Ce putem învăţa din miracolele lui Isus?

VEŢI fi probabil surprins să aflaţi că în relatările biblice despre viaţa lui Isus pe pământ nu apare nicăieri corespondentul din limba originală al cuvântului „miracol“. Grecescul dýnamis tradus uneori prin „miracol“ înseamnă literalmente „putere“ (Luca 8:46). Alte posibile redări sunt „capacitate“ sau „lucrări de putere“ (Matei 11:20; 25:15). Potrivit unui biblist, acest termen grecesc „supune atenţiei lucrarea de putere, mai exact puterea cu care a fost ea înfăptuită. Evenimentul este descris ca o manifestare a puterii divine“.

Un alt cuvânt grecesc, téras, este redat de obicei prin „minune“ (Ioan 4:48; Faptele 2:19). Termenul scoate în evidenţă reacţia observatorilor la vederea miracolului. Deseori, mulţimea  şi discipolii au fost uluiţi de lucrările de putere ale lui Isus. — Marcu 2:12; 4:41; 6:51; Luca 9:43.

Al treilea cuvânt grecesc folosit cu referire la miracolele lui Isus este semeíon şi înseamnă „semn“. Acest termen „trimite la semnificaţia mai profundă a unui miracol“, afirmă biblistul Robert Deffinbaugh. El adaugă: „Un semn este un miracol ce transmite un adevăr despre Domnul nostru Isus“.

Iluzionism sau putere de la Dumnezeu?

Biblia nu afirmă că miracolele lui Isus au fost trucuri sau demonstraţii de iluzionism pentru amuzamentul oamenilor. Ele au fost manifestări ale ‘puterii măreţe a lui Dumnezeu’, cum a fost cazul băiatului din care Isus a scos un demon (Luca 9:37–43). Sunt oare aceste lucrări de putere imposibile pentru Dumnezeul cel Atotputernic — despre care se spune că posedă o uluitoare ‘energie dinamică’ (Isaia 40:26, NW)? Categoric, nu!

Evangheliile vorbesc despre aproximativ 35 de miracole ale lui Isus. Însă nu se ştie câte miracole a înfăptuit în total Isus. De exemplu, în Matei 14:14 citim: „[Isus] a văzut o mare mulţime; şi i-a fost milă de ei şi i-a vindecat pe bolnavii lor“. Nu ni se spune câţi bolnavi a vindecat Isus cu acea ocazie.

Aceste lucrări de putere au fost strâns legate de declaraţia lui Isus potrivit căreia el era Fiul lui Dumnezeu, promisul Mesia. Într-adevăr, Scripturile arată că Isus a putut înfăptui miracole cu putere primită de la Dumnezeu. Apostolul Petru a spus că Isus a fost „un om care v-a fost arătat în mod public de către Dumnezeu prin lucrări de putere şi minuni prevestitoare şi semne pe care Dumnezeu le-a făcut prin intermediul lui în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi“ (Faptele 2:22). Cu altă ocazie, Petru a arătat că „Dumnezeu l-a uns [pe Isus] cu spirit sfânt şi cu putere, şi el a  străbătut ţara făcând bine şi însănătoşindu-i pe toţi cei oprimaţi de Diavol; pentru că Dumnezeu era cu el“. — Faptele 10:37, 38.

Miracolele lui Isus nu pot fi separate de mesajul său. Citind în Marcu 1:21–27 aflăm cum a reacţionat mulţimea la învăţătura lui Isus şi la unul dintre miracolele sale. În Marcu 1:22 se spune că „oamenii erau uluiţi de modul său de predare“, iar din Mr 1 versetul 27 aflăm că toţi au fost „uluiţi“ când Isus a scos un demon. Atât lucrările de putere ale lui Isus, cât şi mesajul său au constituit dovezi că el era promisul Mesia.

Isus n-a susţinut doar că era Mesia; pe lângă cuvinte şi alte fapte ale sale, puterea primită de la Dumnezeu, manifestată prin aceste miracole, a fost o dovadă grăitoare că el era Mesia. Când au apărut întrebări despre rolul şi autoritatea sa, Isus a răspuns cu îndrăzneală: „Eu am mărturia care este mai mare decât a lui Ioan, căci chiar lucrările pe care Tatăl m-a desemnat să le îndeplinesc, lucrările înseşi pe care le fac eu, depun mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis“. — Ioan 5:36.

Dovezi ale autenticităţii miracolelor

De ce putem fi siguri că Isus a înfăptuit miracole? În cele ce urmează vom analiza câteva dovezi ale autenticităţii lor.

Când înfăptuia miracole, Isus nu atrăgea niciodată atenţia asupra sa. După fiecare miracol, el avea grijă ca meritul şi gloria să-i fie atribuite lui Dumnezeu. De exemplu, înainte de a vindeca un orb, Isus a accentuat că acea vindecare urma să fie făcută „pentru ca lucrările lui Dumnezeu să fie dezvăluite în cazul lui“. — Ioan 9:1–3; 11:1–4.

