1, 2. a) În ce sens a fost Israelul asemenea unei oi în mijlocul unei haite de lupi? (Vezi imaginea de la începutul capitolului.) b) Ce au făcut de repetate ori israeliții și regii lor?

SECOLE la rând, Israelul a fost asemenea unei oi în mijlocul unei haite de lupi. Amoniții, moabiții și edomiții constituiau un pericol la granița estică. Filistenii, dușmani de multă vreme ai Israelului, reprezentau o amenințare la granița vestică. La nord se afla puternicul oraș Tir, centrul înfloritor al unui vast imperiu comercial. La sud se întindea Egiptul, condus de faraon, care era considerat un dumnezeu.

² Când israeliții s-au încrezut în Iehova, el i-a ocrotit de dușmani. Însă, de repetate ori, poporul și regii s-au lăsat corupți de națiunile din jur. Să ne gândim, de exemplu, la Ahab, un rege slab și influențabil. El a domnit peste regatul celor zece triburi ale Israelului, în timp ce în Iuda domnea Iosafat. Ahab s-a căsătorit cu Izabela, o fiică a regelui Sidonului, care stăpânea peste orașul înfloritor Tir. Această femeie a promovat cu fanatism închinarea la Baal în Israel. Ahab s-a lăsat influențat de ea și a corupt închinarea curată mai mult decât toți predecesorii lui. (1 Regi 16:30-33; 18:4, 19)

3, 4. a) Spre cine și-a îndreptat acum atenția Ezechiel? b) Ce întrebări vom analiza?

 ³ Iehova își avertizase slujitorii cu privire la consecințele pe care aveau să le suporte dacă nu îi erau loiali. Acum, răbdarea sa ajunsese la limită. (Ier. 21:7, 10; Ezec. 5:7-9) În 609 î.e.n., armata babilonienilor a invadat Țara Promisă pentru a treia oară. Trecuseră aproape zece ani de la ultima lor invazie. De data aceasta, aveau să dărâme zidurile Ierusalimului și să-i nimicească pe cei care se răzvrătiseră împotriva lui Nebucadnețar. După ce babilonienii au pornit asediul, iar profețiile lui Ezechiel, cu toate detaliile lor sumbre, au început să se împlinească, profetul și-a îndreptat atenția spre națiunile din jurul Țării Promise.

⁴ Iehova i-a dezvăluit lui Ezechiel că dușmanii lui Iuda aveau să se bucure de distrugerea Ierusalimului și să-i hărțuiască pe supraviețuitori. Dar aceste națiuni, care au disprețuit numele lui Iehova și i-au persecutat sau i-au corupt poporul, nu aveau să scape de consecințele acțiunilor lor. Ce lecții practice desprindem din relațiile Israelului cu națiunile din jur? Și cum ne dau speranță în prezent profețiile lui Ezechiel referitoare la aceste națiuni?

5, 6. Ce relație exista între amoniți și israeliți?

⁵ Amonul, Moabul și Edomul se înrudeau cu poporul lui Dumnezeu. Deși aveau legături de rudenie și un trecut comun cu Israelul, aceste națiuni s-au dovedit de-a lungul timpului dușmanii lui și au fost ‘pline de dispreț’ față de el. (Ezec. 25:6)

⁶ Amoniții descindeau din Lot, nepotul lui Avraam, prin fiica lui cea mică. (Gen. 19:38) Limba lor era atât de asemănătoare cu ebraica, încât israeliții probabil o înțelegeau. Datorită acestei legături de rudenie, Iehova le-a spus israeliților să nu pornească război împotriva Amonului. (Deut. 2:19) Însă, în zilele judecătorilor, amoniții s-au aliat cu Eglon, regele Moabului, împotriva israeliților. (Jud. 3:12-15, 27-30) Mai târziu, când Saul a devenit rege, amoniții au atacat Israelul. (1 Sam. 11:1-4) Iar în zilele regelui Iosafat ei s-au aliat din nou cu Moabul pentru a invada Țara Promisă. (2 Cron. 20:1, 2)

7. Cum i-au tratat moabiții pe israeliți?

⁷ Moabiții erau și ei descendenți ai lui Lot, prin fiica lui cea mare. (Gen. 19:36, 37) Iehova le-a spus israeliților să nu poarte război cu Moabul. (Deut. 2:9) Dar moabiții nu i-au tratat cu aceeași bunătate. În loc să-i ajute pe israeliți, care tocmai scăpaseră din sclavia Egiptului, ei au încercat să-i împiedice să intre în Țara Promisă. Balac, regele Moabului, l-a angajat pe Balaam ca să-i blesteme pe israeliți, iar Balaam l-a învățat pe Balac cum să-i atragă pe bărbații israeliți în capcana imoralității și a idolatriei. (Num. 22:1-8; 25:1-9; Rev. 2:14) Timp de  secole, chiar până în zilele lui Ezechiel, moabiții i-au asuprit pe israeliți. (2 Regi 24:1, 2)

