Persecutaţi, dar fericiţi

„Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă defăimează şi vă persecută şi, minţind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea.“ — MATEI 5:11.

1. Ce asigurare le-a dat Isus continuatorilor săi cu privire la fericire şi persecuţie?

CÂND şi-a trimis prima oară apostolii să predice Regatul, Isus i-a avertizat că aveau să întâmpine opoziţie. El le-a spus: „Veţi fi obiectul urii tuturor oamenilor din cauza numelui meu“ (Matei 10:5–18, 22). Mai înainte însă, în Predica de pe munte, el le-a dat apostolilor săi şi altora asigurarea că opoziţia nu avea neapărat să le tulbure fericirea interioară. De fapt, Isus chiar a arătat că există o legătură între fericire şi persecuţia pentru credinţă! Dar cum ar putea persecuţia să aducă fericire?

 Suferă pentru dreptate

2. Potrivit cuvintelor lui Isus şi ale apostolului Petru, ce fel de suferinţă aduce fericire?

² A opta fericire menţionată de Isus este: „Fericiţi sunt cei care au fost persecutaţi pentru dreptate, deoarece lor le aparţine regatul cerurilor“ (Matei 5:10). Faptul că cineva suferă nu este în sine o virtute. Apostolul Petru a scris: „Ce merit este dacă, atunci când păcătuiţi şi sunteţi pălmuiţi, suportaţi? Dar, dacă suportaţi când faceţi binele şi suferiţi, acesta este un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu“. El a mai scris: „Totuşi, nici unul dintre voi să nu sufere ca asasin sau ca hoţ sau ca răufăcător sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dar, dacă suferă ca creştin, să nu-i fie ruşine, ci să continue să-l glorifice pe Dumnezeu în acest nume“ (1 Petru 2:20; 4:15, 16). Potrivit cuvintelor lui Isus, suferinţa aduce fericire celor care îndură pentru dreptate.

3. a) Ce înseamnă a fi persecutat pentru dreptate? b) Ce efect a avut persecuţia asupra primilor creştini?

³ Adevărata dreptate înseamnă respectarea voinţei lui Dumnezeu şi a poruncilor sale. Prin urmare, cel care suferă pentru dreptate suferă deoarece nu vrea să cedeze presiunilor de a încălca normele şi cerinţele divine. Apostolii au fost persecutaţi de conducătorii evrei pentru că nu au încetat să predice în numele lui Isus (Faptele 4:18–20; 5:27–29, 40). Le-a înăbuşit persecuţia bucuria sau i-a împiedicat să mai predice? Nicidecum! Ei „au plecat dinaintea Sanhedrinului, bucurându-se că fuseseră socotiţi demni să fie dezonoraţi pentru numele său. Şi în fiecare zi, în templu şi din casă în casă, continuau fără încetare să predea şi să anunţe vestea bună despre Cristosul, Isus“ (Faptele 5:41, 42). Această persecuţie le-a adus bucurie şi le-a reînsufleţit zelul pentru lucrarea de predicare. Mai târziu, creştinii au fost persecutaţi de romani deoarece au refuzat să practice cultul împăratului.

4. Menţionaţi câteva motive pentru care sunt persecutaţi creştinii.

⁴ În timpurile moderne, Martorii lui Iehova au fost persecutaţi deoarece nu au încetat să predice „această veste bună a regatului“ (Matei 24:14). Când întrunirile lor creştine sunt interzise, ei sunt dispuşi mai degrabă să sufere, decât să nu respecte porunca Bibliei de a se întruni (Evrei 10:24, 25). Ei au fost şi sunt persecutaţi pentru neutralitatea lor creştină sau pentru refuzul lor de a folosi în mod greşit sângele (Ioan 17:14; Faptele 15:28, 29). Cu toate acestea, rămânând fermi de partea dreptăţii, slujitorii de azi ai lui Dumnezeu simt multă fericire şi pace lăuntrică. — 1 Petru 3:14.

Defăimaţi din cauza lui Cristos

5. Arătaţi principalul motiv pentru care slujitorii lui Iehova sunt persecutaţi în prezent.

⁵ A noua fericire prezentată de Isus în Predica de pe munte are şi ea legătură cu persecuţia. Isus a spus: „Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă defăimează şi vă persecută şi, minţind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea“ (Matei 5:11). Principalul motiv pentru care sunt persecutaţi Martorii lui Iehova este acela că ei nu fac parte din actualul sistem de lucruri rău. Isus le-a spus discipolilor: „Dacă aţi face parte din lume, lumea ar avea afecţiune pentru ceea ce este al ei. Fiindcă nu faceţi însă parte din lume, ci eu v-am ales din lume, de aceea lumea vă urăşte“ (Ioan 15:19). În mod asemănător, Petru a scris: „Fiindcă nu continuaţi să alergaţi cu ei pe această cale spre aceeaşi cloacă de depravare, ei sunt intrigaţi şi vorbesc injurios despre voi fără încetare“. — 1 Petru 4:4.

