Salt la conţinut

Salt la cuprins

Idei importante din Exodul

Idei importante din Exodul

Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din Exodul

ESTE o istorie adevărată despre eliberarea unui popor care a fost obligat „la o muncă aspră“ (Exodul 1:13). Este şi o relatare emoţionantă despre naşterea unei naţiuni. Iată câteva dintre subiectele ei captivante: miracole răsunătoare, o legislaţie unică şi construirea cortului întâlnirii, sau a tabernacolului. Acesta este, în linii mari, conţinutul cărţii biblice cu numele Exodul.

Scrisă de profetul evreu Moise, cartea descrie situaţiile prin care au trecut israeliţii de-a lungul a 145 de ani — de la moartea lui Iosif în 1657 î.e.n. până la terminarea tabernacolului în anul 1512 î.e.n. Dar relatarea prezintă interes nu numai din punct de vedere istoric. Ea face parte din cuvântul, sau mesajul, lui Dumnezeu pentru omenire, fiind deci ‘vie şi exercitând putere’ (Evrei 4:12). Aşadar, Exodul are o mare însemnătate pentru noi.

„DUMNEZEU A AUZIT GEMETELE LOR“

(Exodul 1:1—4:31)

În Egipt, urmaşii lui Iacov se înmulţesc atât de repede, încât sunt făcuţi sclavi printr-un decret regal. Faraonul porunceşte chiar ca toţi nou-născuţii israeliţi de sex bărbătesc să fie omorâţi. Moise, un băieţel de trei luni, scapă cu viaţă şi este adoptat de fiica faraonului. Deşi este crescut în familia regală, la vârsta de 40 de ani Moise se alătură poporului său şi ucide un egiptean (Faptele 7:23, 24). Apoi, forţat de împrejurări, fuge în Madian. Acolo se căsătoreşte şi duce o viaţă de păstor. La un rug aprins, care ardea în mod miraculos, Iehova îi porunceşte să se întoarcă în Egipt pentru a-i elibera din sclavie pe israeliţi. Aaron este numit purtătorul de cuvânt al lui Moise, fratele său.

Răspunsuri la întrebări biblice:

3:1 — Ce fel de preot era Ietro? Pe vremea patriarhilor, capul de familie îndeplinea rolul de preot al casei sale. Foarte probabil că Ietro era conducătorul unui trib madianit. Întrucât madianiţii se trăgeau din Avraam prin Chetura, se pare că ei erau familiarizaţi cu unele aspecte legate de închinarea la Iehova. — Geneza 25:1, 2.

4:11 — În ce sens Iehova „face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb“? Deşi, în anumite ocazii, Iehova a provocat orbirea sau muţenia, el nu este răspunzător de toate infirmităţile de acest fel (Geneza 19:11; Luca 1:20–22, 62–64). Ele se datorează păcatului moştenit (Iov 14:4; Romani 5:12). Însă, întrucât a permis această situaţie, Dumnezeu poate spune despre sine că îi „face“ pe oameni muţi, surzi sau orbi.

4:16 — În ce sens urma să fie Moise „în locul lui Dumnezeu“ pentru Aaron? Moise era un reprezentant al lui Dumnezeu. Astfel, Moise a fost „în locul lui Dumnezeu“ pentru Aaron, care era purtătorul de cuvânt al fratelui său.

Învăţăminte pentru noi:

1:7, 14. Iehova i-a susţinut pe israeliţi când erau asupriţi în Egipt. În mod asemănător, astăzi el îşi susţine Martorii, mai ales când trec prin persecuţii aprige.

1:17–21. Iehova îşi aduce aminte de noi „spre bine“. — Neemia 13:31.

3:7–10. Iehova răspunde la strigătul după ajutor al poporului său.

3:14. Iehova îşi realizează negreşit scopurile. Putem fi siguri deci că el va face ca speranţele noastre bazate pe Biblie să devină realitate.

4:10, 13. Moise a vădit atât de multă lipsă de încredere în capacitatea sa de vorbire, încât, chiar şi după ce Dumnezeu l-a asigurat de sprijinul său, el l-a implorat să trimită pe altcineva să vorbească cu faraonul. Cu toate acestea, Iehova nu l-a respins, ci i-a dat înţelepciunea şi puterea necesare pentru a-şi îndeplini misiunea. În loc să ne concentrăm asupra lipsurilor noastre, să ne bizuim pe Iehova şi să ne îndeplinim cu fidelitate misiunea de a predica şi de a preda. — Matei 24:14; 28:19, 20.

MIRACOLE RĂSUNĂTOARE ADUC ELIBERAREA

(Exodul 5:1—15:21)

Moise şi Aaron se înfăţişează înaintea faraonului, cerându-i să le dea voie israeliţilor să plece în pustie pentru a ţine o sărbătoare în cinstea lui Iehova. Monarhul egiptean refuză cu insolenţă. Prin Moise, Iehova aduce, una după alta, mai multe plăgi înspăimântătoare. Abia după a zecea plagă, faraonul le dă drumul israeliţilor. Nu trece însă mult timp şi faraonul cu armata sa pornesc vijelios în urmărirea lor. Dar Iehova croieşte prin Marea Roşie un drum şi-şi eliberează poporul. Egiptenii sunt înghiţiţi de apele care se prăbuşesc peste ei.