8. De ce a spus Iehova că edomiții erau frații israeliților, dar cum i-au tratat edomiții?

⁸ Edomiții erau descendenții lui Esau, fratele geamăn al lui Iacob, motiv pentru care Iehova i-a numit ‘frații’ israeliților. (Deut. 2:1-5; 23:7, 8) Cu toate că între ei exista o legătură atât de strânsă, edomiții au fost dușmanii israeliților de la ieșirea lor din Egipt până la distrugerea Ierusalimului, în 607 î.e.n. (Num. 20:14, 18; Ezec. 25:12) Când Ierusalimul a fost distrus, edomiții s-au bucurat văzând suferința israeliților. Ei nu numai că i-au încurajat pe babilonieni să pustiască orașul, dar au și blocat drumurile ca să-i prindă pe israeliții fugari și să-i predea dușmanilor. (Ps. 137:7; Ob. 11, 14)

9, 10. a) Ce s-a întâmplat cu Amonul, Moabul și Edomul? b) Ce exemple arată că nu toți cei care făceau parte din aceste națiuni au fost ostili Israelului?

⁹ Iehova a cerut socoteală acestor națiuni înrudite cu Israelul pentru modul în care i-au tratat poporul. El a spus: „Voi da . . . Amonul în stăpânirea celor de la Răsărit, pentru ca nimeni să nu-și mai aducă aminte de amoniți printre națiuni”. Și a adăugat: „Voi executa judecata în Moab și vor ști că eu sunt Iehova”. (Ezec. 25:10, 11) După aproximativ cinci ani de la distrugerea Ierusalimului, când babilonienii au cucerit Amonul și Moabul, aceste profeții au început să se împlinească. În ce privește Edomul, Iehova a spus că ‘va nimici din el și om, și animal și va face din el un loc pustiu’. (Ezec. 25:13) După cum s-a prezis, Amonul, Moabul și Edomul au încetat, în cele din urmă, să existe. (Ier. 9:25, 26; 48:42; 49:17, 18)

¹⁰ Însă nu toți cei care făceau parte din aceste națiuni au fost ostili poporului lui Dumnezeu. De exemplu, Țelec, amonitul, și Itma, moabitul, s-au numărat printre vitejii regelui David. (1 Cron. 11:26, 39, 46; 12:1) Iar Rut, moabita, a devenit o închinătoare loială a lui Iehova. (Rut 1:4, 16, 17)

11. Ce învățăm din relațiile Israelului cu Amonul, Moabul și Edomul?

¹¹ Ce lecții desprindem din relațiile Israelului cu aceste națiuni? O primă lecție este aceasta: Când israeliții au lăsat garda jos, în țară au pătruns practicile religioase degradante ale națiunilor din jur, precum închinarea la Baal-Peor, dumnezeul Moabului, și la Moloh, dumnezeul Amonului. (Num. 25:1-3; 1 Regi 11:7) La fel ni s-ar putea întâmpla și nouă. Rudele care nu ne împărtășesc convingerile ar putea face presiuni asupra noastră ca să lăsăm garda jos. De exemplu, s-ar putea ca ele să nu înțeleagă de ce nu sărbătorim Paștele, de ce nu dăm și nu primim cadouri de Crăciun sau de ce nu luăm parte la alte obiceiuri populare care au legătură cu concepții religioase false. Având cele mai bune intenții, ar putea încerca să ne determine să ne încălcăm normele, chiar și numai în mică măsură. Însă este foarte important să nu cedăm niciodată unor astfel  de presiuni. După cum dovedește istoria Israelului, chiar și un mic compromis poate avea consecințe dezastruoase, asemenea unui pas pe marginea prăpastiei.

12, 13. Ce opoziție am putea întâmpina și care ar putea fi rezultatul dacă rămânem loiali?

