Iacov a apreciat valorile spirituale

VIAŢA lui Iacov este plină de conflicte şi necazuri. Este nevoit să fugă de fratele său geamăn care caută să-i ia viaţa. În loc să-i fie dată în căsătorie fata pe care o iubeşte, este înşelat şi se căsătoreşte mai întâi cu altă femeie. În final, ajunge să aibă patru soţii şi, ca urmare, multe probleme (Geneza 30:1–13). Lucrează 20 de ani pentru un om care îl exploatează. Se luptă cu un înger şi rămâne cu sechele pentru toată viaţa. Fiica îi este violată, iar fiii săi provoacă un adevărat măcel. Suferă din cauza pierderii tragice a fiului său preferat şi a soţiei sale. În anii târzii ai vieţii este constrâns să emigreze din cauza foametei şi mărturiseşte că zilele i-au fost „puţine şi rele“ (Geneza 47:9). În ciuda tuturor acestor lucruri, Iacov este un bărbat spiritual care se încrede în Dumnezeu. Este credinţa sa inutilă? Ce învăţăminte putem trage analizând doar câteva dintre situaţiile prin care a trecut Iacov?

Foarte diferit de fratele său

Iacov aprecia bogăţiile spirituale, în timp ce Esau le desconsidera, aceasta constituind cauza problemelor care apărut între ei. Iacov era interesat de promisiunea făcută lui Avraam şi i-a purtat de grijă cu multă iubire familiei ai cărei membri au fost desemnaţi de Dumnezeu drept moştenitori. De aceea Iehova ‘l-a iubit’. Iacov a fost „ireproşabil“ (NW); acest termen denotă desăvârşire morală. Spre deosebire de el, Esau a fost atât de puţin interesat de moştenirea sa spirituală, încât i-a vândut-o lui Iacov pentru o nimica toată. Cu aprobarea lui Dumnezeu, Iacov a cerut ce-i aparţinea şi a obţinut binecuvântarea ce-i era rezervată fratelui său. Atunci Esau a avut o aprigă izbucnire de mânie. Astfel, Iacov a lăsat în urmă tot ce-i era drag, însă ceea ce a urmat i-a ridicat, cu siguranţă, moralul. — Maleahi 1:2, 3; Geneza 25:27–34; 27:1–45.

Dumnezeu i-a arătat lui Iacov, într-un vis, îngeri care urcau şi coborau pe o scară, sau pe un şir de trepte de piatră, aşezată între cer şi pământ şi i-a spus că avea să-l ocrotească pe el şi sămânţa lui. „Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta. Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.“ — Geneza 28:10–15.

Ce încurajare! Iehova i-a garantat lui Iacov că promisiunile făcute lui Avraam şi Isaac aveau să-i aducă familiei lui nenumărate bogăţii spirituale. Lui Iacov i s-a făcut  cunoscut că îngerii le pot sluji celor ce se bucură de aprobarea divină şi el a primit asigurarea că Dumnezeu îl ocrotea. Plin de recunoştinţă, Iacov a jurat că-i va rămâne fidel lui Iehova. — Geneza 28:16–22.

Iacov nu a uzurpat dreptul de moştenire al lui Esau. Înainte de naşterea lor, Iehova a spus că „cel mai în vârstă va sluji celui mai tânăr“ (Geneza 25:23). Cineva ar putea întreba: „Nu ar fi fost mai simplu dacă Dumnezeu ar fi făcut ca Iacov să se nască primul?“ Putem învăţa unele adevăruri importante din ce s-a întâmplat după aceea. Dumnezeu nu le rezervă binecuvântări celor care se consideră îndreptăţiţi să le primească, dar le arată bunătate nemeritată celor aleşi de el. Prin urmare, Iacov a fost cel care a primit dreptul de întâi-născut, şi nu fratele său mai mare, care nu l-a apreciat câtuşi de puţin. În mod asemănător, pentru că a manifestat atitudinea lui Esau, naţiunea evreilor naturali a fost înlocuită cu Israelul spiritual (Romani 9:6–16, 24). În prezent, relaţiile apropiate cu Iehova nu se pot moşteni fără nici un efort, chiar dacă cineva se naşte într-o familie temătoare de Dumnezeu sau are rude ori prieteni care-i slujesc lui Iehova. Toţi cei care doresc să primească binecuvântări divine trebuie să se străduiască să fie persoane cu teamă de Dumnezeu şi să aprecieze cu adevărat lucrurile spirituale.

Primit în casa lui Laban

Ajuns la Padan-Aram, unde venise pentru a-şi alege o soţie dintre rudele sale, Iacov o întâlneşte la o fântână pe verişoara sa Rahela, fiica lui Laban. El dă la o parte piatra grea de pe gura fântânii pentru a adăpa turma pe care o păstorea Rahela. * Ea a alergat acasă pentru a anunţa sosirea lui Iacov, iar Laban i-a ieşit imediat în întâmpinare. Dacă se gândea la bogăţiile pe care familia sa le-a primit de la slujitorul lui Avraam, Laban avea să fie dezamăgit, deoarece Iacov venise cu mâinile goale. Însă, după cât se pare, Laban a văzut în Iacov un muncitor harnic pe care îl putea exploata. — Geneza 28:1–5; 29:1–14.

