La puțin timp după ce Isus li s-a arătat apostolilor, Petru a hotărât să meargă la pescuit pe Marea Galileii. Toma, Iacov, Ioan și alți discipoli au mers cu el. Au stat toată noaptea, dar nu au prins niciun pește.

În dimineața următoare, au văzut pe țărm un bărbat. El i-a întrebat: „Ați prins pește?”. Ei au spus că nu. Atunci bărbatul le-a zis: „Aruncați-vă plasa de pescuit în partea dreaptă a bărcii”. După ce au aruncat-o, au prins atât de mulți pești, încât nu puteau trage plasa în barcă. Ioan și-a dat seama imediat că bărbatul de pe țărm era Isus și a zis: „Este Domnul!”. Fără să stea pe gânduri, Petru a sărit în apă și a înotat până la mal. Ceilalți discipoli au venit cu barca.

Când au ajuns la țărm, au văzut un foc de cărbuni, iar deasupra se coceau pește și pâine. Isus le-a spus să aducă și din peștii prinși de ei. Apoi i-a invitat: „Haideți și mâncați”.

După ce au terminat micul dejun, Isus l-a întrebat pe Petru: „Mă iubești mai mult decât pescuitul?”. Petru a răspuns: „Da, Doamne, știi că te iubesc”. Atunci Isus i-a spus: „Paște mielușeii mei”. Isus l-a întrebat din nou: „Petru, mă iubești?”. Petru a răspuns și de această dată: „Doamne, știi că te iubesc”. Isus i-a spus: „Păstorește oițele mele”. Isus i-a pus aceeași întrebare a treia oară. Petru s-a întristat și i-a zis: „Doamne, tu știi toate lucrurile. Știi că te iubesc”. Isus i-a zis lui Petru: „Paște oițele mele”. Apoi a adăugat: „Continuă să mă urmezi”.