6. a) De ce sunt persecutaţi şi defăimaţi membrii rămăşiţei şi însoţitorii ei? b) Ne tulbură fericirea defăimările pe care le suportăm?

⁶ Am văzut deja că primii creştini au fost persecutaţi deoarece nu au încetat să predice  în numele lui Isus. Cristos le-a dat continuatorilor săi următoarea misiune: „Îmi veţi fi martori . . . până în cea mai îndepărtată parte a pământului“ (Faptele 1:8). Rămăşiţa fidelă a fraţilor unşi ai lui Cristos, ajutată de însoţitorii ei loiali, membrii „marii mulţimi“, s-a achitat cu zel de această misiune (Revelaţia 7:9). Prin urmare, Satan poartă război „cu cei rămaşi din sămânţa ei [sămânţa «femeii», partea cerească a organizaţiei lui Dumnezeu], cei care respectă poruncile lui Dumnezeu şi au lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus“ (Revelaţia 12:9, 17). Ca Martori ai lui Iehova, noi depunem mărturie despre Isus, regele în exerciţiu al Regatului ce va distruge guvernele umane care stau în calea lumii noi şi drepte a lui Dumnezeu (Daniel 2:44; 2 Petru 3:13). Iată de ce suntem defăimaţi şi persecutaţi. Însă noi ne considerăm fericiţi că suferim pentru numele lui Cristos. — 1 Petru 4:14.

7, 8. Ce minciuni au spus împotrivitorii despre primii creştini?

⁷ Isus a spus că discipolii săi trebuie să se considere fericiţi chiar şi atunci când, din cauza sa, oamenii, „minţind, spun tot felul de lucruri rele“ împotriva lor (Matei 5:11). Şi într-adevăr aşa s-a întâmplat în cazul creştinilor din secolul I. Între anii 59 şi 61 e.n., când apostolul Pavel era închis la Roma, conducătorii evrei de acolo au spus despre creştini: „Într-adevăr, în ce priveşte această sectă, ştim că pretutindeni se vorbeşte împotriva ei“ (Faptele 28:22). Pavel şi Sila erau acuzaţi că „au răscolit pământul locuit“, deoarece acţionau „în opoziţie cu decretele Cezarului“. — Faptele 17:6, 7.

⁸ Iată ce a scris despre creştinii din timpul Imperiului Roman istoricul Kenneth Latourette: „Li se aduceau tot felul de acuzaţii. Deoarece nu participau la ceremoniile păgâne, creştinii erau consideraţi atei. Întrucât nu luau parte la multe dintre evenimentele din viaţa comunităţii — sărbători păgâne, spectacole publice . . . — erau dispreţuiţi spunându-se despre ei că îi urăsc pe oameni. . . . Se vehicula ideea că bărbaţi şi femei se întâlneau noaptea . . . şi comiteau orgii. . . . Faptul că [Comemorarea morţii lui Cristos] se ţinea numai între credincioşi a alimentat zvonul că creştinii sacrificau cu regularitate un copil şi îi mâncau carnea şi-i beau sângele“. În plus, întrucât au refuzat să practice cultul împăratului, primii creştini au fost acuzaţi că sunt duşmani ai Statului.

9. Cum au reacţionat creştinii din secolul I la acuzaţiile false care li se aduceau, şi cum stau lucrurile în zilele noastre?

⁹ Aceste acuzaţii false nu i-au împiedicat pe creştinii din secolul I să-şi ducă la îndeplinire misiunea de a predica vestea bună a Regatului. Prin anii 60, 61 e.n., Pavel a putut spune că ‘vestea bună dădea rod şi creştea în toată lumea’ şi că fusese „predicată în toată creaţia de sub cer“ (Coloseni 1:5, 6, 23). La fel se întâmplă şi în prezent. Martorii lui Iehova sunt acuzaţi pe nedrept, aşa cum au fost acuzaţi şi creştinii din secolul I. Totuşi, lucrarea de predicare a mesajului despre Regat prosperă şi le aduce multă fericire celor care iau parte la ea.

