Întrebări de la cititori

Acceptă Martorii lui Iehova fracţiuni minore din sânge?

Răspunsul care urmează este, în esenţă, cel publicat în numărul din 15 iunie 2000.

În esenţă, răspunsul este că Martorii lui Iehova nu acceptă sânge. Noi credem cu fermitate că legea lui Dumnezeu referitoare la sânge nu poate suferi modificări pentru a se potrivi opiniilor schimbătoare. Însă apar noi întrebări având în vedere că, în prezent, sângele poate fi prelucrat pentru a fi separate patru componente primare şi fracţiuni ale acestor componente. Pentru a decide dacă să accepte aşa ceva, un creştin trebuie să privească dincolo de foloasele şi riscurile de ordin medical. Pe el trebuie să-l intereseze ceea ce spune Biblia, precum şi efectele pe care le poate avea decizia sa asupra relaţiilor sale cu Dumnezeul Atotputernic.

Punctele-cheie sunt foarte simple. Pentru a înţelege de ce lucrurile stau astfel, să analizăm câteva aspecte biblice, istorice şi medicale.

Iehova Dumnezeu i-a spus strămoşului nostru comun Noe că sângele trebuie să fie considerat ceva special (Geneza 9:3, 4). Mai târziu, legile pe care Dumnezeu i le-a dat poporului Israel reflectau caracterul sacru al sângelui: „Cât despre orice om din casa lui Israel sau orice locuitor străin . . . care mănâncă sânge de vreun fel oarecare, cu siguranţă că îmi voi îndrepta faţa împotriva sufletului care mănâncă sânge“. Ignorând legea lui Dumnezeu, un israelit putea să-i contamineze şi pe alţii; din acest motiv, Dumnezeu a spus în continuare: „Îl voi nimici din mijlocul poporului său“ (Leviticul 17:10). Mai târziu, la o întrunire ţinută în Ierusalim, apostolii şi bătrânii au hotărât că trebuie să ne ‘abţinem de la sânge’. Acest lucru este la fel de important ca şi abţinerea de la imoralitatea sexuală şi de la idolatrie. — Faptele 15:28, 29.

Ce se înţelegea în acele timpuri prin „abţinere“? Creştinii nu consumau sânge, indiferent că era proaspăt sau coagulat, nici nu mâncau carnea unui animal din corpul căruia nu s-a scurs sângele. De asemenea, erau interzise alimentele care conţineau sânge, cum ar fi cârnaţi cu sânge. Consumarea de sânge în vreunul dintre aceste moduri constituia o violare a legii lui Dumnezeu. — 1 Samuel 14:32, 33.

În timpurile antice, pentru majoritatea oamenilor consumarea sângelui nu constituia o problemă, după cum reiese din scrierile lui Tertulian (secolele al II-lea şi al III-lea e.n.). Răspunzând la acuzaţiile false potrivit cărora creştinii consumau sânge, Tertulian a vorbit despre triburi care încheiau înţelegeri bând puţin sânge. De asemenea, el a consemnat următoarele: „La spectacolele din arenă, [unii] se năpustesc să bea cu lăcomie sângele cald al criminalilor . . . ca să se vindece de epilepsie“.

Aceste obiceiuri (chiar dacă unii romani le practicau din motive de sănătate) erau greşite în ochii creştinilor: „Noi nu consumăm la masă nici măcar sânge de animal“, a scris Tertulian. Romanii foloseau carne cu sânge ca test al integrităţii adevăraţilor creştini. Tertulian a adăugat: „Acum vă întreb, cum se face că, deşi ştiţi bine [că creştinii] au oroare de sângele de animal, îi bănuiţi că sunt însetaţi de sânge omenesc?“

Astăzi, puţini oameni s-ar gândi că, atunci când un medic le prescrie sânge, sunt implicate legile Dumnezeului Atotputernic. Categoric, Martorii lui Iehova vor să rămână în viaţă, dar în acelaşi timp ei sunt hotărâţi să respecte legea lui Iehova referitoare la sânge. Ce înseamnă aceasta în lumina practicii medicinei actuale?

