Iehova, un Dumnezeu care merită cunoscut

AM PUTEA cumva să ne privăm singuri de ceva important în viaţă? Da, dacă nu-l cunoaştem prea bine pe Dumnezeu. De ce? Deoarece, aşa cum au constatat milioane de oameni, faptul de a-l cunoaşte pe Dumnezeul Bibliei aduce mari foloase în viaţă — foloase durabile, care se fac simţite imediat.

Iehova Dumnezeu, Autorul Bibliei, doreşte ca noi să-l cunoaştem cât mai bine. Psalmistul a scris: „Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este DOMNUL, Tu eşti Cel-Prea-Înalt peste tot pământul!“ El ne arată că este spre binele nostru să-l cunoaştem. „Eu, DOMNUL Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos.“ Ce foloase avem dacă îl cunoaştem pe Iehova, Dumnezeul Cel-Prea-Înalt? — Psalmul 83:18; Isaia 48:17.

Un folos real este acela că ne bucurăm de îndrumarea necesară pentru a face faţă problemelor vieţii cotidiene, precum şi de o speranţă sigură de viitor şi de pacea minţii. În plus, cunoscându-l bine pe Iehova vom constata că dobândim o atitudine diferită faţă de cele mai importante întrebări pe care şi le pun în prezent oamenii. Despre ce întrebări este vorba?

Are viaţa voastră un scop?

În pofida progreselor tehnologice uimitoare, oamenii îşi pun şi în prezent aceleaşi întrebări fundamentale: „De ce existăm? Încotro ne îndreptăm? Care este scopul vieţii?“ Dacă nu găsesc răspunsuri satisfăcătoare la aceste întrebări, viaţa lor nu are un scop real. Sunt mulţi cei care îşi dau seama că nu au un scop real în viaţă? În urma unui studiu efectuat în Germania, spre sfârşitul anilor ’90, s-a constatat că jumătate dintre cei intervievaţi au avut, uneori, dacă nu chiar deseori, sentimentul că viaţa lor nu are nici un sens. Probabil că la fel stau lucrurile şi în zona voastră.

Fără un scop în viaţă, omul nu are o temelie solidă pe care să-şi clădească obiectivele. Mulţi încearcă să compenseze acest neajuns urmărind o carieră sau acumulând bogăţii. Totuşi, ei continuă să simtă un gol chinuitor. Neavând un scop pentru care să trăiască, unii ajung chiar să-şi dorească moartea. Aşa s-a întâmplat cu o tânără frumoasă care, potrivit publicaţiei International Herald Tribune, a crescut „înconjurată de bogăţii fabuloase şi bucurându-se de privilegii fără număr“. Cu toate că trăia în lux, se simţea singură şi avea sentimentul că viaţa ei nu are nici un rost. A luat somnifere şi a fost găsită moartă. Probabil că şi voi aţi auzit de oameni care s-au simţit singuri şi au sfârşit tragic.

Aţi auzit spunându-se că ştiinţa ne poate dezvălui totul despre viaţă? În revista săptămânală Die Woche, se afirmă: „Deşi poate că spune adevărul, ştiinţa are multe lacune în privinţa chestiunilor de natură spirituală. Teoria evoluţiei pare simplistă, iar fizica cuantică, cu toate explicaţiile ei despre variaţiile imprevizibile, nu  oferă deloc mângâiere şi siguranţă“. Descoperirile ştiinţifice au meritul de a fi realizat mult în descrierea numeroaselor forme de viaţă şi în explicarea ciclurilor şi proceselor naturale care contribuie la menţinerea vieţii. Totuşi, ştiinţa nu ne poate spune de ce existăm şi încotro ne îndreptăm. Dacă ne bazăm doar pe ştiinţă, întrebările cu privire la scopul vieţii vor rămâne fără răspuns. Consecinţa este, aşa cum s-a scris în ziarul Süddeutsche Zeitung, „o nevoie generală de îndrumare“.

Cine poate fi mai în măsură decât Dumnezeu să ne ofere o astfel de îndrumare? Întrucât el este cel care, la început, i-a pus pe oameni pe pământ, trebuie să ştie de ce existăm. Biblia ne spune că Iehova i-a făcut pe oameni ca să populeze pământul şi ca să-l îngrijească în calitate de administratori. În toate activităţile lor, oamenii trebuiau să reflecte calităţi divine, precum dreptatea, înţelepciunea şi iubirea. Înţelegând motivul pentru care Iehova ne-a creat, aflăm de ce existăm pe pământ. — Geneza 1:26–28.