Fericiţi că sunt persecutaţi asemenea profeţilor

10, 11. a) Cu ce cuvinte a încheiat Isus analiza celei de-a noua fericiri, şi de ce? b) De ce au fost persecutaţi profeţii? Daţi exemple.

¹⁰ Isus şi-a încheiat analiza celei de-a noua fericiri prin cuvintele: „Bucuraţi-vă . . . , căci aşa i-au persecutat pe profeţii dinaintea voastră“ (Matei 5:12). Profeţii trimişi de Iehova să avertizeze Israelul infidel au fost primiţi nefavorabil şi adesea au fost persecutaţi (Ieremia 7:25, 26). Apostolul Pavel a confirmat acest lucru, scriind următoarele: „Şi ce să mai spun? Căci nu-mi va ajunge timpul să relatez în continuare  despre . . . ceilalţi profeţi, care prin credinţă . . . şi-au primit încercarea prin batjocoriri şi biciuiri, ba chiar mai mult decât atât, prin lanţuri şi închisori“. — Evrei 11:32–38.

¹¹ În timpul domniei răului rege Ahab şi a soţiei sale, Izabela, mulţi profeţi ai lui Iehova au fost ucişi cu sabia (1 Împăraţi 18:4, 13; 19:10). Profetul Ieremia a fost pus în butuci, iar, mai târziu, aruncat într-o groapă cu noroi (Ieremia 20:1, 2; 38:6). Profetul Daniel a fost aruncat în groapa cu lei (Daniel 6:16, 17). Toţi aceşti profeţi precreştini au fost persecutaţi deoarece au apărat închinarea pură adusă lui Iehova. Mulţi profeţi au fost persecutaţi de conducătorii religioşi evrei. Isus i-a numit pe scribi şi pe farisei „fii ai celor care i-au asasinat pe profeţi“. — Matei 23:31.

12. De ce noi, Martorii lui Iehova, considerăm că este un privilegiu să fim persecutaţi ca şi profeţii din vechime?

¹² În prezent, noi, Martorii lui Iehova, suntem adesea persecutaţi deoarece predicăm cu zel vestea bună a Regatului. Duşmanii ne acuză de „prozelitism agresiv“, dar noi ştim că şi închinătorilor fideli ai lui Iehova care au trăit înaintea noastră li s-au adus aceleaşi acuzaţii (Ieremia 11:21; 20:8, 11). Noi considerăm o onoare să suferim din acelaşi motiv pentru care au suferit şi profeţii fideli din vechime. Discipolul Iacov a scris: „Fraţilor, luaţi-i ca exemplu de suferire a răului şi de exercitare a răbdării pe profeţi, care au vorbit în numele lui Iehova. Iată! Îi declarăm fericiţi pe cei care au perseverat“. — Iacov 5:10, 11.

Motive întemeiate pentru a fi fericiţi

13. a) De ce nu ne descurajăm din cauza persecuţiei? b) Ce anume ne ajută să stăm fermi, şi ce dovedeşte acest lucru?

¹³ În loc să ne descurajăm din cauza persecuţiei, noi găsim mângâiere ştiind că păşim pe urmele profeţilor, ale primilor creştini şi ale lui Cristos Isus însuşi (1 Petru 2:21). Găsim o satisfacţie profundă în ceea ce spun Scripturile în acest sens. Iată, de exemplu, ce a scris apostolul Petru: „Iubiţilor, să nu fiţi intrigaţi de focul care este în mijlocul vostru şi care are loc pentru încercarea voastră, ca şi cum vi s-ar întâmpla un lucru ciudat. Dacă sunteţi defăimaţi pentru numele lui Cristos, sunteţi fericiţi, deoarece spiritul gloriei, da, spiritul lui Dumnezeu, se odihneşte peste voi“ (1 Petru 4:12, 14). Ştim din experienţă că putem sta fermi în persecuţii numai datorită spiritului lui Iehova care se odihneşte peste noi şi ne întăreşte. Sprijinul spiritului sfânt este o dovadă că avem binecuvântarea lui Iehova, ceea ce ne aduce o mare fericire. — Psalmul 5:12; Filipeni 1:27–29.

14. Ce motive avem să ne bucurăm când suntem persecutaţi pentru dreptate?

¹⁴ Opoziţia şi persecuţia pentru dreptate ne aduc fericire şi dintr-un alt motiv: sunt o dovadă  că trăim ca adevăraţi creştini cu devoţiune sfântă. Apostolul Pavel a scris: „Toţi cei care doresc să trăiască cu devoţiune sfântă în asociere cu Cristos Isus vor fi şi ei persecutaţi“ (2 Timotei 3:12). Suntem foarte fericiţi la gândul că, păstrându-ne integritatea în încercări dăm şi noi un răspuns la provocarea lui Satan, care a afirmat că oamenii îi slujesc lui Iehova numai din interes (Iov 1:9–11; 2:3, 4). Ne bucurăm că putem contribui şi noi, chiar şi în mică măsură, la justificarea suveranităţii drepte a lui Iehova. — Proverbele 27:11.