Răspunsuri la întrebări biblice:

6:3 — De ce se poate spune că Dumnezeu n-a fost cunoscut de Avraam, de Isaac şi de Iacov sub numele Său? Aceşti patriarhi au folosit numele divin şi au primit promisiuni din partea lui Iehova. Totuşi, ei nu l-au cunoscut pe Iehova drept Cel ce face ca promisiunile sale să devină realitate. — Geneza 12:1, 2; 15:7, 13–16; 26:24; 28:10–15.

7:1 — În ce sens a fost făcut Moise „Dumnezeu pentru faraon“? Moise a primit putere şi autoritate divină asupra faraonului. De aceea, nu avea de ce să se teamă de acesta.

7:22 — De unde au procurat magii, sau preoţii, egipteni apă care nu fusese transformată în sânge? E posibil ca ei să fi folosit apă care fusese luată din Nil înainte de această plagă. Se pare însă că se putea obţine apă potabilă dacă se săpau fântâni în terenul mocirlos din vecinătatea fluviului Nil. — Exodul 7:24.

8:26, 27 — De ce a spus Moise că jertfele israeliţilor ar fi fost „o urâciune pentru egipteni“? Egiptenii se închinau la diverse animale. Menţiunea făcută de Moise cu referire la jertfe a dat forţă şi greutate stăruinţei cu care el a cerut ca israeliţii să fie lăsaţi să plece pentru a-i aduce jertfe lui Iehova.

12:29 — Cine era socotit întâi născut? Întâii născuţi erau doar de sex bărbătesc (Numeri 3:40–51). Faraonul, el însuşi un întâi născut, n-a fost ucis. El avea propria sa familie. Nu capul de familie, ci fiul lui întâi născut a murit în a zecea plagă.

12:40 — Cât timp au locuit israeliţii în ţara Egiptului? Cei 430 de ani menţionaţi aici se referă la perioada în care fiii lui Israel „au trăit în Egipt şi în ţara Canaan“ (vezi Biblia ortodoxă, ediţia din 1982). În 1943 î.e.n., la vârsta de 75 de ani, Avraam a traversat Eufratul în drum spre Canaan (Geneza 12:4). De atunci până când Iacov a intrat în Egipt, la vârsta de 130 de ani, au trecut 215 ani (Geneza 21:5; 25:26; 47:9). Aceasta înseamnă că, după aceea, israeliţii au stat în Egipt alţi 215 ani.

15:8 — Apele Mării Roşii despre care se spune că „s-au închegat“ au devenit, de fapt, de gheaţă? Verbul ebraic tradus prin „a se închega“ înseamnă a se strânge, a se îngroşa. Aceeaşi expresie este folosită în Iov 10:10 cu referire la laptele prins. De aceea, faptul că apele s-au închegat nu sugerează neapărat că apele au îngheţat, sau că au devenit de gheaţă. Dacă ‘vântul puternic dinspre răsărit’, despre care se vorbeşte în Exodul 14:21, ar fi fost atât de rece încât să îngheţe marea, fără îndoială că s-ar fi amintit ceva despre temperatura extrem de scăzută. Întrucât nu erau împiedicate de ceva vizibil să se prăbuşească, apele au lăsat impresia că erau închegate, înţepenite sau îngroşate.

Învăţăminte pentru noi:

7:14—12:30. Cele Zece Plăgi n-au fost o simplă coincidenţă. Ele au fost anunţate şi au venit exact la timp. Ele sunt o dovadă grăitoare a puterii pe care o are Creatorul nostru asupra apei, a luminii soarelui, a insectelor, a animalelor şi a oamenilor! Plăgile demonstrează capacitatea lui Dumnezeu de a-şi salva slujitorii, distrugându-şi duşmanii într-un dezastru selectiv.

11:2; 12:36. Iehova îşi binecuvântează poporul. Cu siguranţă, el a avut grijă ca israeliţii să fie recompensaţi pentru munca lor grea în Egipt. Când au intrat în această ţară, ei erau oameni liberi, nu prizonieri de război care să fie făcuţi sclavi.

14:30. Putem fi siguri că Iehova îşi va salva închinătorii din apropiatul „mare necaz“. — Matei 24:20–22; Revelaţia 7:9, 14.

IEHOVA ORGANIZEAZĂ O NAŢIUNE TEOCRATICĂ

(Exodul 15:22—40:38)

În a treia lună de la eliberarea lor din Egipt, israeliţii îşi aşază tabăra la poalele muntelui Sinai. Acolo primesc cele Zece Porunci împreună cu alte legi, intră în legământ cu Iehova şi devin o naţiune teocratică. Moise stă 40 de zile pe munte şi primeşte instrucţiuni cu privire la închinarea adevărată şi la construirea tabernacolului lui Iehova, un templu portabil. În acest răstimp, israeliţii fac un viţel de aur şi se închină la el. Când coboară de pe munte, Moise vede acest lucru şi se înfurie atât de tare, încât sparge cele două table de piatră primite de la Dumnezeu. După ce răufăcătorii îşi iau pedeapsa cuvenită, el urcă din nou pe munte şi primeşte alte table. După întoarcerea lui Moise, începe construirea tabernacolului. La sfârşitul primului an de libertate pentru israeliţi este terminat minunatul cort împreună cu mobilierul şi alte obiecte ale lui. Apoi Iehova umple cortul cu gloria sa.

