Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din Deuteronomul

SUNTEM în 1473 î.e.n. S-au scurs 40 de ani de când Iehova i-a eliberat pe fiii lui Israel din sclavia egipteană. Pribegind toţi aceşti ani prin deşert, israeliţii sunt şi acum o naţiune fără ţară. Iată-i, în sfârşit, la hotarele Ţării Promise, pe care trebuie să o ia în stăpânire. Oare ce îi aşteaptă? Ce probleme vor întâmpina şi cum le vor face faţă?

Înainte ca Israelul să treacă Iordanul în Canaan, Moise pregăteşte congregaţia pentru uriaşa sarcină ce îi stă în faţă. El ţine mai multe discursuri prin care încurajează, îndeamnă, mustră şi avertizează. Le reaminteşte israeliţilor că Iehova este un Dumnezeu căruia i se cuvine devoţiunea exclusivă şi că ei nu trebuie să urmeze căile naţiunilor din jur. Aceste discursuri constituie cea mai mare parte a cărţii biblice Deuteronomul. Întrucât trăim într-o lume în care nu este deloc uşor să-i acordăm lui Iehova devoţiune exclusivă, sfaturile date de Moise sunt binevenite şi pentru noi. — Evrei 4:12.

Cu excepţia ultimului capitol, cartea Deuteronomul este scrisă de Moise şi acoperă o perioadă puţin mai lungă de două luni * (Deuteronomul 1:3; Iosua 4:19). Dar cum ne pot ajuta cele consemnate în ea să-l iubim pe Iehova Dumnezeu cu toată inima şi să-i slujim cu fidelitate?

‘SĂ NU UIŢI LUCRURILE PE CARE ŢI LE-AU VĂZUT OCHII’

(Deuteronomul 1:1—4:49)

În primul discurs, Moise relatează unele întâmplări din deşert, îndeosebi acelea care le vor fi de folos israeliţilor în timp ce se pregătesc să ia în stăpânire Ţara Promisă. El evocă perioada în care au fost numiţi judecători. Fără îndoială că acest episod le reaminteşte israeliţilor că Iehova îşi  organizează poporul în aşa fel încât să beneficieze de o îngrijire iubitoare. Moise le vorbeşte şi despre faptul că, din cauza raportului negativ al celor zece spioni, generaţia anterioară nu a intrat în Ţara Promisă. Să ne gândim la efectul pe care trebuie să-l fi avut acest exemplu avertizator asupra ascultătorilor lui Moise având în vedere că ţara se întindea înaintea lor.

Evocarea victoriilor pe care Iehova le dăduse fiilor lui Israel dincoace de Iordan trebuie să le fi insuflat acestora curaj, ei fiind gata să înceapă cucerirea teritoriilor aflate de cealaltă parte a râului. Ţara pe care urmează să o ocupe este plină de idolatrie. Cât de potrivit este aşadar avertismentul ferm pe care îl dă Moise împotriva închinării la idoli!

Răspunsuri la întrebări biblice:

2:4–6, 9, 19, 24, 31–35; 3:1–6 — De ce israeliţii au nimicit unele popoare de la est de Iordan, iar pe altele nu? Iehova i-a poruncit Israelului să nu poarte război cu fiii lui Esau, deoarece aceştia erau descendenţi ai fratelui lui Iacov. Israeliţii nu trebuiau să lupte împotriva moabiţilor şi a amoniţilor şi nici să-i hărţuiască, aceştia fiind descendenţi ai lui Lot, nepotul lui Avraam. Pe de altă parte, regii amoriţi Sihon şi Og nu aveau nici un drept asupra ţării pe care o stăpâneau. Prin urmare, când Sihon s-a împotrivit trecerii israeliţilor prin ţara sa, iar Og le-a ieşit înainte ca să se lupte cu ei, Iehova a poruncit poporului să le nimicească cetăţile şi să nu lase nici un supravieţuitor.

4:15–20, 23, 24 — Reiese din interdicţia de a face chipuri cioplite că e greşit să se facă reprezentări artistice ale unor fiinţe şi obiecte în scop decorativ? Nu. Interdicţia viza confecţionarea unor imagini pentru a fi folosite în închinare, adică închinarea la idoli şi faptul de a le sluji. Scripturile nu interzic realizarea în scop decorativ a unor picturi sau sculpturi reprezentând fiinţe sau obiecte. — 1 Împăraţi 7:18, 25.

Învăţăminte pentru noi:

1:2, 19. Fiii lui Israel au pribegit prin pustiu aproximativ 38 de ani, deşi „de la Horeb [regiunea din jurul Muntelui Sinai unde au fost date cele Zece Porunci] până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la Muntele Seir este o depărtare de unsprezece zile“. Cât de scump se plăteşte neascultarea de Iehova Dumnezeu! — Numeri 14:26–34.

1:16, 17. Normele lui Dumnezeu pentru judecată sunt aceleaşi şi astăzi. Cei cărora li s-a încredinţat responsabilitatea de a face parte dintr-un comitet judiciar nu trebuie să facă favoritisme sau să permită ca deciziile să le fie influenţate de frica de oameni.

