LECȚIA 90

Isus moare pe Golgota

Isus moare pe Golgota

Preoții principali l-au dus pe Isus la palatul guvernatorului. Pilat i-a întrebat: „Ce acuzație îi aduceți acestui om?”. Ei au zis: „Pretinde că este rege!”. Atunci Pilat l-a întrebat pe Isus: „Ești tu Regele iudeilor?”. Isus a răspuns: „Regatul meu nu face parte din această lume”.

Pilat l-a trimis pe Isus la Irod, conducătorul Galileii, pentru că voia să știe dacă Irod îi găsea vreo vină. Irod însă nu l-a putut acuza de nimic pe Isus și l-a trimis înapoi la Pilat. Apoi Pilat le-a spus oamenilor: „Nici eu, nici Irod nu credem că acest om este vinovat de ceva. De aceea, îl voi elibera”. Dar mulțimea a început să strige: „Omoară-l! Omoară-l!”. Soldații l-au bătut pe Isus cu un bici, l-au scuipat și l-au lovit. I-au pus pe cap o coroană de spini și și-au bătut joc de el: „Salutare, Rege al iudeilor!”. Pilat s-a adresat din nou mulțimii: „Nu i-am găsit nicio vină acestui om”. Însă mulțimea striga: „Pe stâlp cu el!”. Atunci Pilat l-a predat soldaților pentru a fi executat.

L-au dus pe Isus într-un loc numit Golgota și l-au țintuit pe un stâlp. Atunci Isus s-a rugat: „Tată, iartă-i pe oamenii aceștia, pentru că nu știu ce fac!”. Cei din jur au început să-și bată joc de Isus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe stâlp! Salvează-te!”.

Unul dintre tâlharii țintuiți cu el pe stâlp a zis: „Adu-ți aminte de mine când vei fi în Regatul tău”. Isus i-a promis: „Vei fi cu mine în Paradis”. După-amiază, peste toată țara s-a lăsat întunericul timp de trei ore. Lângă stâlpul pe care se afla Isus stăteau câțiva dintre discipolii săi, între care și Maria, mama lui Isus. Isus i-a spus lui Ioan să aibă grijă de Maria ca și cum aceasta ar fi fost mama lui.

În cele din urmă, Isus a exclamat: „S-a împlinit!”. El și-a plecat capul și și-a dat ultima suflare. În acel moment, a avut loc un cutremur puternic. În templu, perdeaua care despărțea Sfânta de Sfânta Sfintelor s-a rupt în două. Un ofițer a spus: „Într-adevăr, acest om a fost Fiul lui Dumnezeu!”.

„Oricât de multe sunt promisiunile lui Dumnezeu, prin el au devenit Da.” (2 Corinteni 1:20)