Găsiţi plăcere în ‘legea lui Iehova’?
Găsiţi plăcere în ‘legea lui Iehova’?
„Ferice de omul care . . . îşi găseşte plăcerea în Legea DOMNULUI.“ — PSALMUL 1:1, 2.
1. De ce suntem fericiţi ca slujitori ai lui Iehova?
IEHOVA îşi sprijină şi îşi binecuvântează slujitorii loiali. Este adevărat, ne confruntăm cu multe încercări. Totuşi, ne bucurăm de adevărata fericire. Lucrul acesta nu este surprinzător, deoarece îi slujim „fericitului Dumnezeu“, iar spiritul său sfânt produce bucurie în inima noastră (1 Timotei 1:11; Galateni 5:22). Bucuria este o stare de fericire autentică ce provine din aşteptarea sau dobândirea unui lucru bun. Iar Tatăl nostru ceresc ne dă daruri bune (Iacov 1:17). Avem deci toate motivele să fim fericiţi!
2. Ce psalmi vom analiza?
2 Fericirea este o temă importantă a cărţii Psalmii. Să observăm, de pildă, cum este scoasă în evidenţă această calitate în Psalmii 1 şi 2. Primii discipoli ai lui Isus Cristos i-au atribuit Psalmul 2 lui David, regele Israelului (Faptele 4:25, 26). Sub inspiraţie divină, autorul anonim al Psalmului 1 îşi începe cântarea cu următoarele cuvinte: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi“ (Psalmul 1:1). În articolul de faţă şi în următorul vom analiza câteva motive pentru a fi fericiţi prezentate în Psalmii 1 şi 2.
Secretul fericirii
3. În armonie cu Psalmul 1:1, arătaţi câteva motive pentru care este fericit omul care respectă legile divine.
3 În Psalmul 1 se arată de ce este fericit omul care respectă legile divine. În cântarea sa, psalmistul spune: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori“. — Psalmul 1:1.
4. Ce mod de viaţă exemplar au avut Zaharia şi Elisabeta?
4 Pentru a fi cu adevărat fericiţi, trebuie să respectăm cerinţele drepte ale lui Iehova. Zaharia şi Elisabeta, care au avut privilegiul şi bucuria de a deveni părinţii lui Ioan Botezătorul, „erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, fiindcă umblau în mod ireproşabil conform tuturor poruncilor şi cerinţelor legale ale lui Iehova“ (Luca 1:5, 6). Putem fi fericiţi dacă le imităm exemplul şi dacă refuzăm cu fermitate ‘să ne ducem la sfatul celor răi’, adică să urmăm sfaturile lor rele.
5. Cum putem să evităm „calea celor păcătoşi“?
5 Dacă respingem modul de gândire al oamenilor răi, nu ne vom ‘opri pe calea celor păcătoşi’. Aceasta înseamnă că nu vom merge unde sunt ei deseori: în locuri rău famate sau unde distracţiile imorale sunt la ele acasă. Dar ce putem face dacă suntem tentaţi să ne alăturăm celor păcătoşi în conduita lor contrară principiilor biblice? În acest caz, să-i cerem ajutor lui Dumnezeu prin rugăciune şi să acţionăm în armonie cu următoarele cuvinte ale apostolului Pavel: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi. Căci ce asociere are dreptatea cu nelegiuirea? Sau ce părtăşie are lumina cu întunericul?“ (2 Corinteni 6:14). Dacă ne încredem în Dumnezeu şi avem „inima pură“, vom respinge spiritul şi modul de viaţă al păcătoşilor şi vom avea motivaţii corecte, dorinţe curate, precum şi „o credinţă fără ipocrizie“. — Matei 5:8; 1 Timotei 1:5.
6. De ce trebuie să ne păzim de batjocoritori?
6 Dacă vrem să-i plăcem lui Iehova, trebuie, desigur, ‘să nu ne aşezăm pe scaunul celor batjocoritori’. Unii îi batjocoresc pe cei ce susţin normele lui Dumnezeu. Iar, în aceste ‘ultime zile’, foştii creştini care au devenit apostaţi fac de multe ori acest lucru cu vădit dispreţ. Apostolul Petru şi-a avertizat colaboratorii în credinţă astfel: „Iubiţilor, . . . mai întâi ştiţi aceasta: că în ultimele zile vor veni batjocoritori cu batjocurile lor, care vor umbla conform propriilor lor dorinţe şi care vor zice: «Unde este promisa lui prezenţă? De fapt, din ziua în care strămoşii noştri au adormit în moarte, toate lucrurile continuă exact ca de la începutul creaţiei».“ (2 Petru 3:1–4). Dacă ‘nu ne vom aşeza niciodată pe scaunul celor batjocoritori’, vom evita dezastrul care se va abate negreşit asupra lor. — Proverbele 1:22–27.
