LECȚIA 51

Războinicul și fetița

Războinicul și fetița

În Siria trăia o fetiță israelită. Ea se afla foarte departe de casă și de familia ei. Fusese luată de armata siriană și ajunsese servitoarea soției unui comandant, care se numea Naaman. Fetița israelită se închina lui Iehova, chiar dacă cei din jurul ei se închinau la alți dumnezei.

Naaman era foarte bolnav: suferea de o boală de piele îngrozitoare și avea dureri tot timpul. Fetița a vrut din toată inima să-l ajute. De aceea, i-a spus soției lui Naaman: „Știu pe cineva care ar putea să-l vindece pe soțul tău. În Israel, este un profet al lui Iehova, care se numește Elisei. El îl poate vindeca pe comandant”.

Soția lui Naaman i-a spus soțului ei cuvintele fetiței. Naaman era dispus să încerce orice. Prin urmare, a mers în Israel, la casa lui Elisei. Naaman se aștepta ca Elisei să-l trateze ca pe o persoană importantă. Dar Elisei nici nu a venit să-i vorbească, ci l-a trimis pe slujitorul său să-i transmită următorul mesaj: „Du-te și spală-te de șapte ori în apele Iordanului și te vei vindeca”.

Naaman a fost foarte dezamăgit și a zis: „Eu credeam că acest profet va veni, mă va atinge cu mâinile, îl va chema pe Dumnezeul lui și astfel mă va vindeca. Pe când el mă trimite să mă spăl într-un râu din Israel. În Siria, sunt râuri mult mai bune. Nu puteam pur și simplu să mă spăl în unul dintre ele?”. Naaman s-a înfuriat și a plecat de la casa lui Elisei.

Slujitorii lui Naaman însă l-au ajutat să gândească altfel. Ei i-au spus: „Nu-i așa că ai face orice ca să te vindeci? E atât de simplu ce ți-a cerut profetul să faci! De ce nu încerci?”. Naaman a ascultat de ei. A mers la râul Iordan și s-a scăldat în apă de șapte ori. După a șaptea oară, a ieșit din apă complet vindecat. Naaman a fost foarte recunoscător și s-a întors la Elisei ca să-i mulțumească. El i-a spus profetului: „Acum știu că Iehova este Dumnezeul adevărat”. Ce crezi că a simțit fetița israelită când a văzut că Naaman s-a întors acasă vindecat?

„Din gura copilașilor și a sugarilor ai scos laude.” (Matei 21:16)