¹² Dar mai desprindem o lecție din legăturile Israelului cu Amonul, Moabul și Edomul. Poate că întâmpinăm opoziție înverșunată din partea membrilor familiei care nu sunt Martori. Isus a avertizat că, uneori, mesajul pe care îl predicăm ‘va face dezbinare: fiul împotriva tatălui și fiica împotriva mamei’. (Mat. 10:35, 36) Iehova le-a poruncit israeliților să nu intre în conflict cu națiunile înrudite cu ei. În mod asemănător, noi nu vrem să avem dispute cu membrii familiei noastre care nu ne împărtășesc convingerile. Totuși, nu ar trebui să fim surprinși când ne confruntăm cu opoziție. (2 Tim. 3:12)

¹³ Însă, chiar dacă rudele noastre nu se împotrivesc în mod direct închinării pe care i-o aducem lui Iehova, nu trebuie să le permitem să ne influențeze mai mult decât Iehova. El este cel care merită să aibă primul loc în inima noastră. (Citește Matei 10:37.) Mai mult, dacă îi rămânem loiali lui Iehova, unele rude ar putea să ni se alăture în închinarea curată, asemenea lui Țelec, Itma și Rut. (1 Tim. 4:16) Astfel, și ele vor avea bucuria de a-i sluji singurului Dumnezeu adevărat și vor simți iubirea și ocrotirea sa.

14, 15. Cum s-au purtat filistenii cu israeliții?

¹⁴ Alt popor ostil Israelului au fost filistenii. Aceștia au migrat din insula Creta în Canaan, țara pe care Iehova le-a promis-o ulterior lui Avraam și descendenților săi. Atât Avraam, cât și Isaac au interacționat cu filistenii. (Gen. 21:29-32; 26:1) Când israeliții au intrat în Țara Promisă, filistenii erau deja o națiune puternică și aveau o armată de temut. Ei se închinau la dumnezei falși, precum Baal-Zebub și Dagon. (1 Sam. 5:1-4; 2 Regi 1:2, 3) Uneori și israeliții s-au închinat la acești dumnezei. (Jud. 10:6)

¹⁵ Întrucât israeliții s-au dovedit infideli, Iehova a permis ca filistenii să stăpânească peste ei ani la rând. (Jud. 10:7, 8; Ezec. 25:15) Filistenii le-au impus restricții care le făceau viața grea * și i-au ucis pe mulți dintre ei. (1 Sam. 4:10) Însă, când israeliții s-au căit și s-au întors la Iehova, el i-a eliberat. Iehova i-a folosit pe unii bărbați, precum Samson, Saul și David, ca să-și salveze poporul. (Jud. 13:5, 24; 1 Sam. 9:15-17; 18:6, 7) Și, așa cum a prezis Ezechiel, filistenii au fost ‘pedepsiți cu furie’ când babilonienii și, mai târziu, grecii le-au invadat țara. (Ezec. 25:15-17)

16, 17. Ce lecții desprindem din modul în care s-au purtat filistenii cu israeliții?

 ¹⁶ Ce lecții desprindem din modul în care s-au purtat filistenii cu israeliții? Poporul lui Iehova din zilele noastre s-a confruntat cu opoziție din partea unora dintre cele mai puternice națiuni care au existat vreodată. Spre deosebire de Israel, noi ne-am păstrat neștirbită loialitatea față de Iehova. Cu toate acestea, dușmanii închinării curate par să aibă uneori câștig de cauză. De exemplu, la începutul secolului al XX-lea, în Statele Unite, guvernul a încercat să oprească activitatea poporului lui Iehova condamnându-i pe cei din fruntea organizației la ani grei de închisoare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Germania, partidul nazist a încercat să extermine poporul lui Dumnezeu, aruncând în închisoare mii de frați și omorând sute. După război, Uniunea Sovietică a dus o campanie susținută împotriva Martorilor lui Iehova, trimițându-i pe frați în lagăre de muncă sau deportându-i în zone îndepărtate ale țării.

¹⁷ Guvernele ar putea continua să interzică lucrarea de predicare, să-i arunce în închisoare pe slujitorii lui Dumnezeu și chiar să-i execute pe unii dintre noi. În astfel de împrejurări, ar trebui oare să ne lăsăm cuprinși de frică sau să ne pierdem credința? Nicidecum! Iehova îi va salva pe slujitorii săi loiali. (Citește Matei 10:28-31.) Deja am văzut cum unele guverne puternice și opresive au dispărut; în schimb, poporul lui Dumnezeu continuă să înflorească. În curând, toate guvernele umane, asemenea filistenilor, vor fi obligate să recunoască cine este Iehova. Și, la fel ca filistenii, vor dispărea pentru totdeauna!