Ce puteţi face?

Ce puteţi face dacă nu aţi găsit încă răspunsuri satisfăcătoare la întrebările: „De ce existăm? Încotro ne îndreptăm? Care este scopul vieţii?“ Biblia vă îndeamnă să-l cunoaşteţi îndeaproape pe Iehova. De fapt, Isus a spus: „Aceasta înseamnă viaţă veşnică: ca ei să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos“. De asemenea, sunteţi încurajaţi să cultivaţi calităţi divine, mai ales iubire, şi să vă fixaţi obiectivul de a deveni supuşi ai Regatului mesianic al lui Dumnezeu, care se apropie. Atunci veţi avea un scop în viaţă şi o speranţă de viitor minunată şi sigură. În plus, veţi găsi răspuns la întrebările fundamentale care v-au frământat, probabil, până acum. — Ioan 17:3; Eclesiastul 12:13.

Cum vă vor influenţa răspunsurile la aceste întrebări? Hans * ne-ar putea spune cum. Cu câţiva ani în urmă, el avea o credinţă superficială în Dumnezeu, credinţă care nu-i influenţa deloc viaţa. Lui Hans îi plăceau motocicletele, drogurile şi femeile uşuratice şi comitea mici ilegalităţi. „Însă viaţa mea era deşartă, nu găseam nici o satisfacţie reală“, mărturiseşte el. Pe la 25 de ani, el s-a hotărât să îl cunoască personal pe Dumnezeu şi să citească atent Biblia. Ajungând să-l cunoască îndeaproape pe Iehova şi înţelegând care este scopul vieţii, Hans şi-a schimbat stilul de viaţă, s-a botezat ca Martor al lui Iehova şi slujeşte de zece ani ca ministru cu timp integral. El spune cu toată sinceritatea: „Serviciul adus lui Iehova este cel mai bun mod de viaţă. Nu se compară cu nimic. Cunoscându-l pe Iehova, am găsit un scop în viaţă“.

În mod cert, scopul vieţii nu este singura chestiune care îi preocupă pe oameni. Întrucât situaţia în lume se agravează, o altă întrebare fundamentală îi chinuieşte pe tot mai mulţi.

De ce s-a întâmplat una ca asta?

Când au loc nenorociri, deseori, în mintea celor năpăstuiţi stăruie întrebarea: De ce s-a întâmplat una ca asta? Capacitatea de a depăşi afectiv aceste nenorociri depinde în mare măsură de găsirea unui răspuns corect la această întrebare. Fără un răspuns satisfăcător, suferinţa persistă, dând naştere la sentimente de amărăciune. Să luăm, de exemplu, cazul lui Bruni.

„Cu câţiva ani în urmă mi-a murit fetiţa“, ne spune Bruni, o mamă între două vârste. „Fiind o persoană credincioasă, am căutat mângâiere la preotul nostru. El mi-a spus că Dumnezeu o  luase pe Susanne la cer şi că ea este acum un înger. Odată cu moartea ei, am simţit că totul în jurul meu se prăbuşeşte şi l-am urât pe Dumnezeu că mi-o luase.“ Durerea şi suferinţa lui Bruni au persistat ani la rând. „Mai târziu, o Martoră a lui Iehova mi-a arătat din Biblie că nu aveam nici un motiv să-l urăsc pe Dumnezeu. Iehova nu o luase pe Susanne la cer, iar ea nu este acum înger. Boala ei fusese consecinţa imperfecţiunii umane. Susanne doarme în moarte, aşteptând ca Iehova s-o învie. De asemenea, am aflat că el i-a creat pe oameni pentru a trăi veşnic pe un pământ paradiziac şi că acest lucru se va realiza în curând. Când am înţeles ce fel de persoană este în realitate Iehova, am simţit că mă apropii de el, iar durerea mi s-a mai alinat.“ — Psalmul 37:29; Faptele 24:15; Romani 5:12.

Milioane de oameni se confruntă cu tot felul de probleme: tragedii, războaie, foamete sau dezastre naturale. Bruni a simţit alinare când a văzut în Biblie că Iehova nu este vinovat de nenorocirile din lume, că el nu a intenţionat niciodată ca omenirea să sufere şi că, în curând, va pune capăt răului. Amploarea pe care o ia răutatea este în sine un semn că trăim „în ultimele zile“ ale acestui sistem de lucruri. Schimbarea radicală în bine după care tânjim cu toţii este foarte aproape. — 2 Timotei 3:1–5; Matei 24:7, 8.

