Întrebări de la cititori

La cine s-a referit Iehova când a spus „unul din Noi“, aşa cum este consemnat la Geneza 3:22?

Se pare că Iehova Dumnezeu s-a referit la el însuşi şi la Fiul său unic-născut când a spus: „Omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul“ (Geneza 3:22). Să vedem de ce.

Iehova a rostit aceste cuvinte după ce a pronunţat sentinţa împotriva primului cuplu uman. Unii consideră că expresia „unul din Noi“ este, de fapt, o exprimare a pluralului maiestăţii, exact aşa cum un rege uman ar spune „nu suntem de acord“ referindu-se doar la propria persoană. Cu toate acestea, biblistul Donald Gowan spune cu privire la versetele din Geneza 1:26 şi 3:22: „Nu există nici o dovadă în V[echiul] T[estament] care să sprijine majoritatea ipotezelor avansate: «noi» de la pluralul maiestăţii, deliberativul «noi», pluralul intensităţii sau o referire la existenţa mai multor persoane în Divinitate. . . . Nici una dintre aceste ipoteze nu oferă o explicaţie logică pentru folosirea expresiei «unul din Noi» în capitolul 3, versetul 22“.

Este posibil ca Iehova să se fi referit la Satan Diavolul, care începuse să decidă singur „binele şi răul“ şi care îi influenţase şi pe primii oameni să facă la fel? Acest lucru nu ar fi raţional. Iehova foloseşte aici expresia „unul din Noi“, iar Satan nu mai făcea parte din mulţimea de îngeri fideli lui Iehova, aşadar nu mai putea fi inclus printre cei care erau de partea lui Iehova.

Se referea Dumnezeu la îngerii fideli? Nu ne putem pronunţa categoric în acest sens. Totuşi, asemănarea care există între expresia din Geneza 1:26 şi cea din 3:22 ne dă un indiciu. Potrivit cu Geneza 1:26, Iehova a spus: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră“. Cui i-a adresat el aceste cuvinte? Iată ce a spus apostolul Pavel privitor la creatura spirituală care a devenit omul perfect Isus: „El este imaginea Dumnezeului invizibil, întâiul născut din toată creaţia; pentru că prin intermediul lui au fost create toate celelalte lucruri în ceruri şi pe pământ“ (Coloseni 1:15, 16). Într-adevăr, pare logic ca la Geneza 1:26 Iehova să se adreseze Fiului său unic-născut, ‘maestrului’, care i-a fost alături când a creat cerurile şi pământul (Geneza 1:26; Proverbele 8:22–31). Având în vedere faptul că expresia folosită la Geneza 3:22 este asemănătoare, înţelegem că Iehova se adresa din nou celei mai apropiate persoane, Fiului său unic-născut.

Se pare că Fiul unic născut al lui Dumnezeu cunoştea „binele şi răul“. În perioada îndelungată petrecută în strânsă asociere cu Iehova, cu certitudine, el a învăţat bine modul de gândire, principiile şi normele Tatălui său. Convins că Fiul său cunoştea toate acestea şi le respecta, Iehova i-a acordat, probabil, o anumită libertate de a acţiona fără să trebuiască să se consulte cu El de fiecare dată. Prin urmare, Fiul avea dreptul şi capacitatea de a decide ce era bine şi ce era rău. Totuşi, spre deosebire de Satan, Adam şi Eva, el nu a stabilit o normă care să contravină celei divine.