Spre deosebire de iluzionişti, magicieni şi vindecători prin credinţă, Isus n-a recurs niciodată la hipnotism, la gesturi spectaculoase şi la scamatorii, la formule magice sau la ritualuri care să impresioneze. N-a apelat la superstiţii şi n-a folosit moaşte. Remarcaţi cu câtă modestie a vindecat el doi orbi: „Făcându-i-se milă — spune relatarea —, Isus le-a atins ochii, şi imediat ei şi-au căpătat vederea şi l-au urmat“ (Matei 20:29–34). Nici un ritual, ceremonie sau gesturi ieşite din comun n-au însoţit aceste vindecări. Lucrările miraculoase ale lui Isus au fost înfăptuite în public, deseori în văzul multor oameni. El n-a folosit efecte speciale, un decor sau o recuzită anume. În contrast cu miracolele sale, deseori nu există dovezi concrete ale aşa-ziselor miracole moderne. — Marcu 5:24–29; Luca 7:11–15.

Isus a atras uneori atenţia asupra credinţei celor care au tras foloase de pe urma miracolelor sale. Însă lipsa de credinţă a unora nu l-a împiedicat pe Isus să înfăptuiască miracole. În timp ce se afla în Capernaum, în Galileea, „i-au adus mulţi oameni posedaţi de demoni; şi el a expulzat spiritele cu un cuvânt şi i-a vindecat pe toţi cei care se simţeau rău“. — Matei 8:16.

Isus a înfăptuit miracole ca răspuns la nevoile fizice reale ale oamenilor şi nu pentru a satisface curiozitatea cuiva (Marcu 10:46–52; Luca 23:8). De asemenea, el nu şi-a folosit niciodată puterea miraculoasă pentru a obţine vreun avantaj personal. — Matei 4:2–4; 10:8.

Sunt Evangheliile demne de încredere?

Despre miracolele lui Isus citim în paginile celor patru Evanghelii. Sunt aceste scrieri o dovadă demnă de încredere în sprijinul autenticităţii miracolelor atribuite lui Isus? Desigur!

După cum s-a arătat deja, Isus şi-a înfăptuit miracolele în public, înaintea multor martori oculari. Primele Evanghelii au fost scrise când mulţi dintre aceştia erau încă în viaţă. Iată ce se spune despre onestitatea scriitorilor Evangheliilor în cartea The Miracles and the Resurrection: „Am comite o mare nedreptate dacă i-am acuza pe scriitorii Evangheliilor că, de dragul propagandei religioase, au ascuns cu bună ştiinţă faptele istorice într-o mulţime de poveşti fanteziste despre miracole. . . . Ei au vrut să fie scriitori oneşti“.

Evreii care s-au împotrivit creştinismului n-au contestat niciodată lucrările de putere prezentate  în Evanghelii. Ei au pus la îndoială numai puterea cu care au fost înfăptuite acestea (Marcu 3:22–26). Nici cei care au încercat ulterior să-l denigreze pe Isus n-au negat miracolele sale. Dimpotrivă, în secolele I şi al II-lea s-au făcut referiri la lucrările miraculoase înfăptuite de Isus. Fără îndoială, avem toate motivele să considerăm autentice relatările din Evanghelii despre aceste miracole.

Omul din spatele miracolelor

O analiză a miracolelor lui Isus ar fi incompletă dacă s-ar limita la argumentele logice care susţin autenticitatea lor. Descriind lucrările de putere ale lui Isus, Evangheliile fac portretul unui om cu sentimente adânci şi cu o compasiune fără egal, profund interesat de bunăstarea celorlalţi.

Iată, de pildă, ce s-a întâmplat când un lepros s-a apropiat de Isus şi l-a implorat cu disperare: „Dacă vrei, poţi să mă faci curat“. Făcându-i-se milă, Isus a întins mâna şi l-a atins, spunându-i: „Vreau. Fii curat“. Iar leprosul s-a vindecat imediat (Marcu 1:40–42). Astfel, Isus a manifestat acea empatie care l-a îndemnat să-şi folosească puterea primită de la Dumnezeu pentru a înfăptui miracole.

Ce s-a întâmplat când Isus a întâlnit un cortegiu funerar la ieşirea din oraşul Nain? Tânărul decedat era singurul fiu al unei văduve. Făcându-i-se milă de femeia îndurerată, Isus s-a apropiat de ea şi i-a spus: „Nu mai plânge“. Apoi i-a readus fiul la viaţă. — Luca 7:11–15.

O idee încurajatoare ce se desprinde din relatările despre miracolele lui Isus este că lui „i s-a făcut milă“ şi i-a ajutat în mod concret pe oameni. Dar aceste miracole nu sunt simple întâmplări din trecut. „Isus Cristos este acelaşi ieri şi astăzi şi pentru totdeauna“, se spune în Evrei 13:8. Acum el guvernează ca Rege ceresc, fiind pregătit să-şi folosească puterile miraculoase primite de la Dumnezeu într-o măsură şi mai mare decât atunci când a trăit ca om pe pământ. În curând, Isus şi le va folosi pentru a-i vindeca pe oamenii ascultători. Martorii lui Iehova vor fi bucuroşi să vă ajute să aflaţi mai multe lucruri despre această minunată perspectivă.

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 4, 5]

Miracolele lui Isus au fost o manifestare a ‘măreţei puteri a lui Dumnezeu’

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Isus a fost un om cu sentimente adânci