În ultima seară petrecută cu apostolii, Isus le-a spus: „După ce voi fi sculat din morţi, voi merge înaintea voastră în Galileea” (Matei 26:32; 28:7, 10). Acum mulţi dintre continuatorii săi călătoresc spre Galileea. Dar ce vor face acolo?

La un moment dat, Petru le spune la şase dintre apostoli: „Mă duc să pescuiesc”. Atunci toţi şase zic: „Venim şi noi cu tine!” (Ioan 21:3). Ei nu prind nimic toată noaptea. La revărsatul zorilor, Isus li se arată pe ţărm, dar ei nu-şi dau seama că este el. Isus îi întreabă: „Copilaşilor, n-aveţi ceva de mâncare?”. „Nu”, îi răspund ei. Isus le spune: „Aruncaţi plasa de pescuit în dreapta bărcii şi veţi găsi” (Ioan 21:5, 6). Ei prind atât de mulţi peşti, încât nu pot să tragă năvodul în barcă.

„Este Domnul!”, îi spune Ioan lui Petru (Ioan 21:7). Imediat, Petru îşi ia veşmântul de deasupra, pe care nu l-a purtat cât timp a pescuit, şi se încinge. Se aruncă în mare şi înoată cam 90 de metri până la ţărm. Ceilalţi din barcă îl urmează încet, târând plasa plină de peşti.

Când ajung la mal, ei văd „un foc de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine”. Isus le spune: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum”. Petru trage la mal plasa plină cu 153 de peşti. „Veniţi şi mâncaţi!”, îi invită Isus. Niciunul dintre ei nu are curajul să-l întrebe: „Cine eşti?”, căci îşi dau seama că este Isus (Ioan 21:9-12). Aceasta este a treia oară când el li se arată discipolilor ca grup.

Isus îi dă fiecăruia pâine şi peşte să mănânce. Apoi, uitându-se, probabil, la peştii prinşi, el întreabă: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât pe aceştia?”. Este Petru mai ataşat de meseria de pescar decât de lucrarea pe care Isus vrea ca el s-o înfăptuiască? Petru răspunde: „Da, Doamne, ştii că am afecţiune pentru tine!”. Prin urmare, Isus îl îndeamnă: „Paşte mieii mei!” (Ioan 21:15).

Isus îl întreabă din nou: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?”. Deşi este, poate, nedumerit, Petru îi răspunde cu convingere: „Da, Doamne, ştii că am afecţiune pentru tine!”. Isus îi răspunde în mod asemănător: „Păstoreşte oiţele mele!” (Ioan 21:16).

El îl întreabă a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, ai afecţiune pentru mine?”. Probabil că acum Petru se întreabă dacă Isus se îndoieşte de loialitatea sa. El spune cu hotărâre: „Doamne, tu cunoşti toate lucrurile. Ştii bine că am afecţiune pentru tine!”. Isus subliniază încă o dată ce trebuie să facă Petru, spunându-i: „Paşte oiţele mele!” (Ioan 21:17). Da, cei care au sarcina de supraveghere trebuie să le slujească celor ce sunt strânşi în staulul lui Dumnezeu.

Isus a fost arestat şi executat deoarece a făcut lucrarea pe care i-a încredinţat-o Dumnezeu. El dezvăluie acum că Petru va avea un sfârşit asemănător. „Când erai mai tânăr”, îi spune Isus, „te încingeai şi mergeai unde voiai. Dar, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vrei”. Totuşi, Isus îl îndeamnă: „Continuă să mă urmezi!” (Ioan 21:18, 19).

Petru îl vede pe apostolul Ioan şi întreabă: „Doamne, şi cu el ce va fi?”. Ce îi rezervă viitorul apostolului pentru care Isus are o afecţiune deosebită? Isus răspunde: „Dacă vreau ca el să rămână până vin eu, ce te priveşte pe tine?” (Ioan 21:21-23). Petru trebuie să-l urmeze pe Isus fără să se preocupe de ceea ce fac alţii. Totuşi, Isus lasă să se înţeleagă că Ioan va trăi mai mult decât ceilalţi apostoli şi că va primi o viziune referitoare la venirea sa ca Rege.

Desigur, Isus a făcut şi alte lucruri, care, dacă ar fi fost scrise, ar fi umplut multe suluri.