Iacov le-a povestit prin ce a trecut. Nu se ştie dacă a menţionat şiretlicul prin care a obţinut dreptul de întâi-născut, însă după ce a auzit „toate aceste lucruri“, Laban a exclamat: „Cu adevărat, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!“ Un erudit a spus că aceste cuvinte pot fi înţelese ca o invitaţie călduroasă adresată lui Iacov pentru a rămâne în acel loc sau ca o recunoaştere a faptului că legăturile de rudenie îl obligau pe Laban să-l ocrotească. Indiferent cum au stat lucrurile, nu după mult timp, Laban s-a gândit cum să-l exploateze pe nepotul său.

Laban a adus în discuţie ceea ce avea să fie cauza problemelor din următorii 20 de ani. „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba?“, a întrebat el. „Spune-mi ce plată vrei?“ Deşi Laban a jucat rolul unui unchi binevoitor, pentru el relaţiile de sânge cu Iacov s-au rezumat la un contract de muncă. Însă, iubind-o pe Rahela, Iacov a răspuns: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahela, fiica ta cea mai mică“. — Geneza 29:15–20.

Logodna era validată în momentul în care familia fetei primea preţul de mireasă. Mai târziu, Legea mozaică a prevăzut plătirea a 50 de sicli de argint pentru o fecioară sedusă de un bărbat. Eruditul Gordon Wenham este de părere că acesta era „preţul de mireasă cel mai ridicat“, însă în majoritatea cazurilor preţul era „mult mai mic“ (Deuteronomul 22:28, 29). Iacov nu avea bani să plătească, dar s-a oferit să-i slujească lui Laban şapte ani. „Întrucât în zilele Babilonului antic lucrătorii angajaţi temporar primeau între o jumătate de siclu şi un siclu pe lună (între 42 şi 84 de sicli pentru şapte ani împliniţi), Iacov îi oferea lui Laban un preţ de mireasă foarte mare pentru Rahela“, adaugă Wenham. Laban a acceptat fără ezitare. — Geneza 29:19.

Şapte ani i s-au părut „vreo câteva zile“ lui Iacov, deoarece o iubea foarte mult pe Rahela. După aceasta, el şi-a cerut mireasa, care, potrivit obiceiului, era acoperită cu un văl, fără să bănuiască înşelătoria lui Laban. Imaginaţi-vă şocul pe care l-a avut a doua zi dimineaţă când a  realizat că nu avusese relaţii intime cu Rahela, ci cu sora sa, Leea! Iacov a întrebat: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înşelat?“ Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei născute întâi. Împlineşte săptămâna cu aceasta şi-ţi vom da şi pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alţi şapte ani“ (Geneza 29:20–27). Neavând de ales şi fiind prins în capcană, Iacov a fost silit să accepte acele condiţii pentru a o primi pe Rahela.

Următorii şapte ani, spre deosebire de cei de dinainte, au fost un chin. Cum putea Iacov să treacă cu vederea înşelătoria plină de cruzime a lui Laban? Şi cum putea s-o ierte pe Leea, care intrase şi ea în joc? Bineînţeles, Laban nu era deloc interesat de viitorul Leei şi al Rahelei, care au avut parte după aceea de multe necazuri, ci se gândea numai la el. Ca şi cum resentimentele n-ar fi fost de-ajuns, Rahela a trebuit să se lupte şi cu sentimentele de gelozie atunci când Leea a născut patru fii, unul după altul, în timp ce ea a rămas în continuare stearpă. Mai târziu, dorindu-şi cu disperare un copil, Rahela i-a dat-o lui Iacov pe sclava sa pentru ca aceasta să devină mamă-substitut, iar Leea, ca să nu rămână mai prejos, a făcut acelaşi lucru. Iacov a ajuns să aibă 4 soţii şi 12 copii, dar familia sa era departe de a fi fericită. Cu toate acestea, Iehova dirija lucrurile în aşa fel încât Iacov să devină o mare naţiune. — Geneza 29:28—30:24.

Binecuvântat de Iehova cu bogăţii materiale

În ciuda problemelor, Iacov a simţit că Dumnezeu era cu el, aşa cum îi promisese. Şi Laban a observat acest lucru, deoarece turma sa, neînsemnată la venirea lui Iacov, s-a înmulţit considerabil în grija nepotului său. Întrucât nu dorea ca Iacov să plece, Laban l-a rugat să-i spună ce să-i ofere ca să mai lucreze pentru el. Iacov i-a cerut ca dintre toate animalele nou-născute din turma lui Laban să i le dea pe cele care aveau o culoare neobişnuită. Se spune că în această regiune, în general, oile erau albe, iar caprele negre sau brun-închis; puţine erau bălţate. Prin urmare, crezând că avea numai de câştigat, Laban a acceptat fără întârziere şi a dus imediat toate animalele care aveau o culoare mai aparte într-un alt loc pentru a nu ajunge să se amestece cu turmele rămase în grija lui Iacov. Cu certitudine, el a crezut că profitul lui Iacov avea să fie mic, în nici un caz 20% din iezii şi mieii nou-născuţi — cât primeau, de obicei, păstorii ca plată. Dar s-a înşelat amarnic, deoarece Iehova era cu Iacov. — Geneza 30:25–36.