18. Peste ce fel de imperiu stăpânea Tirul?

¹⁸ Orașul Tir * era centrul unuia dintre cele mai mari imperii comerciale din lumea antică. Spre vest, corăbiile Tirului navigau  pe o rețea de rute comerciale care străbăteau Marea Mediterană. Spre est, rutele sale terestre traversau frontierele, legând orașul de imperii îndepărtate. De-a lungul secolelor, Tirul și-a sporit bogățiile aducând din aceste ținuturi îndepărtate tot felul de mărfuri. Negustorii lui s-au îmbogățit atât de mult, încât se considerau prinți. (Is. 23:8)

19, 20. Care a fost diferența dintre locuitorii Tirului și locuitorii Gabaonului?

¹⁹ În timpul domniei lui David și a lui Solomon, Israelul a avut legături comerciale strânse cu locuitorii Tirului, care au pus la dispoziție materiale de construcție și meșteșugari pentru construirea palatului lui David și apoi a templului lui Solomon. (2 Cron. 2:1, 3, 7-16) Tirul a văzut Israelul în cea mai înfloritoare perioadă din istoria sa, când Iehova îl binecuvânta din plin. (1 Regi 3:10-12; 10:4-9) Ce ocazie extraordinară au avut mii de locuitori ai Tirului să învețe despre închinarea curată, să-l cunoască pe Iehova și să vadă personal cât de bine este să-i slujești adevăratului Dumnezeu!

²⁰ Dar locuitorii Tirului nu au profitat de această ocazie, ci au continuat să ducă un mod de viață materialist. Ei nu au urmat exemplul locuitorilor Gabaonului, un puternic oraș canaanit; aceștia doar au auzit despre lucrările mărețe ale lui Iehova și au și decis să devină slujitorii săi. (Ios. 9:2, 3, 22–10:2) De fapt, în cele din urmă, locuitorii Tirului au devenit dușmani ai poporului lui Dumnezeu și chiar i-au vândut pe unii israeliți ca sclavi. (Ps. 83:2, 7; Ioel 3:4, 6; Am. 1:9)

21, 22. Ce s-a întâmplat cu Tirul și de ce?

²¹ Prin intermediul lui Ezechiel, Iehova a spus acestui popor ostil: „Iată că sunt împotriva ta, Tirule, și voi ridica împotriva ta multe națiuni, așa cum marea își ridică valurile. Ele vor dărâma zidurile Tirului și îi vor doborî turnurile, iar eu îi voi răzui molozul și voi face din Tir o stâncă golașă și lucioasă”.  (Ezec. 26:1-5) Locuitorii Tirului se simțeau în siguranță. Ei se încredeau în bogățiile lor, așa cum se încredeau în zidurile înalte de 46 de metri din jurul orașului insular. Ce bine ar fi fost dacă ar fi dat atenție avertismentului lui Solomon: „Avuția celui bogat este cetatea lui tare; în imaginația lui, ea este ca un zid ocrotitor”. (Prov. 18:11)

²² Când babilonienii și, mai târziu, grecii au împlinit profeția lui Ezechiel, locuitorii Tirului au înțeles că siguranța pe care o ofereau bogăția și zidurile orașului era doar în imaginația lor. După ce au distrus Ierusalimul, babilonienii au pornit o campanie împotriva Tirului, iar după un asediu de 13 ani au cucerit orașul continental. (Ezec. 29:17, 18) Apoi, în 332 î.e.n., Alexandru cel Mare a împlinit un aspect remarcabil al profețiilor lui Ezechiel. * Armata sa a adunat ruinele orașului continental – pietre, lemne și moloz – și le-a aruncat în apă, construind un dig până la orașul insular. (Ezec. 26:4, 12) Alexandru cel Mare a făcut apoi o spărtură în zid, a jefuit orașul, a ucis mii de soldați și de locuitori și a vândut zeci de mii ca sclavi. Astfel, locuitorii Tirului au fost obligați să recunoască cine era Iehova și au înțeles, trecând printr-o experiență amară, că ‘marea bogăție’ nu aduce adevărata ocrotire. (Ezec. 27:33, 34)

23. Ce lecție învățăm de la locuitorii Tirului?

²³ Ce lecție învățăm de la locuitorii Tirului? Să nu permitem niciodată ca „puterea amăgitoare a bogățiilor” să ne facă să ne punem încrederea în lucrurile materiale, considerându-le un zid ocrotitor. (Mat. 13:22) Nu putem fi „sclavi ai lui Dumnezeu și ai Bogăției”. (Citește Matei 6:24.) Doar cei care îi slujesc lui Iehova din tot sufletul sunt cu adevărat în siguranță. (Mat. 6:31-33; Ioan 10:27-29) Profețiile despre sfârșitul actualului sistem se vor împlini până în cel mai mic detaliu, așa cum s-au împlinit și profețiile împotriva Tirului. Când Iehova va distruge acest sistem comercial lacom și egoist, cei care se încred în bogății vor fi obligați să recunoască cine este Iehova.