7. De ce trebuie să dăm ascultare cuvintelor din Psalmul 1:1?
7 Dacă nu dăm ascultare cuvintelor introductive ale Psalmului 1, ne-am putea pierde spiritualitatea pe care am dobândit-o prin studierea Scripturilor. De fapt, am putea merge din rău în mai rău. Primul pas care duce la pierderea spiritualităţii ar putea fi să urmăm sfatul celor răi. Apoi ne-am putea asocia cu ei cu regularitate. Cu timpul, am putea ajunge chiar batjocoritori apostaţi lipsiţi de credinţă. Evident, prietenia cu cei răi ne-ar putea face să cultivăm o atitudine nesfântă şi ne-ar putea distruge prietenia cu Iehova Dumnezeu (1 Corinteni 15:33; Iacov 4:4). Să nu permitem niciodată să ni se întâmple aşa ceva!
8. Ce anume ne va ajuta să ne concentrăm asupra lucrurilor spirituale?
8 Rugăciunea ne va ajuta să ne concentrăm asupra lucrurilor spirituale şi să nu stăm în compania celor răi. Pavel a scris: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, prin rugăciune şi implorare împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus“. Apostolul ne-a încurajat să ne gândim la lucruri adevărate, care sunt de un interes serios, drepte, caste, virtuoase, demne de laudă, care merită să fie îndrăgite şi care au o bună reputaţie (Filipeni 4:6–8). Să urmăm sfatul lui Pavel şi să nu ne coborâm niciodată la nivelul celor răi.
9. Cum încercăm să ajutăm tot felul de oameni, deşi evităm practicile lor nelegiuite?
9 Deşi respingem practicile nelegiuite ale oamenilor, le depunem mărturie cu tact, aşa cum şi apostolul Pavel i-a vorbit guvernatorului roman Felix „despre dreptate, despre stăpânirea de sine şi despre judecata care va veni“ (Faptele 24:24, 25; Coloseni 4:6). Noi le predicăm tuturor oamenilor vestea bună despre Regat şi îi tratăm cu amabilitate. Suntem siguri că cei care au „o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică“ vor deveni credincioşi şi vor găsi plăcere în legea lui Dumnezeu. — Faptele 13:48.
Îşi găseşte plăcerea în legea lui Iehova
10. Ce anume ne va ajuta să ne întipărim bine în minte şi în inimă ceea ce studiem personal?
10 Referitor la omul fericit, psalmistul spune în continuare: „Îşi găseşte plăcerea în Legea DOMNULUI şi zi şi noapte cugetă la [citeşte în şoaptă din, NW] Legea Lui“ (Psalmul 1:2). Ca slujitori ai lui Dumnezeu, noi ‘găsim plăcere în legea lui Iehova’. Când studiem personal şi medităm, dacă este posibil am putea citi „în şoaptă“. Acest lucru ne ajută să ne întipărim bine în minte şi în inimă fragmentul respectiv din Scripturi.
11. De ce trebuie să citim din Biblie „zi şi noapte“?
11 „Sclavul fidel şi prevăzător“ ne încurajează să citim din Biblie în fiecare zi (Matei 24:45). Întrucât dorim cu ardoare să cunoaştem mai bine mesajul lui Iehova pentru omenire, ne va fi de folos să citim din Biblie „zi şi noapte“ — da, chiar şi atunci când, din anumite motive, nu putem dormi. Petru ne-a îndemnat: „Ca nişte prunci nou-născuţi, nutriţi o dorinţă fierbinte pentru laptele nefalsificat al cuvântului, pentru ca prin intermediul lui să creşteţi spre salvare“ (1 Petru 2:1, 2). Găsiţi plăcere în a citi din Biblie în fiecare zi şi în a medita la Cuvântul lui Dumnezeu şi la scopurile sale în timpul nopţii? Psalmistul ar fi răspuns afirmativ la această întrebare. — Psalmul 63:6.
12. Ce vom face dacă găsim plăcere în legea lui Iehova?
12 Fericirea noastră eternă depinde de faptul de a găsi plăcere în legea lui Dumnezeu. Ea este perfectă şi dreaptă, iar cei ce o respectă au parte de multe răsplăţi (Psalmul 19:7–11). Discipolul Iacov a scris: „Cel care îşi adânceşte privirea în legea perfectă care aparţine libertăţii şi persistă în ea, acest om, deoarece a devenit nu un ascultător uituc, ci un înfăptuitor al lucrării, va fi fericit înfăptuind-o“ (Iacov 1:25). Dacă găsim într-adevăr plăcere în legea lui Iehova, nu va trece nici o zi fără să acordăm atenţie lucrurilor spirituale. Da, vom dori ‘să cercetăm lucrurile profunde ale lui Dumnezeu’ şi să punem interesele Regatului pe primul plan în viaţă. — 1 Corinteni 2:10–13; Matei 6:33.