Întrucât după cel de-al doilea război mondial transfuzarea sângelui integral a devenit o practică larg răspândită, Martorii lui Iehova au considerat şi consideră şi acum că aceasta contravine legii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, în medicină au avut loc unele schimbări. În prezent, majoritatea transfuziilor nu se efectuează cu sânge integral, ci cu unul dintre componentele sale primare: 1) globule roşii; 2) globule albe; 3) trombocite; 4) plasmă (ser sanguin), partea lichidă. În funcţie de starea pacientului, medicii ar putea prescrie globule roşii, globule albe, trombocite sau plasmă. Transfuzarea acestor componente primare permite ca o singură unitate de sânge să fie  împărţită între mai mulţi pacienţi. Martorii lui Iehova susţin că acceptarea unei transfuzii cu sânge integral sau cu oricare dintre aceste patru componente primare constituie o violare a legii lui Dumnezeu. Este important faptul că, păstrând această atitudine bazată pe Biblie, ei au fost scutiţi de numeroase riscuri, inclusiv de contractarea unor boli, cum ar fi hepatita şi SIDA, care pot fi luate din sânge.

Totuşi, întrucât sângele poate fi supus la anumite procese şi după obţinerea componentelor primare, apar întrebări cu privire la fracţiunile derivate din componentele sanguine primare. Cum sunt folosite aceste fracţiuni şi ce anume trebuie să aibă în vedere un creştin când ia o hotărâre cu privire la ele?

Sângele are o structură complexă. Chiar şi plasma — care conţine 90 la sută apă — transportă o mulţime de hormoni, săruri anorganice, enzime şi elemente nutritive, printre care minerale şi glucoză. Plasma transportă totodată proteine, cum ar fi albumina, factori de coagulare şi anticorpi care luptă împotriva bolilor. Specialiştii separă şi folosesc multe proteine plasmatice. De exemplu, factorul de coagulare VIII le este administrat hemofilicilor, care sângerează uşor. Sau, dacă cineva este expus riscului de a contracta anumite boli, medicii îi prescriu injecţii cu gamaglobulină, extrasă din plasma sanguină a persoanelor care sunt deja imune. Există şi alte proteine plasmatice folosite în medicină, dar exemplul de mai sus ilustrează modul în care un component sanguin primar (plasma) poate fi supus la anumite procese în urma cărora se obţin fracţiuni ale sale. *

Aşa cum plasma sanguină poate fi împărţită în diferite fracţiuni, celelalte componente primare (globulele roşii, globulele albe, trombocitele) pot fi şi ele separate în componente mai mici. De exemplu, leucocitele pot fi o sursă de interferoni şi interleukine, folosite în tratarea unor infecţii virale şi a cancerului. În urma unor procese de separare, din trombocite se poate extrage un factor de cicatrizare. De asemenea, se produc alte medicamente care conţin (cel puţin în forma iniţială) extracte din componente sanguine. În acest caz nu e vorba de transfuzii ale componentelor primare, ci, în general, tratamentul include părţi sau fracţiuni ale acestora. Ar trebui creştinii să accepte aceste fracţiuni în tratamentul medical? Nu putem spune. Biblia nu dă detalii în această privinţă, aşadar, un creştin trebuie să ia singur o decizie în cunoştinţă de cauză înaintea lui Dumnezeu.

Unii refuză orice derivat sanguin (chiar şi fracţiuni care au menirea de a asigura temporar imunitate pasivă). Acesta este modul în care înţeleg ei porunca lui Dumnezeu de a se ‘abţine de la sânge’. Ei se gândesc la faptul că legea pe care Dumnezeu le-a dat-o israeliţilor spunea ca sângele provenit de la o vieţuitoare să fie ‘vărsat pe pământ’ (Deuteronomul 12:22–24). Ce legătură are aceasta cu subiectul în discuţie? Ei bine, pentru a prepara gamaglobulina, factorii de coagulare extraşi din sânge şi aşa mai departe este nevoie ca sângele să fie colectat şi supus unor procese. Aşadar, unii creştini refuză aceste produse, aşa cum refuză şi transfuziile cu sânge integral sau cu cele patru componente primare ale sale. Poziţia lor sinceră, bazată pe conştiinţă, trebuie să fie respectată.

Alţi creştini iau o altă decizie. Şi ei refuză transfuziile cu sânge integral, cu globule roşii, cu globule albe, cu trombocite sau cu plasmă. Totuşi, ei ar putea fi de acord ca un medic să le administreze un tratament care conţine o fracţiune extrasă din componentele primare. Chiar şi în această situaţie pot apărea diferenţe de opinie. Un creştin poate accepta o injecţie cu gamaglobulină, dar poate să fie sau să nu fie de acord cu o injecţie care conţine o substanţă extrasă din globulele roşii sau albe. Însă ce i-ar putea determina în general pe unii creştini să ajungă la concluzia că ar putea să accepte fracţiuni ale sângelui?

