Kɔ o sɔɔŋ lebolloŋ sakpo

Kɔ o sɔɔŋ lebolloŋ sakpo

SUƐI LEBOLII 10

La Loonuŋ Nyɛ Yɔŋnuŋ a Lanɔɔ Lɔtu Wo

La Loonuŋ Nyɛ Yɔŋnuŋ a Lanɔɔ Lɔtu Wo

Lɔtu wa nda Ebilaham bom ndɔ, o lɛŋnde Kenaŋndeŋ niŋ. Mi Ebilaham nda Lɔtu sɔla chɔluaa tau, nduyɛ fondaa ve lɛ o bɔɔ le nda kpou le. Le hei, mi Ebilaham dimul Lɔtu aa: ‘Naa ŋiɔɔŋ ŋ nɔla lɛ miŋ wa naapilɛ le. Yandii, tofa fonda hɛnaŋ numndo, mi num kuɛ loŋ, okoŋ mi ya kuɛ kumbuei pilɛi.’ Kɛndɛi kpeekpei Ebilaham tosal Lɔtu ni. Lende le?

Mi Lɔtu saaluŋ fondaŋ kɛndɛ kɛndɔɔ o chioo Sodɔm ikɛi. Mɛŋndaŋ ma wa loŋ tau, nduyɛ billo wa tɛɛtɛɛ. Okoŋ, mbo kuaŋnuŋ ndoŋ a yuŋgu ndɔɔ.

Wanaa wa Sodɔm a Komoolua wa, wanaa dɛnɛ wɔɔŋnda pila nda wa ni. Nduyɛ pɛŋ, le dɛnɛ wɔɔŋ nda bɛndu koŋ, mi Chɛhowa kɛɛsiaa le chiooŋ muŋ tɛɛmbuuwo. Kɛ Chɛhowa ndoo yeema mbo chiindiaa Lɔtu nda yuŋgu ndɔɔ. Le hei, mbo viam maalikɛiya a ŋiɔɔŋ le nda dimullo aa: ‘La fula o chioo hoo niŋ chɔ chɔ. Kanifuule, Chɛhowa yeema mbo tɛɛmbuu ndu.’

Mi Lɔtu saa tamalaa tosaa. O yala faŋaŋ o chioo hoo niŋ te. Le hei, Lɔtu ni, laa ndɔ ni, a chuaa nduaa ŋiɔɔŋnda, mi maalikɛiya saaliaa nda balaŋ, ma soli nda chɔ chɔ o chiee koŋ niŋ. Ma dimul nda aa: ‘La nyaanuŋ mi la chiindiaa yoomula nyalaŋ. La tofaŋ kɔɔli le. Te la tofaŋ kɔɔli pɛ, la cho wu.’

Mɛɛ nda fuuluu o chiee pilɛ diolaŋ aa Sowa, mi Chɛhowa tosa mi yiŋnde bɛndeŋ le fula choo choo, mi le huŋ lom Sodɔm a Komoolua. Mi chieeŋ bɛnduŋ muuŋ ndoŋ muŋ ŋua chilikɔ. Lanɔɔ Lɔtu tui Chɛhowa diom te, okoŋ mbo nuaŋnuŋ kɔɔli. Le hei, mbo simnuŋ suŋgbule ihɛlteŋ. Kɛ le mɛɛ Lɔtu nda chuaa nduaa ŋiɔɔŋnda tuei Chɛhowa diom yɛ, ma sɔla chindaa. Ma tambu dɔɔ kɔl tau, mɛɛ lanɔɔ Lɔtu kɛɛ le Chɛhowa diomndo tueiyɔɔ. Kɛ o baa pilɔɔ choo, a wa a kɔl kɛndɛ tau le mɛɛ nda yaŋ Chɛhowa nilaŋ, nduyɛ ma tual nɛila ndɔla chɔmaalaŋ kɔɔli yɛ.

“La loonuŋ nyɛ yɔŋnuŋ a lanɔɔ Lɔtu wo.”​—Luku 17:​32