4:9. Pentru a reuşi, israeliţii nu trebuiau să uite ‘lucrurile pe care li le-au văzut ochii’. Pe măsură ce înaintăm spre lumea nouă promisă, este vital să ne concentrăm şi noi privirea asupra faptelor minunate ale lui Iehova, studiind cu sârguinţă Cuvântul său.

SĂ-L IUBEŞTI PE IEHOVA ŞI SĂ PĂZEŞTI PORUNCILE LUI

(Deuteronomul 5:1–26:19)

În al doilea discurs, Moise aminteşte cum a fost dată Legea la Muntele Sinai şi repetă cele Zece Porunci. Sunt menţionate şapte naţiuni care trebuie distruse complet. Fiilor lui Israel li se aduce aminte o lecţie importantă pe care au învăţat-o în deşert: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci omul trăieşte cu orice iese din gura DOMNULUI“. În noua lor situaţie, ei trebuie ‘să păzească toate poruncile’. — Deuteronomul 8:3; 11:8.

Odată stabiliţi în Ţara Promisă, israeliţii vor avea nevoie de legi care să reglementeze nu numai închinarea, ci şi modul de-a se face judecata, modul de guvernare, războaiele, viaţa cotidiană a membrilor comunităţii şi relaţiile dintre ei. Moise reia aceste legi şi subliniază importanţa faptului de a-l iubi pe Iehova şi de a împlini poruncile lui.

 Răspunsuri la întrebări biblice:

8:3, 4 — Cum a fost posibil ca hainele israeliţilor să nu se uzeze, iar picioarele să nu li se umfle în timpul pribegiei prin deşert? La fel ca în cazul manei care le-a fost dată zilnic, cu excepţia zilei a şaptea, a fost vorba despre un miracol divin. Israeliţii au purtat hainele şi încălţările cu care au pornit la drum, dându-le, se pare, de la unii la alţii pe măsură ce copiii au crescut, iar adulţii au murit. Aşa cum s-a putut observa din cele două recensăminte făcute la începutul şi la sfârşitul călătoriei prin deşert, numărul israeliţilor nu a crescut, astfel că îmbrăcămintea şi încălţămintea cu care au pornit la drum trebuie să le fi fost suficiente. — Numeri 2:32; 26:51.

14:21 — De ce li se permitea israeliţilor să dea unui locuitor străin sau să vândă unui străin un animal mort, nescurs de sânge, pe care ei nu aveau voie să-l mănânce? În Biblie, termenul „locuitor străin“ se poate referi la un neisraelit care a devenit prozelit sau la unul care s-a stabilit în ţară, respectă legile fundamentale ale ţării, dar nu a devenit un închinător al lui Iehova. Un străin şi un locuitor străin care nu erau prozeliţi nu se aflau sub Lege şi puteau folosi în diferite feluri animalele moarte nescurse de sânge. Israeliţii aveau voie să le dea acestora sau să le vândă astfel de animale. În schimb, prozeliţii erau obligaţi să respecte legământul Legii. Aşa cum arată Leviticul 17:10, lor le era interzis să mănânce sânge de animal.

24:6 — De ce se considera că ‘a lua garanţie cele două pietre de râşniţă sau piatra de râşniţă de deasupra’ echivala cu ‘a lua garanţie însăşi viaţa [sufletul, NW] cuiva’? O râşniţă sau piatra ei de deasupra reprezentau viaţa sau sufletul cuiva, adică mijloacele de existenţă. A le lua garanţie însemna a priva întreaga familie de pâinea cea de toate zilele.

25:9 — Ce semnificaţie avea gestul de a scoate cuiva încălţămintea [sandala, NW] şi a scuipa în faţă un bărbat care refuza să se căsătorească pentru a-şi îndeplini datoria de cumnat [căsătoria între cumnaţi, NW]? „Odinioară în Israel, pentru confirmarea unei răscumpărări . . ., omul îşi scotea încălţămintea şi o dădea celuilalt“ (Rut 4:7). Prin urmare, gestul de a scoate sandala unui bărbat care refuza căsătoria între cumnaţi era o confirmare a faptului că el renunţă la poziţia şi la dreptul de a ridica un moştenitor fratelui său decedat. Acest lucru era o ruşine (Deuteronomul 25:10). Gestul de a-l scuipa în faţă era un act de umilire. — Numeri 12:14.

Învăţăminte pentru noi:

6:6–9. Aşa cum israeliţilor li s-a poruncit să cunoască Legea, şi noi avem obligaţia de a cunoaşte bine poruncile lui Dumnezeu, de a le păstra tot timpul înaintea noastră şi de a le întipări în mintea copiilor noştri. Trebuie „să le legăm ca un semn de aducere aminte la mâini“ în sensul că acţiunile noastre — reprezentate de mâini — trebuie să reflecte ascultare de Iehova. Asemenea unor „fruntare între ochi“, atitudinea noastră de ascultare trebuie să fie evidentă pentru toţi.

