În trecut, în publicațiile noastre se afirma că creștinătatea constituie antitipul Ierusalimului apostat. Este adevărat că stările de lucruri din Ierusalimul infidel, inclusiv idolatria și corupția larg răspândită, ne duc cu gândul la ceea ce se întâmplă în creștinătate. Totuși, în ultimii ani, publicațiile noastre, inclusiv cea de față, nu au mai folosit o abordare de genul tip-antitip decât în cazurile în care Biblia arată clar lucrul acesta. Așadar, există o bază biblică pentru a afirma că Ierusalimul prefigurează creștinătatea? Nu.

Iată câteva argumente: Ierusalimul a fost o perioadă centrul închinării curate; abia mai târziu locuitorii lui au devenit apostați. Dar creștinătatea nu a practicat niciodată închinarea curată. De când a venit în existență, în secolul al IV-lea e.n., creștinătatea a predat mereu doctrine false.

În plus, după un timp de la distrugerea lui de către babilonieni, Ierusalimul s-a bucurat din nou de favoarea lui Iehova și a redevenit centrul închinării adevărate. Dar creștinătatea nu a avut niciodată favoarea lui Dumnezeu și, odată ce va fi distrusă în timpul marelui necaz, nu va mai reapărea niciodată.

Având în vedere aceste argumente, ce concluzie putem trage? Când examinăm profețiile biblice care s-au împlinit în cazul Ierusalimului infidel, unele aspecte ne duc cu gândul la ceea ce vedem la creștinătate în prezent. Dar nu există nicio bază biblică pentru a afirma că Ierusalimul prefigurează creștinătatea.