Pe Muntele Măslinilor, Isus i-a învăţat pe cei patru apostoli lucruri deosebit de importante, răspunzându-le la întrebarea despre viitoarea sa prezenţă şi despre încheierea sistemului.

Unsprezece nisan a fost o zi plină. Probabil în timp ce Isus se întoarce cu apostolii în Betania, unde vor rămâne peste noapte, el le spune: „Ştiţi că peste două zile va fi Paştele, iar Fiul omului va fi predat ca să fie ţintuit pe stâlp” (Matei 26:2).

Se pare că Isus îşi petrece următoarea zi, miercuri, doar cu apostolii. În ziua precedentă, el i-a mustrat pe conducătorii religioşi şi i-a condamnat în public. Ei vor acum să-l omoare. Prin urmare, Isus nu se arată în public în 12 nisan, pentru ca nimic să nu-l împiedice să sărbătorească Paştele cu apostolii săi în următoarea seară, după apusul soarelui, când începe 14 nisan.

Însă preoţii principali şi bătrânii poporului nu-şi găsesc liniştea. Înainte de Paşte, ei se adună în curtea marelui preot, Caiafa, furioşi că Isus i-a demascat. Ei se sfătuiesc „să-l prindă . . . prin viclenie şi să-l omoare”. Când şi cum îşi vor duce planul la îndeplinire? Ei spun: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se stârnească tulburare în popor” (Matei 26:4, 5). Lor le este teamă pentru că Isus se bucură de susţinerea multora.

Între timp, la conducătorii religioşi vine un bărbat. Spre surprinderea lor, este chiar unul dintre apostolii lui Isus, Iuda Iscariot. Satan i-a pus în gând să-l trădeze pe Stăpânul său. Iuda îi întreabă: „Ce-mi daţi ca să-l dau în mâinile voastre?” (Matei 26:15). Încântaţi de propunere, ei ‘se înţeleg să-i dea arginţi’ (Luca 22:5). Câţi? Conducătorii religioşi consimt să-i dea treizeci de arginţi. Este demn de remarcat că  preţul unui sclav este treizeci de sicli (Exodul 21:32). Ei îşi arată astfel dispreţul faţă de Isus, dând de înţeles că, în ochii lor, el nu are valoare. Iuda începe apoi „să caute o ocazie potrivită ca să-l dea în mâinile lor fără să fie mulţime împrejur” (Luca 22:6).

Ziua de 13 nisan începe miercuri, la apusul soarelui. Aceasta este a şasea noapte şi ultima petrecută de Isus în Betania. În ziua următoare trebuie făcute ultimele pregătiri pentru Paşte. Este nevoie de un miel, care să fie sacrificat şi fript în întregime după ce începe 14 nisan. Unde vor lua Isus şi apostolii masa de Paşte şi cine o va pregăti? Isus nu a dat astfel de detalii. Aşadar, Iuda nu-i poate înştiinţa pe preoţii principali despre aceste lucruri.

Probabil la începutul după-amiezii de joi, Isus îi trimite pe Petru şi pe Ioan la Ierusalim, spunându-le: „Duceţi-vă şi pregătiţi-ne paştele ca să mâncăm”. Ei îi răspund: „Unde vrei să-l pregătim?”. Isus explică: „Când veţi intra în oraş, vă va ieşi înainte un om ducând un vas de lut plin cu apă. Mergeţi după el în casa în care va intra. Şi să-i spuneţi proprietarului casei: «Învăţătorul îţi zice: „Unde este camera de oaspeţi în care aş putea să mănânc paştele cu discipolii mei?”» Şi omul acela vă va arăta o cameră mare, de sus, mobilată. Pregătiţi-l acolo” (Luca 22:8-12).

Fără îndoială că proprietarul este un discipol al lui Isus. Poate că el se aşteaptă ca Isus să-i ceară să-şi pună casa la dispoziţie pentru această ocazie. Când ajung la Ierusalim, cei doi apostoli găsesc totul exact aşa cum le-a spus Isus. Prin urmare, ei se îngrijesc ca mielul şi celelalte lucruri să fie pregătite pentru masa de Paşte, la care vor lua parte toţi treisprezece: Isus şi cei doisprezece apostoli.