 6:16. Să nu-l punem niciodată pe Iehova la încercare cum au făcut israeliţii necredincioşi la Masa, când au murmurat din cauza lipsei de apă. — Exodul 17:1–7.

8:11–18. Materialismul ne poate face să-l uităm pe Iehova.

9:4–6. Trebuie să ne ferim să ne considerăm singuri drepţi.

13:6. Nu trebuie să permitem nimănui să ne îndepărteze de închinarea adusă lui Iehova.

14:1. Automutilarea trebuie evitată; ea dovedeşte lipsă de respect faţă de corpul uman şi poate avea legătură cu religia falsă (1 Împăraţi 18:25–28). Având în vedere speranţa noastră în înviere, automutilarea este un mod extremist şi nepotrivit de a ne exprima durerea pentru pierderea cuiva în moarte.

20:5–7; 24:5. Chiar şi când e vorba de o sarcină importantă, trebuie să se arate consideraţie faţă de cei aflaţi în situaţii speciale.

22:23–27. Una dintre cele mai bune metode de apărare ale unei femei când e în pericolul de a fi violată este să ţipe.

„ALEGE VIAŢA“

(Deuteronomul 27:1—34:12)

În al treilea discurs, Moise porunceşte ca, după trecerea Iordanului, israeliţii să scrie Legea pe pietre mari. El rosteşte blesteme pentru neascultare şi binecuvântări pentru ascultare. Al patrulea discurs începe cu reînnoirea legământului dintre Iehova şi Israel. Moise avertizează din nou poporul împotriva neascultării şi îl încurajează ‘să aleagă viaţa’. — Deuteronomul 30:19.

Pe lângă cele patru discursuri, Moise le vorbeşte israeliţilor despre noul conducător, îi învaţă un frumos cântec de laudă pentru Iehova şi îi avertizează cu privire la nenorocirile care se vor abate asupra lor dacă vor fi infideli. După ce binecuvântează triburile lui Israel, Moise moare la vârsta de 120 de ani şi este înmormântat. Israeliţii îl plâng 30 de zile, adică aproape jumătate din perioada pe care o acoperă cartea Deuteronomul.

Răspunsuri la întrebări biblice:

32:13, 14 — Întrucât israeliţii nu aveau voie să mănânce grăsime, ce înseamnă a mânca „grăsimea berbecilor“? Expresia este folosită aici în sens figurat şi simbolizează partea cea mai bună a turmei. Ne putem da seama de acest sens metaforic, deoarece în acelaşi verset se vorbeşte despre „grăsimea grâului“ şi despre „sângele strugurelui“.

33:1–29 — De ce când i-a binecuvântat pe fiii lui Israel, Moise nu l-a menţionat şi pe Simeon? Deoarece Simeon, precum şi Levi acţionaseră cu cruzime, iar mânia lor a fost „violentă“ (Geneza 34:13–31; 49:5–7). Moştenirea lor nu a fost la fel ca a celorlalte triburi. Levi a primit 48 de cetăţi, iar partea lui Simeon a fost în teritoriul lui Iuda (Iosua 19:9; 21:41, 42). Moise nu l-a binecuvântat în mod special pe Simeon, însă acesta beneficia de binecuvântările date Israelului ca naţiune.

Învăţăminte pentru noi:

31:12. La întrunirile congregaţiei, copiii trebuie să stea alături de adulţi şi să se străduiască să asculte şi să înveţe.

32:4. Toate acţiunile lui Iehova sunt perfecte, deoarece el îşi manifestă calităţile — dreptatea, înţelepciunea, iubirea şi puterea — într-un echilibru perfect.

De mare preţ pentru noi

Deuteronomul îl prezintă pe Iehova ca fiind „un singur Iehova“ (Deuteronomul 6:4, NW). Este o carte despre un popor aflat în relaţii speciale cu Dumnezeu. Totodată avertizează împotriva idolatriei şi subliniază importanţa faptului de a-i acorda adevăratului Dumnezeu devoţiune exclusivă.

Cartea Deuteronomul este cu siguranţă de mare preţ pentru noi. Deşi nu suntem sub Lege, putem trage din ea multe învăţăminte care să ne ajute ‘să-l iubim pe DOMNUL Dumnezeul nostru, cu toată inima noastră, cu tot sufletul nostru şi cu toată puterea noastră’. — Deuteronomul 6:5.

[Notă de subsol]

[Harta de la pagina 24]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

SEIR

Cades-Barnea

Mt. Sinai (Horeb)

Marea Roşie

[Provenienţa hărţii]

Pe baza unor hărţi aparţinând Pictorial Archive (Istoria Orientului Apropiat) Est. şi Survey of Israel

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Discursurile lui Moise alcătuiesc cea mai mare parte a cărţii Deuteronomul

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Ce învăţăm din faptul că Dumnezeu a furnizat mană?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

A lua garanţie o râşniţă sau piatra de deasupra a unei râşniţe echivala cu a lua garanţie viaţa sau sufletul cuiva