Isus nu încearcă să-i ascundă lui Pilat că este rege. Însă Regatul său nu reprezintă o ameninţare pentru Imperiul Roman. „Regatul meu nu face parte din lumea aceasta”, spune Isus. „Dacă regatul meu ar fi făcut parte din lumea aceasta, slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar iată că regatul meu nu este de aici.” (Ioan 18:36) Da, Isus are un Regat, care însă nu este din această lume.

Pilat nu se mulţumeşte cu atât. El întreabă: „Atunci, eşti rege?”. Isus îi dă de înţeles că a ajuns la concluzia corectă, răspunzându-i: „Tu însuţi spui că sunt rege. Pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume: ca să depun mărturie despre adevăr. Oricine este de partea adevărului ascultă glasul meu” (Ioan 18:37).

Cu câtva timp în urmă, Isus i-a spus lui Toma: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”. Acum, Pilat însuşi află că scopul pentru care Isus a fost trimis pe pământ este să depună „mărturie despre adevăr”, mai precis despre adevărul referitor la Regatul său. Isus este hotărât să susţină acest adevăr chiar cu preţul vieţii. Pilat îl întreabă: „Ce este adevărul?”. Dar nu aşteaptă răspunsul, considerând că a auzit suficiente lucruri pentru a-l judeca pe acest om (Ioan 14:6; 18:38).

Pilat iese din nou înaintea mulţimii care îl aşteaptă în afara palatului. Se pare că Isus este lângă Pilat când acesta le spune preoţilor principali şi celor care sunt cu ei: „Nu găsesc în omul acesta nimic care să merite pedeapsă”. Înfuriaţi de decizia lui, oamenii din mulţime insistă: „El instigă poporul predând în toată Iudeea, da, din Galileea până aici” (Luca 23:4, 5).

Cu siguranţă, fanatismul iudeilor îl uimeşte pe Pilat. În timp ce preoţii principali şi bătrânii continuă să strige, Pilat îl întreabă pe Isus: „N-auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?” (Matei 27:13). Dar Isus nu găseşte de cuviinţă să răspundă. Calmul său în faţa acuzaţiilor absurde ale iudeilor îl surprinde pe Pilat.

Iudeii au spus că Isus a început să predea „din Galileea”. Pornind de la acest detaliu, Pilat află că Isus este, de fapt, galileean. Atunci găseşte o modalitate prin care s-ar putea sustrage de la responsabilitatea de a-l judeca pe Isus. Irod Antipa (fiul lui Irod cel Mare) este tetrarh al Galileii şi se află în Ierusalim în perioada Paştelui. Prin urmare, Pilat îl trimite pe Isus la Irod. Irod Antipa este cel care a poruncit ca Ioan Botezătorul să fie decapitat. Ulterior, după ce a auzit că Isus înfăptuia miracole, Irod s-a îngrijorat, gândindu-se că acesta ar putea fi Ioan sculat din morţi (Luca 9:7-9).

Irod se bucură că are posibilitatea să-l vadă pe Isus, însă nu pentru că vrea să-l ajute sau pentru că doreşte cu adevărat să afle dacă acuzaţiile aduse împotriva lui sunt fondate. Irod este pur şi simplu curios şi speră „să vadă un semn făcut de el” (Luca 23:8). Dar Isus nu-i satisface curiozitatea. De fapt, în timp ce Irod îl interoghează, Isus nu spune nimic. Dezamăgit, Irod, împreună cu soldaţii săi, îl tratează pe Isus „cu dispreţ” (Luca 23:11). Ei îl îmbracă cu un veşmânt strălucitor şi îşi bat joc de el. Apoi Irod îl trimite pe Isus înapoi la Pilat. Irod şi Pilat au fost înainte duşmani, însă acum devin prieteni buni.

Când Isus se întoarce, Pilat porunceşte să fie convocaţi preoţii principali, conducătorii evreilor şi poporul. El zice: „L-am interogat în faţa voastră, dar n-am găsit în omul acesta nicio bază pentru învinuirile pe care i le aduceţi. De fapt, nici Irod n-a găsit, căci l-a trimis înapoi la noi. Iată că el n-a făcut nimic care să merite  moartea. De aceea, îl voi pedepsi şi apoi îl voi elibera” (Luca 23:14-16).

Pilat doreşte să-l elibereze pe Isus, deoarece îşi dă seama că preoţii i l-au predat din invidie. Încercând să-l salveze, el găseşte un motiv în plus să facă aceasta. În timp ce stă pe scaunul de judecată, soţia lui îi trimite următorul mesaj: „Să n-ai nimic de-a face cu acest om drept, pentru că astăzi am suferit mult într-un vis [evident, de origine divină] din cauza lui” (Matei 27:19).

Dar cum îl poate elibera Pilat pe acest om nevinovat?