Va fi ca un pom
13–15. În ce sens putem fi asemenea unui pom sădit lângă o bogată sursă de apă?
13 Descriindu-l în continuare pe omul integru, psalmistul spune: „El va fi ca un pom sădit lângă nişte pâraie de apă, care îşi dă rodul la timpul său şi a cărui frunză nu se veştejeşte; tot ce începe, duce la bun sfârşit“ (Psalmul 1:3). La fel ca toţi ceilalţi oameni imperfecţi, şi noi, cei care îi slujim lui Iehova, întâmpinăm unele probleme în viaţă (Iov 14:1). Poate că ne confruntăm cu persecuţii sau cu alte încercări ale credinţei (Matei 5:10–12). Însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem suporta aceste încercări, aşa cum un pom sănătos rezistă unor rafale mai puternice de vânt.
14 Un pom sădit lângă o sursă inepuizabilă de apă nu se usucă dacă este foarte cald sau pe timp de secetă. Dacă suntem oameni care se tem de Dumnezeu, forţa noastră provine dintr-o Sursă inepuizabilă: Iehova Dumnezeu. Pavel s-a bizuit pe ajutorul Său şi a putut afirma: „Pentru toate lucrurile am forţă prin cel [Iehova] care îmi dă putere“ (Filipeni 4:13). Dacă ne lăsăm îndrumaţi şi susţinuţi pe plan spiritual de spiritul sfânt al lui Iehova, nu ne veştejim, adică nu devenim neroditori şi nu murim în sens spiritual. Dimpotrivă, dăm rod în serviciul lui Dumnezeu şi, de asemenea, manifestăm rodul spiritului său. — Ieremia 17:7, 8; Galateni 5:22, 23.
15 Folosind un termen ebraic tradus prin cuvântul „ca“, psalmistul face de fapt o comparaţie între om şi copac, care, deşi diferiţi sub multe aspecte, au totuşi o trăsătură comună. Coroana şi roadele bogate ale unui pom sădit lângă o sursă inepuizabilă de apă îi aminteau, fără îndoială, psalmistului de prosperitatea spirituală a celor care ‘îşi găsesc plăcerea în legea lui Iehova’. Dacă găsim plăcere în legea lui Dumnezeu, zilele noastre pot fi nenumărate, ca zilele unui copac. De fapt, putem ajunge să trăim veşnic. — Ioan 17:3.
16. De ce şi în ce sens ‘tot ce începem, ducem la bun sfârşit’?
16 Dat fiind că ne străduim să fim integri, Iehova ne ajută să suportăm încercările şi necazurile. Suntem bucuroşi şi roditori în serviciul lui Dumnezeu (Matei 13:23; Luca 8:15). ‘Tot ce începem, ducem la bun sfârşit’ deoarece principalul nostru obiectiv este să facem voinţa lui Iehova. Întrucât scopurile sale se împlinesc întotdeauna şi întrucât găsim plăcere în poruncile sale, noi prosperăm spiritualiceşte (Geneza 39:23; Iosua 1:7, 8; Isaia 55:11). Lucrurile stau astfel chiar şi atunci când trecem prin încercări. — Psalmul 112:1–3; 3 Ioan 2.
Cei răi par să prospere
17, 18. a) Cu ce îi compară psalmistul pe cei răi? b) Chiar dacă cei răi prosperă pe plan material, de ce nu au siguranţă durabilă?
17 Situaţia în care se află cei răi diferă mult de cea a oamenilor drepţi. Cei răi par să prospere în sens material pentru un timp, dar nu prosperă pe plan spiritual. Lucrul acesta reiese clar din următoarele cuvinte ale psalmistului: „Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot să rămână în picioare la judecată, nici păcătoşii în adunarea celor drepţi“ (Psalmul 1:4, 5). Să observăm că psalmistul zice: „Nu tot aşa este cu cei răi“. El vrea să spună că aceştia nu sunt asemenea oamenilor temători de Dumnezeu, care au fost comparaţi cu pomii ce trăiesc mult şi dau rod.
18 Chiar dacă cei răi prosperă pe plan material, ei nu au siguranţă durabilă (Psalmul 37:16; 73:3, 12). Ei sunt asemenea bogatului lipsit de înţelepciune menţionat de Isus în ilustrarea făcută când i s-a cerut să medieze o dispută referitoare la o moştenire. Isus le-a spus celor prezenţi: „Ţineţi-vă ochii deschişi şi păziţi-vă de orice fel de aviditate, căci, chiar când cineva are din abundenţă, viaţa lui nu rezultă din lucrurile pe care le posedă“. Isus a exemplificat această idee astfel: Pământul unui bogat rodise atât de mult, încât omul şi-a făcut planuri să-şi dărâme depozitele şi să construiască altele mai mari ca să-şi depoziteze toate bunurile. Bogatul s-a gândit că, apoi, putea să mănânce, să bea şi să se distreze. Dar Dumnezeu i-a zis: „Om iraţional, în noaptea aceasta ţi se cere sufletul. Cine va avea deci lucrurile pe care le-ai acumulat?“ Accentuând această idee, Isus a adăugat: „Aşa este cu omul care pune deoparte comori pentru sine, dar nu este bogat faţă de Dumnezeu“. — Luca 12:13–21.
