Isus îi zice: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?” (Ioan 11:39, 40).

Piatra este dată la o parte. Apoi Isus îşi ridică ochii spre cer şi se roagă: „Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. Este adevărat, ştiam că întotdeauna mă asculţi, dar vorbesc datorită mulţimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis”. Rugându-se în public, Isus le arată oamenilor care sunt de faţă că ceea ce urmează  să facă este prin puterea lui Dumnezeu. După aceea, el strigă: „Lazăr, vino afară!”. Şi Lazăr iese din mormânt cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii şi cu faţa înfăşurată într-o pânză. „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”, spune Isus (Ioan 11:41-44).

Mulţi iudei care au venit să le consoleze pe Maria şi pe Marta văd miracolul şi manifestă credinţă în Isus. Dar alţii merg la farisei şi le spun ce a făcut el. Fariseii şi preoţii principali adună Sanhedrinul, Curtea Supremă a iudeilor. Printre membrii Curţii se numără şi marele preot, Caiafa. Nemulţumiţi, unii dintre ei spun: „Ce-i de făcut, pentru că acest om face multe semne? Dacă îl lăsăm aşa, toţi vor crede în el, vor veni romanii şi ne vor lua atât locul, cât şi naţiunea” (Ioan 11:47, 48). Deşi au auzit de la martori oculari că Isus „face multe semne”, aceşti bărbaţi nu se bucură de ceea ce realizează Dumnezeu prin el. Ei sunt în primul rând preocupaţi să nu-şi piardă poziţia şi autoritatea.

Învierea lui Lazăr este o grea lovitură pentru saduchei, care nu cred în înviere. Caiafa, şi el saducheu, ia cuvântul: „Voi nu ştiţi nimic şi nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru popor şi să nu fie distrusă toată naţiunea” (Ioan 11:49, 50; Faptele 5:17; 23:8).

Întrucât Caiafa îndeplineşte serviciul sacru de mare preot, Dumnezeu îl face să spună aceasta, ‘n-o spune de la el’. În realitate, Caiafa propune ca Isus să fie omorât pentru a nu mai submina autoritatea conducătorilor religioşi iudei. Însă profeţia lui Caiafa scoate în evidenţă că, prin moartea sa, Isus avea să ofere o răscumpărare nu doar pentru iudei, ci pentru toţi „copiii lui Dumnezeu care sunt răspândiţi” (Ioan 11:51, 52).

Caiafa reuşeşte să-i determine pe membrii Sanhedrinului să pună la cale uciderea lui Isus. Îi va dezvălui Nicodim, un membru al Sanhedrinului, aceste planuri lui Isus, având în vedere stima pe care i-o poartă? Nu ştim. Însă Isus pleacă din zona Ierusalimului, evitând astfel să fie omorât înainte de timpul stabilit de Dumnezeu.