Isus se află la templu. El tocmai i-a pus în dificultate pe preoţii principali şi pe bătrânii poporului, care au contestat autoritatea cu care face el lucrurile. Răspunsul său îi reduce la tăcere. Apoi el face o ilustrare pentru a arăta ce fel de persoane sunt ei în realitate.

Isus spune: „Un om avea doi copii. S-a dus la primul şi a zis: «Copile, du-te să lucrezi astăzi în vie». Răspunzând, acesta a zis: «Nu mă duc!» După aceea i-a părut rău şi s-a dus. A venit şi la al doilea şi a spus acelaşi lucru. Răspunzând, acesta a zis: «Mă duc, domnule!», dar nu s-a dus. Care dintre cei doi a făcut voinţa tatălui său?” (Matei 21:28-31, Traducerea lumii noi, 2013, engl.). Răspunsul este evident: primul fiu a făcut, până la urmă, voinţa tatălui său.

Prin urmare, Isus le zice împotrivitorilor săi: „Adevărat vă spun că încasatorii de impozite şi prostituatele vor intra înaintea voastră în regatul lui Dumnezeu”. Iniţial, încasatorii de impozite şi prostituatele nu au vrut să-i slujească lui Dumnezeu. Însă, asemenea primului fiu, mai târziu ei s-au căit şi acum îi slujesc lui Dumnezeu. În schimb, conducătorii religioşi se aseamănă cu al doilea fiu: ei pretind că îi slujesc lui Dumnezeu, dar în realitate nu fac aceasta. Isus afirmă: „Ioan [Botezătorul] a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu l-aţi crezut. Totuşi, încasatorii de impozite şi prostituatele l-au crezut, dar vouă, deşi aţi văzut aceasta, nu v-a părut rău după aceea, ca să-l credeţi” (Matei 21:31, 32).

Isus spune încă o ilustrare. De data aceasta, el arată că conducătorii religioşi nu doar că nu-i slujesc lui Dumnezeu. Ei sunt chiar răi. Isus spune: „Un om a plantat o vie şi a împrejmuit-o cu un gard, a săpat o groapă pentru cada teascului şi a ridicat un turn. Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat în călătorie în străinătate. La timpul potrivit a trimis un sclav la viticultori, ca să primească de la ei o parte din roadele viei. Dar ei l-au luat, l-au bătut şi l-au trimis de acolo fără nimic. El le-a trimis din nou un sclav, iar pe acela l-au lovit în cap şi l-au batjocorit. Şi a trimis altul, iar pe acela l-au omorât. Apoi a mai trimis mulţi alţii, iar dintre aceştia pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât” (Marcu 12:1-5).

Vor înţelege ilustrarea ascultătorii lui Isus? Probabil, ei îşi amintesc cuvintele dezaprobatoare ale lui Isaia: „Casa lui Israel este via lui Iehova al armatelor, iar bărbaţii lui Iuda sunt plantaţia pe care el o îndrăgea. El spera în judecată, dar iată: încălcare a legii” (Isaia 5:7). Ilustrarea lui Isus este asemănătoare. Proprietarul este Iehova, iar via este naţiunea Israel, împrejmuită, sau ocrotită, de Legea lui Dumnezeu. Iehova a trimis profeţi care să-i instruiască pe slujitorii săi şi să-i ajute să dea roade bune.

Însă viticultorii i-au tratat rău şi i-au omorât pe sclavii trimişi la ei. Isus adaugă: „[Proprietarul viei] mai avea unul, un fiu iubit. L-a trimis ultimul la ei, zicând: «Pe fiul meu îl vor respecta». Dar viticultorii au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră». Şi l-au luat şi l-au omorât” (Marcu 12:6-8).

Acum Isus întreabă: „Ce va face proprietarul viei?” (Marcu 12:9). Conducătorii religioşi răspund: „Fiindcă sunt răi, va aduce asupra lor o distrugere cumplită şi va arenda via altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit” (Matei 21:41).

Astfel, ei pronunţă fără să-şi dea seama o sentinţă împotriva lor înşişi, întrucât se numără printre „viticultorii” din „via” lui Iehova, reprezentată de naţiunea Israel. Rodul pe care Iehova  îl aşteaptă pe bună dreptate de la aceşti viticultori include credinţă în Fiul său, Mesia. Isus se uită la conducătorii religioşi şi le spune: „N-aţi citit niciodată acest cuvânt din Scripturi: «Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului; de la Iehova a venit lucrul acesta şi este minunat în ochii noştri»?” (Marcu 12:10, 11). Apoi el arată clar ideea pe care vrea s-o sublinieze: „Iată de ce vă spun: Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat unei naţiuni care va face roadele lui” (Matei 21:43).

Scribii şi fariseii îşi dau seama că Isus ‘a spus această ilustrare gândindu-se la ei’ (Luca 20:19). Acum, mai mult ca oricând, ei vor să-l ucidă pe „moştenitorul” de drept. Dar le este teamă de mulţimi, care îl consideră pe Isus un profet, şi de aceea nu încearcă să-l ucidă cu această ocazie.