Salt la conţinut

Salt la cuprins

Naşterea lui Isus: Cum şi de ce a avut loc

Naşterea lui Isus: Cum şi de ce a avut loc

Naşterea lui Isus: Cum şi de ce a avut loc

„IMPOSIBIL!“, ar spune mulţi necreştini auzind relatarea despre naşterea lui Isus. Lor li se pare neştiinţific ca o fecioară să dea naştere unui copil fără contribuţia unui tată uman. Dumneavoastră ce părere aveţi?

În 1984, în ziarul londonez The Times a fost publicată o scrisoare care analiza acest subiect. Iată ce se spunea aici: „Este iraţional să ne folosim de ştiinţă ca să contestăm miracolele. Pentru a nega miracolele, avem nevoie de tot atâta credinţă cât pentru a le accepta“. Scrisoarea a fost semnată de 14 profesori din diverse domenii ale ştiinţei, de la mai multe universităţi din Marea Britanie. Ei au adăugat: „Suntem de acord că naşterea [lui Isus] dintr-o fecioară, miracolele din Evanghelii şi învierea lui Cristos sunt evenimente istorice“.

Cu toate acestea, e firesc ca cineva să se mire când aude pentru prima dată relatarea despre naşterea lui Isus dintr-o fecioară. Chiar fecioara care l-a născut pe Isus s-a mirat când îngerul lui Dumnezeu i-a spus: „Iată, vei concepe în pântecele tău şi vei da naştere unui fiu şi va trebui să-i pui numele Isus“. La auzul acestor cuvinte, Maria a întrebat: „Cum se va face aceasta, dat fiind că eu nu am relaţii intime cu vreun bărbat?“ În continuare, îngerul i-a explicat că Dumnezeu avea să înfăptuiască acest miracol prin spiritul Său sfânt şi a adăugat: „La Dumnezeu nici o declaraţie nu va fi ceva imposibil“ (Luca 1:31, 34–37). Cu siguranţă, Autorul uimitorului proces de reproducere a oamenilor a putut face în aşa fel încât Isus să fie conceput şi apoi să se nască dintr-o fecioară. Dumnezeu, care a creat universul şi i-a elaborat legile atât de exacte, putea şi să folosească un ovul din ovarele Mariei pentru a aduce în existenţă un Fiu uman perfect.

De ce a fost necesară

În perioada în care a rămas însărcinată, Maria era logodită cu Iosif, un bărbat temător de Dumnezeu. Îngerul lui Dumnezeu i-a apărut într-un vis lui Iosif şi i-a explicat scopul grandios pentru care fecioara cu care se logodise era însărcinată. Îngerul i-a spus: „Nu te teme s-o iei la tine pe Maria, soţia ta, fiindcă ceea ce a fost conceput în ea este prin spiritul sfânt. Ea va da naştere unui fiu şi va trebui să-i pui numele Isus, căci el îşi va salva poporul din păcatele lui“ (Matei 1:20, 21). În ebraică, numele Isus înseamnă „Iehova este salvare“. Acest nume ne aminteşte că avem nevoie de salvare din păcat şi moarte şi că Iehova Dumnezeu s-a îngrijit să facă posibilă această salvare prin Isus.

Din cauză că Adam, primul om, a păcătuit, toţi descendenţii săi s-au născut imperfecţi, cu înclinaţia de a încălca legile lui Dumnezeu (Romani 5:12). Cum puteau fi urmaşii lui Adam salvaţi din starea de păcat şi aduşi la perfecţiune? Pentru a se echilibra balanţa justiţiei, trebuia să se plătească o viaţă umană perfectă, de aceeaşi valoare cu viaţa lui Adam. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a făcut posibilă naşterea miraculoasă a lui Isus ca om perfect. Şi tot din acest motiv, Isus le-a permis duşmanilor săi să-l omoare (Ioan 10:17, 18; 1 Timotei 2:5, 6). După ce a fost înviat şi s-a înălţat la cer, Isus a putut spune cu toată încrederea: „Am devenit mort, dar iată, sunt viu pentru totdeauna şi veşnic şi am cheile morţii şi ale Hadesului [mormântul comun al omenirii]“. — Revelaţia 1:18.

