Isus a putut să vindece oameni bolnavi și să învie morți, dar el a avut putere și asupra vântului și a ploii. După ce s-a rugat pe un munte, Isus s-a uitat spre Marea Galileii și a văzut că pe mare se stârnise o furtună. Apostolii lui se aflau într-o barcă și vâsleau din răsputeri împotriva vântului. Isus a coborât de pe munte și a început să meargă pe apă spre barca lor. Când apostolii au văzut pe cineva umblând pe apă, s-au înfricoșat. Dar Isus le-a zis: „Sunt eu. Nu vă temeți!”.

Petru a zis: „Doamne, dacă ești tu, poruncește-mi să vin la tine”. Isus i-a spus: „Vino!”. În mijlocul furtunii, Petru a ieșit din barcă și a început să meargă pe apă spre Isus. Dar, văzând furtuna, lui Petru i s-a făcut frică și a simțit că începe să se scufunde. Atunci a strigat: „Doamne, salvează-mă!”. Isus l-a prins de mână și i-a spus: „De ce ai început să ai îndoieli? Unde îți este credința?”.

De îndată ce Isus și Petru au urcat în barcă, furtuna s-a liniștit. Îți dai seama ce au simțit apostolii? Ei au exclamat: „Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!”.

Aceasta nu a fost singura dată când Isus a dovedit că are putere asupra forțelor naturii. Cu altă ocazie, Isus și apostolii se îndreptau spre celălalt țărm al mării. Isus era în partea din spate a bărcii și dormea. Dintr-odată a început o furtună violentă. Valurile izbeau cu putere barca, iar aceasta s-a umplut de apă. Apostolii l-au trezit pe Isus și l-au implorat: „Învățătorule, o să murim! Ajută-ne!”. Isus s-a sculat și a zis mării: „Potolește-te!”. Imediat, vântul și marea s-au liniștit. Apoi i-a întrebat pe apostoli: „Unde vă este credința?”. Aceștia și-au zis unul altuia: „Până și vântul și marea îl ascultă!”. Ei au înțeles că, dacă aveau încredere deplină în Isus, nu trebuiau să se teamă de nimic.