19, 20. a) Descrieţi cum se treierau şi cum se vânturau cerealele în antichitate. b) De ce sunt asemănaţi cei răi cu pleava?
19 Cei răi nu sunt ‘bogaţi faţă de Dumnezeu’. Prin urmare, ei nu au mai multă siguranţă sau stabilitate decât pleava, învelişul subţire al boabelor de cereale. În antichitate, după seceriş, cerealele erau duse într-o arie de treierat, un loc neted situat de obicei pe un teren mai înalt. Acolo, sănii de treierat ale căror tălpi aveau dinţi ascuţiţi, de piatră sau de fier, erau trase de animale peste snopii de cereale pentru a separa boabele de învelişul lor. Apoi, cu o lopată de vânturat, cerealele treierate erau luate şi aruncate în bătaia vântului (Isaia 30:24). Boabele cădeau pe jos, iar paiele şi pleava erau luate de vânt (Rut 3:2). După ce boabele erau cernute pentru a se înlătura pietricelele şi alte gunoaie, ele puteau fi depozitate sau măcinate (Luca 22:31). Dar pleava nu mai era.
20 Aşa cum boabele de cereale cădeau pe pământ şi erau păstrate, în timp ce pleava era luată de vânt, tot aşa oamenii drepţi vor rămâne, iar cei răi vor fi înlăturaţi. Suntem, desigur, fericiţi că în scurt timp răufăcătorii vor dispărea pentru totdeauna. După ce aceştia vor fi înlăturaţi, oamenii care găsesc plăcere în legea lui Iehova vor fi binecuvântaţi din belşug. Da, în cele din urmă, oamenii ascultători vor primi de la Dumnezeu darul vieţii veşnice. — Matei 25:34–46; Romani 6:23.
Binecuvântata ‘cale a celor drepţi’
21. În ce sens ‘cunoaşte Iehova calea celor drepţi’?
21 Primul psalm se încheie cu următoarele cuvinte: „DOMNUL cunoaşte calea celor drepţi, dar calea celor răi va pieri“ (Psalmul 1:6). În ce sens ‘cunoaşte Dumnezeu calea celor drepţi’? Dacă ne păstrăm integritatea, putem fi siguri că Tatăl nostru ceresc observă că respectăm legile sale şi ne consideră slujitori aprobaţi ai săi. Drept urmare, putem şi chiar trebuie să ne aruncăm toate îngrijorările asupra lui fiind convinşi că el se îngrijeşte cu adevărat de noi. — Ezechiel 34:11; 1 Petru 5:6, 7.
22, 23. Ce se va întâmpla cu cei răi? Dar cu cei drepţi?
22 „Calea celor drepţi“ va rămâne pentru totdeauna, dar oamenii răi care nu vor să se îndrepte vor pieri când Iehova îşi va executa judecata. „Calea“ lor, sau modul lor de viaţă, se va sfârşi odată cu ei. Putem fi siguri că următoarele cuvinte ale lui David se vor împlini: „Încă puţin timp şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi. Cei blânzi moştenesc pământul şi se vor desfăta în belşug de pace. Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie“. — Psalmul 37:10, 11, 29.
23 Ce fericiţi vom fi dacă vom avea privilegiul să trăim în paradisul pământesc atunci când cei răi nu vor mai exista! Cei blânzi şi drepţi se vor bucura de o pace adevărată deoarece vor găsi mereu plăcere în ‘legea lui Iehova’. Până atunci însă, Iehova trebuie să-şi ducă la îndeplinire „hotărârea“ (Psalmul 2:7a). În următorul articol vom vedea ce este această hotărâre şi ce va însemna ea pentru noi şi pentru întreaga familie umană.
Cum aţi răspunde?
• De ce este fericit omul care respectă legile divine?
• Cum putem arăta că găsim plăcere în legea lui Iehova?
• Cum poate fi cineva asemenea unui pom bine udat?
• Ce diferenţă există între calea celor drepţi şi calea celor răi?
[Întrebări de studiu]
[Legenda fotografiei de la pagina 11]
Rugăciunea ne va ajuta să nu stăm în compania celor răi
[Legenda fotografiei de la pagina 12]
De ce este comparat omul drept cu un pom?