Idei importante din Leviticul
Cuvântul lui Iehova este viu
Idei importante din Leviticul
N-A TRECUT nici un an de la eliberarea israeliţilor din Egipt. Alcătuind acum o naţiune, ei se îndreaptă spre Canaan. Iehova vrea ca în această ţară să locuiască un popor sfânt. Însă moravurile şi practicile religioase ale canaaniţilor sunt foarte depravate. De aceea, adevăratul Dumnezeu îi dă adunării lui Israel legi care s-o pună deoparte pentru închinarea adusă lui. Acestea au fost păstrate în cartea biblică Leviticul. Scrisă de profetul Moise în deşertul Sinai, din câte se pare în 1512 î.e.n., cartea nu acoperă mai mult de o lună lunară din istoria evreilor (Exodul 40:17; Numeri 1:1–3). De repetate ori, Iehova îşi îndeamnă slujitorii să fie sfinţi. — Leviticul 11:44; 19:2; 20:7, 26.
Martorii lui Iehova nu se află sub Legea dată de Dumnezeu prin Moise. Prin moartea sa, Isus Cristos a abolit această lege (Romani 6:14; Efeseni 2:11–16). Totuşi, din legile cuprinse în Leviticul aflăm multe lucruri cu privire la închinarea adusă Dumnezeului nostru, Iehova.
JERTFE SFINTE — DE BUNĂVOIE ŞI OBLIGATORII
Potrivit Legii, unele ofrande şi jertfe erau aduse de bunăvoie, iar altele erau obligatorii. De exemplu, arderile-de-tot erau ofrande de bunăvoie. Ele i se aduceau lui Dumnezeu în întregime, după cum şi Isus Cristos şi-a dat de bunăvoie şi în întregime viaţa ca jertfă de răscumpărare. Jertfa de mulţumire, sau jertfa de comuniune (NW), care era adusă de bunăvoie, se împărţea. O parte îi era oferită pe altar lui Dumnezeu, iar alte două părţi erau mâncate de preot şi de cel ce aducea jertfa. În mod asemănător, pentru creştinii unşi Comemorarea morţii lui Cristos este o masă de comuniune. — 1 Corinteni 10:16–22.
Jertfele pentru păcat şi cele pentru vină erau obligatorii. Primele erau aduse pentru iertarea păcatelor comise din greşeală, sau neintenţionate. Celelalte îi erau aduse lui Dumnezeu când cineva încălca un drept al aproapelui său sau/şi pentru a-l repune în drepturi pe un păcătos penitent. Existau şi jertfele de mâncare, sau ofrandele de cereale (NW), ce se aduceau în semn de recunoştinţă pentru belşugul primit de la Iehova. Toate aceste detalii prezintă interes pentru noi deoarece jertfele cerute sub legământul Legii îndreptau atenţia spre Isus Cristos şi jertfa sa, precum şi spre binecuvântările legate de această jertfă. — Evrei 8:3–6; 9:9–14; 10:5–10.
Răspunsuri la întrebări biblice:
2:11, 12 — De ce nu accepta Iehova mierea „ca jertfă mistuită de foc“? Mierea despre care se vorbeşte aici nu putea fi de albine. Deşi nu era permisă „ca jertfă mistuită de foc“, ea se număra printre „cele dintâi roade . . . de pe câmp“ (2 Cronici 31:5). Se pare că mierea aceasta era suc, sau sirop, de fructe. Ea nu era acceptată ca ofrandă pe altar deoarece putea fermenta.
2:13 — De ce trebuia să se aducă sare „cu orice ofrandă“ (NW)? Sarea nu era folosită pentru a da gust jertfelor. În întreaga lume, ea e întrebuinţată cu rol de conservant. Se pare că sarea era adusă cu ofrandele deoarece reprezenta eliberarea de corupţie şi descompunere.
Învăţăminte pentru noi:
3:17. Întrucât grăsimea era considerată cea mai bună sau mai aleasă parte dintr-o jertfă, interdicţia de a o mânca îi făcea conştienţi pe israeliţi că partea cea mai bună îi aparţinea lui Iehova (Geneza 45:18). Aceasta ne aminteşte că trebuie să-i dăm lui Iehova ce avem mai bun. — Proverbele 3:9, 10; Coloseni 3:23, 24.
7:26, 27. Israeliţilor li se interzicea să consume sânge. În ochii lui Dumnezeu, sângele reprezintă viaţa. „Viaţa trupului este în sânge“, citim în Leviticul 17:11. Porunca de a se abţine de la sânge este valabilă şi pentru închinătorii adevăraţi de astăzi. — Faptele 15:28, 29.