Folosind cheile figurative ale morţii şi ale Hadesului, Isus le dă oamenilor păcătoşi posibilitatea de a reintra în posesia a ceea ce Adam a pierdut. Isus a dat următoarea explicaţie: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care exercită credinţă în mine, chiar dacă moare, va veni la viaţă; şi orice om care trăieşte şi exercită credinţă în mine nu va muri niciodată“ (Ioan 11:25, 26). Ce promisiune minunată! Totuşi, există un motiv şi mai important pentru care s-a născut Isus.

Cel mai important motiv

Viaţa lui Isus nu a început odată cu conceperea lui în uterul Mariei. „Am coborât din cer“, a spus el în mod clar (Ioan 6:38). Isus trăise în domeniul spiritual alături de Tatăl său ceresc încă de la începutul creaţiei. De fapt, Biblia îl prezintă ca fiind „începutul creaţiei lui Dumnezeu“ (Revelaţia 3:14). De acolo, din cer, Isus a fost martor la răzvrătirea unui înger rău care i-a îndemnat pe primii oameni să se împotrivească conducerii divine. Astfel Isus a avut cel mai important motiv de a se naşte ca Fiu uman perfect al lui Dumnezeu. Care a fost acest motiv?

Este vorba de dorinţa de a demonstra că Tatăl său ceresc este îndreptăţit să guverneze universul. Păstrându-şi fidelitatea pe tot parcursul vieţii sale pământeşti, Isus a demonstrat că este dispus să se supună modului în care-şi exercită Iehova domnia asupra creaturilor Sale. Înainte să fie omorât de duşmanii lui Dumnezeu, Isus a declarat în mod clar că era dispus să-şi dea viaţa ca jertfă pentru ca lumea să ştie că îşi iubea Tatăl (Ioan 14:31). Dacă ar fi cultivat o astfel de iubire, Adam şi Eva, primii oameni, ar fi putut rămâne fideli în testul cu mult mai uşor pe care l-au avut de trecut. — Geneza 2:15–17.

De asemenea, prin loialitatea sa, Isus a dovedit că îngerul cel rău, Satan, este un mincinos. Satan i-a calomniat pe Dumnezeu şi pe oameni declarând în faţa îngerilor din cer: „Omul dă tot ce are pentru viaţa lui“ (Iov 2:1, 4). Satan i-a acuzat în mod nejustificat pe toţi oamenii că, dacă le este pusă viaţa în pericol, ei vor înceta să asculte de Dumnezeu.

Controversele menţionate mai sus puneau la îndoială legitimitatea guvernării lui Dumnezeu. Pentru a le rezolva, Isus a fost dispus să se nască pe pământ ca om şi să rămână fidel până la moarte.

Astfel, potrivit propriei sale declaraţii, Isus s-a născut ca om pe pământ în primul rând ‘ca să depună mărturie despre adevăr’ (Ioan 18:37). El a făcut acest lucru demonstrând prin cuvânt şi faptă că guvernarea divină este absolut dreaptă şi că cei care i se supun au parte de o fericire durabilă. Isus a mai arătat că a venit în lume pentru a-şi da viaţa ca „răscumpărare în schimbul multora“, oferindu-le oamenilor păcătoşi posibilitatea de a obţine perfecţiunea şi viaţa veşnică (Marcu 10:45). Pentru ca oamenii să cunoască aceste lucruri esenţiale, a fost necesar să se scrie despre naşterea lui Isus. În plus, aşa cum vom vedea în articolul următor, din evenimentele care au avut loc în preajma naşterii lui Isus tragem şi alte învăţăminte importante pentru noi.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 4]

Cum au putut fi urmaşii lui Adam salvaţi din starea de păcat?