Sub îndrumarea divină, Iacov a crescut animale viguroase de culoarea dorită (Geneza 30:37–42). Ideile pe care le-a avut cu privire la înmulţirea turmei nu erau corecte. Totuşi, „din punct de vedere ştiinţific, se puteau obţine rezultatele dorite prin încrucişări succesive ale . . . animalelor care aveau o singură culoare şi erau purtătoare de gene recesive pentru caracterul pătat“, explică eruditul Nahum Sarna, iar „astfel de animale se disting prin . . . vigoarea [lor] hibridă“.

Observând rezultatele, Laban a încercat să schimbe înţelegerea făcută prin care animalele vărgate, pătate şi pestriţe îi reveneau nepotului său. El îşi urmărea propriul profit, însă indiferent cum a schimbat înţelegerea, Iehova a făcut în aşa fel încât Iacov să prospere întotdeauna. Laban nu putea decât să scrâşnească din dinţi. În scurt timp, Iacov a adunat multe bogăţii şi a avut numeroase turme, slujitori, cămile şi măgari, şi aceasta nu datorită ingeniozităţii lui, ci datorită sprijinului divin. Mai târziu el le-a explicat Rahelei şi Leei: „Tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat plata; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să-mi facă rău. . . . Dumnezeu a luat astfel turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie“. De asemenea, Iehova l-a asigurat pe Iacov că a văzut tot ce îi făcea Laban şi că nu trebuia să-şi facă griji. „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi“, i-a spus Dumnezeu, „şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!“ — Geneza 31:1–13; 32:9.

După ce a scăpat, în cele din urmă, de acest om perfid, Iacov a pornit spre casă. Deşi trecuseră 20 de ani, îi era încă frică de fratele său, şi asta cu atât mai mult cu cât a aflat că Esau îi ieşea înainte cu patru sute de bărbaţi. Ce putea face?  Iacov a acţionat cu credinţă, aşa cum făcuse întotdeauna, fiind o persoană spirituală care se bizuia pe Dumnezeu. S-a rugat, a recunoscut că nu era demn de generozitatea lui Iehova şi a apelat la Dumnezeu pe baza promisiunilor Sale că el şi familia sa vor scăpa teferi din mâinile lui Esau. — Geneza 32:2–12.

Atunci s-a întâmplat ceva neaşteptat. Un străin, care s-a dovedit a fi un înger, s-a luptat în noaptea aceea cu Iacov şi dintr-o singură mişcare i-a dislocat articulaţia coapsei. Iacov nu l-a lăsat pe înger să plece până nu l-a binecuvântat. Mai târziu, profetul Osea a spus că Iacov „a plâns“ ca să implore favoare pentru el (Osea 12:2–4; Geneza 32:24–29). Iacov ştia că unele apariţii anterioare ale îngerilor au avut legătură cu împlinirea legământului avraamic prin sămânţa sa. Aşadar, s-a luptat din răsputeri şi a primit o binecuvântare. Atunci Dumnezeu i-a schimbat numele în Israel, care înseamnă „Cel care luptă (perseverează) cu Dumnezeu“ sau „Dumnezeu luptă“.

Sunteţi şi voi dispuşi să luptaţi?

Lupta cu un înger şi reîntâlnirea cu Esau nu au fost singurele momente critice prin care a trecut Iacov. Dar evenimentele pe care le-am analizat dezvăluie ce fel de persoană a fost el. Spre deosebire de Esau, care nu a fost dispus să rabde puţin de foame pentru a-şi păstra dreptul de întâi-născut, Iacov s-a luptat toată viaţa — odată chiar şi cu un înger — pentru a primi binecuvântări. Potrivit promisiunii divine, Iacov s-a bucurat de îndrumarea şi ocrotirea lui Dumnezeu, devenind strămoşul unei mari naţiuni, precum şi al lui Mesia. — Matei 1:2, 16.

Sunteţi şi voi dispuşi să depuneţi eforturi pentru a vă bucura de favoarea lui Iehova, chiar să luptaţi din răsputeri, ca să spunem aşa, pentru ea? În prezent, cei care doresc să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu au multe probleme şi încercări în viaţă şi uneori duc o adevărată luptă pentru a lua decizii corecte. Cu toate acestea, exemplul excelent al lui Iacov este pentru noi un imbold puternic de a ne păstra vie speranţa că Iehova ne va răsplăti.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Iacov s-a luptat toată viaţa pentru a primi binecuvântări