INSTITUIREA PREOŢIEI SFINTE
Cui i s-a încredinţat responsabilitatea de a se ocupa de sarcinile legate de jertfe şi de ofrande? Preoţilor. Sub îndrumarea lui Dumnezeu, Moise a condus ceremonia de consacrare a marelui preot, Aaron, şi a subpreoţilor, cei patru fii ai lui Aaron. Din câte se pare, ceremonia a durat şapte zile, iar preoţii şi-au început activitatea în ziua următoare.
Răspunsuri la întrebări biblice:
9:9 — Ce semnificaţie aveau vărsarea sângelui la picioarele altarului şi ungerea cu sânge a coarnelor altarului? Această procedură demonstra că sângele era acceptat de Iehova în vederea ispăşirii. Ispăşirea presupunea în mod invariabil folosirea sângelui. Apostolul Pavel a scris: „Aproape toate lucrurile sunt curăţate cu sânge, potrivit Legii, şi fără să fie vărsat sânge nu există iertare“. — Evrei 9:22.
10:1, 2 — În ce a constat păcatul lui Nadab şi al lui Abihu, fiii lui Aaron? La scurt timp după ce Nadab şi Abihu şi-au luat anumite libertăţi în îndeplinirea sarcinilor preoţeşti, Iehova le-a interzis preoţilor să folosească vin sau băuturi tari când slujeau la tabernacol (Leviticul 10:9). Aceasta sugerează că cei doi fii ai lui Aaron s-au aflat sub influenţa alcoolului cu ocazia menţionată aici. Totuşi, adevăratul motiv pentru care au murit a fost că au adus „foc străin, pe care [Iehova] nu li-l poruncise“.
Învăţăminte pentru noi:
10:1, 2. Slujitorii de astăzi ai lui Iehova aflaţi în poziţii de răspundere trebuie să respecte cerinţele divine. În plus, responsabilităţile pe care le au n-ar trebui să le dea motive de îngâmfare.
10:9. Nu trebuie să fim în stare de ebrietate când ne îndeplinim sarcinile încredinţate de Dumnezeu.
ÎNCHINAREA SFÂNTĂ PRESUPUNE CURĂŢENIE
Restricţiile alimentare referitoare la animalele curate şi la cele necurate le erau de folos israeliţilor în două privinţe: îi fereau de bolile cauzate de microorganismele dăunătoare şi accentuau diferenţele dintre ei şi popoarele vecine. Alte restricţii erau legate de necurăţia rezultată în urma atingerii cadavrelor, de curăţirea femeilor după naştere, de cazurile de lepră şi de necurăţia provocată de scurgerile organelor genitale bărbăteşti şi femeieşti. Preoţii se ocupau de toate cazurile de necurăţie.
Răspunsuri la întrebări biblice:
12:2, 5 — De ce la naştere femeia devenea „necurată“? Organele de reproducere fuseseră create pentru a transmite o viaţă perfectă. Totuşi, din cauza păcatului originar, viaţa pe care o transmiteau copiilor părinţii lor era imperfectă şi supusă păcatului. „Necurăţia“ temporară asociată cu naşterea, cu menstruaţia sau cu emisiile seminale le amintea israeliţilor de păcatul moştenit (Leviticul 15:16–24; Psalmul 51:5; Romani 5:12). Aceste măsuri privitoare la curăţenie îi ajutau pe israeliţi să conştientizeze nevoia unei jertfe care să răscumpere păcatul omenirii şi să restabilească perfecţiunea umană. Astfel, Legea a devenit „tutorele [lor] care conduce la Cristos“. — Galateni 3:24.
15:16–18 — Ce este ‘scurgerea seminţei’ despre care se vorbeşte în aceste versete? Din câte se pare, ea se referă la emisia seminală nocturnă şi la relaţiile sexuale dintre soţi.
Învăţăminte pentru noi:
11:45. Iehova Dumnezeu este sfânt şi le pretinde celor ce-i slujesc să fie sfinţi. Aceştia trebuie să caute sfinţenia şi să rămână curaţi atât fizic, cât şi spiritual. — 2 Corinteni 7:1; 1 Petru 1:15, 16.
12:8. Iehova le permitea săracilor să aducă păsări în locul unui miel — mult mai costisitor — drept ofrandă pentru jertfă. El are milă de săraci.
SFINŢENIA TREBUIE PĂSTRATĂ
Cele mai importante jertfe pentru păcat erau aduse anual cu ocazia Zilei Ispăşirii. Pentru preoţi şi pentru tribul lui Levi se aducea un viţel. Pentru triburile nepreoţeşti ale lui Israel se jertfea un ţap. Alt ţap era trimis viu în pustie după ce se rosteau asupra lui păcatele poporului. Cei doi ţapi erau consideraţi o singură jertfă pentru păcat. Toate acestea îndreptau atenţia spre Isus Cristos care urma să fie jertfit şi să ia asupra sa păcatele altora.