Să-l cunoaştem pe Dumnezeu

Hans şi Bruni aveau în trecut doar o idee vagă despre Dumnezeu. Ei aveau credinţă, dar fără să cunoască prea multe despre el. Când şi-au făcut timp să-l cunoască îndeaproape pe Dumnezeu, eforturile lor au fost răsplătite. Ei au găsit răspunsuri satisfăcătoare la cele mai importante întrebări pe care şi le pun oamenii astăzi. Au dobândit astfel pacea minţii şi o speranţă sigură de viitor. Milioane de slujitori ai lui Iehova au făcut acest lucru.

Pentru a-l cunoaşte pe Iehova, trebuie mai întâi să examinăm cu atenţie Biblia, care ne vorbeşte despre el şi ne spune ce pretinde de la noi. Chiar acest lucru au făcut unii oameni din secolul I. Istoricul şi medicul Luca ne spune că membrii congregaţiei evreieşti din Bereea (Grecia) „au primit cuvântul [de la Pavel şi Sila] cu cea mai mare însufleţire, examinând cu grijă Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă aceste lucruri erau aşa“. — Faptele 17:10, 11.

De asemenea, creştinii din secolul I se întruneau în congregaţii (Faptele 2:41, 42, 46; 1 Corinteni 1:1, 2; Galateni 1:1, 2; 2 Tesaloniceni 1:1). Acelaşi lucru se face şi în prezent. Congregaţiile Martorilor lui Iehova ţin întruniri menite a ne ajuta să ne apropiem de Iehova şi să găsim bucurie în serviciul adus lui. Asocierea cu Martorii locali mai aduce un folos. Întrucât, treptat, oamenii devin asemenea Dumnezeului căruia se închină, Martorii lui Iehova manifestă — deşi în mod limitat — calităţile de care însuşi Iehova dă dovadă. Prin urmare, întrunindu-ne împreună cu Martorii suntem ajutaţi să-l cunoaştem şi mai bine pe Iehova. — Evrei 10:24, 25.

Consideraţi că sunt necesare prea multe eforturi pentru a ajunge să cunoaşteţi această Persoană? Cu siguranţă că trebuie depuse eforturi. Însă multe lucruri pe care dorim să le realizăm în viaţă pretind eforturi. Să ne gândim la eforturile de a se antrena ale unui sportiv renumit. Iată ce a spus Jean-Claude Killy, campionul olimpic al Franţei la schi, despre ce trebuie să facă un sportiv pentru a câştiga competiţiile internaţionale: „Trebuie să începi cu 10 ani înainte şi să te pregăteşti ani la rând, gândindu-te la obiectivul tău în fiecare zi . . . Este o muncă ce te solicită fizic şi mintal 365 de zile pe an“. Şi toate aceste eforturi doar pentru a concura într-o cursă de numai  10 minute! Însă ceea ce obţinem dacă ajungem să-l cunoaştem pe Iehova este mult mai valoros şi de o durată mult mai mare.

O prietenie tot mai strânsă

Cine vrea să se priveze singur de ceva important în viaţă? Nimeni. Aşadar, dacă simţiţi cumva că viaţa voastră nu are un scop real sau dacă doriţi din toată inima să aflaţi de ce se întâmplă atâtea nenorociri, fiţi ferm hotărâţi să-l cunoaşteţi pe Iehova, Dumnezeul Bibliei. Învăţând despre el, viaţa voastră se va schimba în bine, pe termen lung.

Vom înceta vreodată să învăţăm despre Iehova? Cei care îi slujesc de zeci de ani se minunează şi acum de lucrurile pe care continuă să le înveţe despre el. Învăţând astfel de lucruri găsim fericire şi ne apropiem şi mai mult de el. Fie ca şi noi să gândim asemenea apostolului Pavel, care a scris: „O, adâncimea bogăţiei şi înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de inexplorabile sunt judecăţile sale şi cât de impenetrabile sunt căile sale! Fiindcă «cine a ajuns să cunoască mintea lui Iehova sau cine a devenit sfătuitorul său»?“ — Romani 11:33, 34.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 5]

Şi în prezent, oamenii îşi pun aceleaşi întrebări fundamentale: „De ce existăm? Încotro ne îndreptăm? Care este scopul vieţii?“

[Text generic pe pagina 6]

„Când am înţeles ce fel de persoană este în realitate Iehova, am simţit că mă apropii de el“

[Text generic pe pagina 7]

„Serviciul adus lui Iehova este cel mai bun mod de viaţă. Nu se compară cu nimic. Cunoscându-l pe Iehova, am găsit un scop în viaţă“