În articolul „Întrebări de la cititori“ din ediţia engleză a Turnului de veghe din 1 iunie 1990 se spunea că proteinele plasmatice (fracţiunile) trec din sângele unei femei însărcinate în sistemul circulator al fetusului, care este separat de cel al mamei. Astfel, o mamă îi transmite fătului ei imunoglobuline, furnizându-i valoroasa imunitate. În mod separat, în timp ce globulele roşii ale unui fetus îşi încheie durata de viaţă normală, acea substanţă a lor care transportă oxigen este supusă unor procese.  O parte din ea se transformă în bilirubină, care trece prin placentă şi este eliminată împreună cu reziduurile organismului mamei. Unii creştini pot trage concluzia că, întrucât în acest mediu natural trec fracţiuni sanguine la o altă persoană, ei ar putea să accepte o fracţiune provenită din plasma sanguină sau din celulele sanguine.

Înseamnă oare că această problemă controversată este lipsită de importanţă pentru că părerile sau deciziile în cunoştinţă de cauză pot varia? Nu. Ea este serioasă. Cu toate acestea, situaţia e clară. Materialul dezbătut mai sus arată că Martorii lui Iehova refuză atât transfuziile cu sânge integral, cât şi transfuziile cu componente sanguine primare. Biblia le porunceşte creştinilor ‘să se abţină de la lucrurile jertfite idolilor, de la sânge şi de la fornicaţie’ (Faptele 15:29, NW). În plus, când este vorba de fracţiuni ale vreunuia dintre componentele primare, fiecare creştin trebuie să decidă pe baza conştiinţei pentru el însuşi, după ce meditează sub rugăciune.

Numeroşi oameni sunt dispuşi să accepte orice tratament care pare să aducă foloase imediate, chiar şi un tratament care prezintă binecunoscute riscuri pentru sănătate, ca în cazul produselor sanguine. Creştinii sinceri se străduiesc să aibă un punct de vedere mai larg şi mai echilibrat, care implică mai mult decât aspectele de ordin fizic. Martorii lui Iehova apreciază eforturile depuse pentru a se asigura o îngrijire medicală de calitate şi cântăresc riscurile şi foloasele pe care le prezintă un tratament. Cu toate acestea, când este vorba de produse derivate din sânge, ei cântăresc cu atenţie atât ceea ce spune Dumnezeu, cât şi relaţiile lor cu Dătătorul Vieţii. — Psalmul 36:9.

Ce binecuvântare este pentru un creştin faptul că are aceeaşi încredere ca psalmistul, care a scris: „DOMNUL Dumnezeu este un soare şi un scut; DOMNUL dă îndurare şi slavă şi nu lipseşte de nici un bine pe cei care umblă în neprihănire. DOAMNE . . ., ferice de omul care se încrede în Tine!“ — Psalmul 84:11, 12.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 31]

ÎNTREBĂRI PE CARE I LE-AŢI PUTEA PUNE MEDICULUI

Dacă sunteţi supuşi unei intervenţii chirurgicale sau unui tratament care ar putea implica un produs sanguin, întrebaţi:

Ştiu toţi membrii personalului medical implicat că, în calitate de Martor al lui Iehova, cer cu hotărâre să nu mi se administreze nici o transfuzie sanguină (cu sânge integral, cu globule roşii, cu globule albe, cu trombocite sau cu plasmă sanguină) indiferent de situaţie?

Dacă vreun medicament prescris este făcut probabil din plasmă sanguină, globule roşii, globule albe sau trombocite, întrebaţi:

Este acest medicament obţinut din unul dintre cele patru componente sanguine primare? Dacă da, îmi explicaţi, vă rog, ce conţine?

În ce cantitate ar fi necesar să se administreze acest medicament derivat din sânge şi în ce fel?

Dacă conştiinţa îmi permite să accept această fracţiune, care sunt riscurile?

Dacă din motive de conştiinţă refuz această fracţiune, ce tratamente s-ar mai putea folosi?

După ce voi analiza această chestiune mai în amănunţime, când aş putea să vă aduc la cunoştinţă decizia mea?