Dispoziţiile privitoare la consumarea cărnii, precum şi la alte aspecte ale vieţii ne conştientizează de importanţa faptului de a fi sfinţi când îi aducem închinare lui Iehova. De aceea, preoţii trebuiau să se păstreze sfinţi. Cele trei sărbători anuale erau ocazii de mare bucurie şi de exprimare a recunoştinţei faţă de Creator. De asemenea, Iehova i-a dat poporului său dispoziţii cu privire la cei ce profanau numele său sfânt, la respectarea sabatelor şi a Jubileului şi la modul în care trebuiau să se poarte cu săracii şi cu sclavii. Binecuvântările de care aveau parte cei ce ascultau de Dumnezeu sunt puse în contrast cu blestemele ce însoţeau neascultarea. Existau dispoziţii şi cu privire la jurăminte şi la preţuiri, la întâiul născut al animalelor şi la oferirea de zeciuieli ca dar sfânt pentru Iehova.
Răspunsuri la întrebări biblice:
16:29 — În ce fel trebuiau israeliţii ‘să-şi smerească sufletele’? Acest obicei din Ziua Ispăşirii avea legătură cu implorările pentru iertarea păcatelor. Se pare că pe timpul acela postul era asociat cu recunoaşterea păcatelor. E foarte probabil deci că ‘smerirea sufletului’ se referă aici la post.
19:27 — Ce se înţelegea prin porunca de a ‘nu-şi tăia rotund colţurile părului’ sau de a ‘nu-şi rade colţurile bărbii’? Această lege nu le permitea evreilor să-şi taie barba sau părul în aşa fel încât să imite unele practici păgâne (Ieremia 9:25, 26; 25:23; 49:32). Totuşi, porunca dată de Dumnezeu nu însemna că evreii nu-şi puteau tăia deloc barba sau părul de pe faţă. — 2 Samuel 19:24.
25:35–37 — Era întotdeauna greşit ca un israelit să ceară dobândă? Dacă banii erau împrumutaţi în scop comercial, se putea cere dobândă. Totuşi, Legea interzicea să se ceară dobândă în cazul împrumuturilor făcute săracilor. Era greşit să se profite de pe urma stării economice precare a unui semen. — Exodul 22:25.
26:19 — În ce sens ‘cerul devenea de fier şi pământul de bronz’? În lipsa ploii, cerul de deasupra Canaanului avea să devină dur şi compact asemenea fierului. Din cauza secetei, pământul urma să capete o culoare arămie, metalică.
26:26 — Ce se înţelege prin ‘zece femei vor coace pâine într-un singur cuptor’? În mod normal, fiecare femeie are nevoie de un cuptor pentru a-şi coace pâinea. Aceste cuvinte sugerează o lipsă atât de mare de alimente, încât un cuptor avea să fie suficient pentru pâinea coaptă de zece femei. Aceasta era una dintre consecinţele conduitei nesfinte.
Învăţăminte pentru noi:
20:9. În ochii lui Iehova, ura şi cruzimea erau la fel de grave ca omuciderea. De aceea, insultarea părinţilor se pedepsea ca şi uciderea lor. N-ar trebui ca acest lucru să ne motiveze să dovedim iubire în relaţiile cu fraţii noştri? — 1 Ioan 3:14, 15.
22:32; 24:10–16, 23. Numele lui Iehova nu trebuie dezonorat. Dimpotrivă, trebuie să-l lăudăm şi să ne rugăm pentru sfinţirea lui. — Psalmul 7:17; Matei 6:9.
Cartea leviticul şi închinarea noastră
Martorii lui Iehova de astăzi nu se află sub Lege (Galateni 3:23–25). Totuşi, dat fiind că Leviticul ne ajută să înţelegem cum priveşte Iehova anumite lucruri, această carte ne poate fi de folos în închinarea adusă lui.
Când veţi citi capitolele din Biblie repartizate la Şcoala de Minister Teocratic, veţi observa, fără îndoială, că Dumnezeu le cere slujitorilor săi să fie sfinţi. În plus, această carte biblică ne poate motiva să-i dăm Celui Preaînalt ce avem mai bun şi să rămânem sfinţi spre lauda sa.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]
Jertfele aduse sub Lege au îndreptat atenţia spre Isus Cristos şi spre jertfa sa
[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]
Sărbătoarea Azimilor era o ocazie de mare bucurie
[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]
Sărbătorile anuale, cum este Sărbătoarea Corturilor, erau ocazii de exprimare a recunoştinţei faţă de Iehova