Răspunsuri la întrebări biblice:

20:5 — De ce se spune că Iehova ‘pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii’ până în generaţiile viitoare? Când devine adult, fiecare om este judecat pentru conduita şi atitudinea sa. Însă, când naţiunea Israel a devenit idolatră, mai multe generaţii la rând au avut de suportat consecinţele acestui fapt. Chiar şi israeliţii fideli au avut de suferit în sensul că, din cauza idolatriei practicate de întreaga naţiune, lor le-a fost greu să-şi păstreze integritatea.

23:19; 34:26 — Ce mesaj transmitea porunca de a nu fierbe un ied în laptele mamei lui? Se pare că fierberea unui ied (puiul unei capre sau al altui animal) în laptele mamei lui era un ritual păgân de invocare a ploii. De asemenea, întrucât puiul se hrăneşte cu laptele de la mamă, fierberea lui în acest lapte era un act de cruzime. Dumnezeu i-a dat această lege poporului său pentru a-l învăţa compasiunea.

23:20–23 — Cine era îngerul despre care se vorbeşte aici, şi în ce sens era numele lui Dumnezeu „în El“? Din câte se pare, acest înger era Isus în existenţa sa preumană. El a fost folosit pentru a-i călăuzi pe israeliţi în drumul lor spre Ţara Promisă (1 Corinteni 10:1–4). Numele lui Dumnezeu este „în El“ prin aceea că Isus are un rol primordial în apărarea şi sfinţirea numelui Tatălui său.

32:1–8, 25–35 — De ce Aaron n-a fost pedepsit pentru că a făcut viţelul de aur? Aaron n-a susţinut din proprie voinţă idolatria. Se pare că, mai târziu, el li s-a alăturat leviţilor care au luat poziţie de partea lui Dumnezeu, nefiind de partea celor ce i s-au împotrivit lui Moise. După ce vinovaţii au fost ucişi, Moise i-a amintit din nou poporului că păcătuise grav, arătând că, pe lângă Aaron, şi alţii avuseseră parte de îndurarea lui Iehova.

33:11, 20 — Cum i-a vorbit Dumnezeu lui Moise „faţă către faţă“? Această expresie sugerează o discuţie intimă între două persoane. Moise a vorbit cu reprezentantul lui Dumnezeu şi a primit pe cale orală, prin intermediul acestuia, instrucţiuni de la Iehova. Dar Moise nu l-a văzut pe Iehova, deoarece nici ‘un om nu poate să-L vadă şi să trăiască’. De fapt, Iehova nu i-a vorbit personal lui Moise. În Galateni 3:19 se spune că Legea „a fost transmisă prin intermediul îngerilor, prin mâna unui mediator“.

Învăţăminte pentru noi:

15:25; 16:12. Iehova are grijă de poporul său.

18:21. Bărbaţii aleşi în poziţii de răspundere în congregaţia creştină trebuie, de asemenea, să fie capabili, cu teamă de Dumnezeu, demni de încredere şi altruişti.

20:1—23:33. Iehova este Legislatorul suprem. Când au respectat legile sale, israeliţii i s-au putut închina lui Dumnezeu cu bucurie şi în mod ordonat. Iehova are astăzi o organizaţie teocratică. Colaborând cu ea avem parte de fericire şi de siguranţă.

De mare însemnătate pentru noi

Ce lucruri noi aflăm despre Iehova din Exodul? În această carte, el este prezentat ca fiind un Tată iubitor şi generos, un Eliberator fără egal şi Cel ce îşi duce întotdeauna scopurile la îndeplinire. El îşi organizează şi îşi conduce poporul.

Când vă veţi pregăti pentru Şcoala de Minister Teocratic, veţi fi, cu siguranţă, profund mişcaţi de ceea ce veţi învăţa din Exodul. Examinând ideile de la subtitlul „Răspunsuri la întrebări biblice“, veţi dobândi o mai bună înţelegere a anumitor pasaje biblice. Comentariile de la subtitlul „Învăţăminte pentru noi“ vă vor arăta ce foloase putem trage din citirea săptămânală a Bibliei.

[Legenda ilustraţiei de la paginile 24, 25]

Iehova îi porunceşte lui Moise, care era un om blând, să-i elibereze din sclavie pe israeliţi

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

Cele Zece Plăgi sunt o dovadă grăitoare a puterii pe care o are Creatorul nostru asupra apei, a luminii soarelui, a insectelor, a animalelor şi a oamenilor

[Legenda ilustraţiei de la paginile 26, 27]

Prin intermediul lui Moise, Iehova îi organizează pe israeliţi într-o naţiune teocratică