24-26. a) De ce a numit Iehova Egiptul „un pai”? b) Cum a desconsiderat regele Zedechia îndrumarea lui Iehova și care au fost urmările?

²⁴ Să ne îndreptăm acum atenția asupra unui alt dușman al Israelului: Egiptul. Această națiune a exercitat o mare influență politică în zona Țării Promise încă dinainte de zilele lui Iosif și până pe vremea când babilonienii au atacat Ierusalimul. Fiind o națiune străveche, Egiptul părea stabil, ca un arbore secular. Dar, în comparație cu Iehova, era total neputincios – nu întrecea cu nimic „un pai”. (Ezec. 29:6)

²⁵ Regele apostat Zedechia nu a recunoscut acest lucru. Iehova îl îndemnase prin profetul Ieremia să se supună regelui  Babilonului. (Ier. 27:12) Zedechia chiar a făcut un jurământ în numele lui Iehova că nu se va răzvrăti împotriva lui Nebucadnețar. Dar apoi a desconsiderat îndrumarea lui Iehova, și-a încălcat jurământul și s-a îndreptat spre Egipt pentru a primi ajutor în lupta împotriva babilonienilor. (2 Cron. 36:13; Ezec. 17:12-20) Israeliții care și-au pus încrederea în puterea politică a Egiptului și-au făcut mult rău. (Ezec. 29:7) Poate că Egiptul părea puternic asemenea unui „monstru marin uriaș”. Dar Iehova a spus că avea să-l captureze cum sunt capturați crocodilii din Nil: avea ‘să-i pună cârlige în fălci’ și avea să-l tragă pentru a-l distruge. El a făcut aceasta când i-a trimis pe babilonieni să cucerească Egiptul. (Ezec. 29:3, 4, 9-12, 19)

²⁶ Dar ce s-a întâmplat cu regele infidel Zedechia? Ezechiel a prezis că, întrucât această „căpetenie rea” s-a răzvrătit împotriva lui Iehova, avea să i se ia coroana, iar domnia sa avea să se sfârșească tragic. Însă cuvintele lui Ezechiel transmiteau și un mesaj de speranță. (Ezec. 21:25-27) El a prezis că domnia avea să-i fie dată unui rege din linia regală a lui David, care avea „dreptul legal” la tron. În capitolul următor, vom vedea cine este acest rege.

27. Ce învățăm din relațiile Israelului cu Egiptul?

²⁷ Ce lecție desprindem din relațiile Israelului cu Egiptul? Poporul lui Iehova din prezent nu trebuie să-și pună încrederea în puterile politice, considerând că acestea vor aduce adevărata  siguranță. ‘Să nu facem parte din lume’ nici măcar la nivelul minții. (Ioan 15:19; Iac. 4:4) Sistemul politic poate părea puternic, dar, asemenea Egiptului, este la fel de fragil ca un pai. Cât de absurd ar fi să ne punem speranța în omul muritor și nu în Atotputernicul Suveran al universului! (Citește Psalmul 146:3-6.)

28-30. Care este diferența dintre modul în care „vor ști” națiunile cine este Iehova și modul în care știm noi?

²⁸ În cartea Ezechiel, Iehova spune de repetate ori despre națiuni: „Vor ști că eu sunt Iehova”. (Ezec. 25:17) Aceste cuvinte s-au împlinit în vechime, când Iehova și-a executat judecata asupra dușmanilor poporului său. Dar ele vor avea o împlinire mai mare în zilele noastre. În ce fel?

²⁹ Asemenea poporului lui Dumnezeu din vechime, suntem înconjurați de națiuni care ne consideră vulnerabili, ca o oaie lipsită de apărare. (Ezec. 38:10-13) După cum vom vedea în capitolele 17 și 18 ale acestei publicații, națiunile își vor uni în curând toate forțele și vor lansa un atac înverșunat împotriva poporului lui Dumnezeu. Dar, când vor face aceasta, vor afla ce înseamnă adevărata putere. Ele vor fi obligate să recunoască cine este Iehova – să-i recunoască suveranitatea – când își vor găsi sfârșitul în războiul Armaghedonului. (Rev. 16:16; 19:17-21)

³⁰ Pe noi însă Iehova ne va ocroti și ne va binecuvânta. De ce? Noi dovedim încă de pe acum că știm cine este Iehova încrezându-ne în el, ascultând de el și aducându-i închinarea curată pe care o merită. (Citește Ezechiel 28:26.)