Săltaţi de bucurie pentru recompensă

15, 16. a) Potrivit cuvintelor lui Isus, de ce putem ‘să ne bucurăm şi să săltăm de bucurie’? b) Ce recompensă le este rezervată în cer creştinilor unşi, şi cum vor fi recompensaţi însoţitorii lor, „alte oi“?

¹⁵ Isus ne-a mai arătat un motiv pentru care ne putem bucura când suntem vorbiţi de rău şi persecutaţi asemenea profeţilor din vechime. Spre sfârşitul celei de-a noua fericiri, el a spus: „Bucuraţi-vă şi săltaţi de bucurie, deoarece recompensa voastră este mare în ceruri“ (Matei 5:12). Iar apostolul Pavel a scris: „Salariul pe care îl plăteşte păcatul este moartea, însă darul pe care îl dă Dumnezeu este viaţa veşnică prin Cristos Isus, Domnul nostru“ (Romani 6:23). Da, ‘marea recompensă’ este viaţa, iar aceasta nu este un „salariu“ pe care îl putem câştiga, ci este un dar. Isus a spus că recompensa este „în ceruri“ deoarece ea este acordată de Iehova.

¹⁶ Cei unşi primesc „coroana vieţii“, — adică viaţă nemuritoare alături de Cristos în cer (Iacov 1:12, 17). Cei care au speranţă pământească, „alte oi“, aşteaptă cu nerăbdare să primească viaţă veşnică pe un pământ transformat în paradis (Ioan 10:16; Revelaţia 21:3–5). Nici creştinii unşi, nici cei din clasa „alte oi“ nu câştigă această „recompensă“. Şi unii şi alţii primesc recompensa datorită ‘inegalabilei bunătăţi nemeritate’ a lui Iehova care l-a îndemnat pe apostolul Pavel  să spună: „Mulţumiri să-i fie aduse lui Dumnezeu pentru indescriptibilul său dar gratuit“. — 2 Corinteni 9:14, 15.

17. De ce putem fi fericiţi şi de ce putem ‘sălta de bucurie’ când suntem persecutaţi?

¹⁷ Adresându-se creştinilor, dintre care unii aveau în scurt timp să fie crunt persecutaţi de împăratul Nero, apostolul Pavel a scris: „Să exultăm în timp ce suntem în necazuri, întrucât ştim că necazul produce perseverenţă; perseverenţa, la rândul ei, o stare aprobată; starea aprobată, la rândul ei, speranţă, iar speranţa nu duce la dezamăgire“. El a mai scris: „Bucuraţi-vă în speranţă. Suportaţi în necazuri“ (Romani 5:3–5; 12:12). Indiferent că avem speranţă cerească sau pământească, recompensa pentru fidelitatea noastră în încercări este infinit mai mare decât am merita. Bucuria pe care ne-o aduce perspectiva de a trăi veşnic pentru a-i sluji şi a-i aduce laude iubitorului nostru Tată ceresc, Iehova, sub conducerea Regelui Isus Cristos este nemărginită. Noi ‘săltăm de bucurie’.

18. Pe măsură ce sfârşitul se apropie, la ce ne putem aştepta din partea naţiunilor, şi cum va acţiona Iehova?

¹⁸ În unele ţări, Martorii lui Iehova au fost şi sunt persecutaţi. În profeţia despre încheierea sistemului de lucruri, Isus i-a avertizat pe creştinii adevăraţi astfel: „Veţi fi obiectul urii tuturor naţiunilor din cauza numelui meu“ (Matei 24:9). Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul actualului sistem, Satan va incita naţiunile să-şi arate ura împotriva poporului lui Iehova (Ezechiel 38:10–12, 14–16). În acel moment, Iehova va intra în acţiune. „Mă voi slăvi şi Mă voi sfinţi, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii popoarelor, şi vor şti că Eu sunt DOMNUL“ (Ezechiel 38:23). Astfel, Iehova îşi va sfinţi măreţul nume şi îşi va elibera poporul din mâinile persecutorilor. Prin urmare, „fericit este omul care continuă să suporte“. — Iacov 1:12.

19. Ce trebuie să facem în timp ce aşteptăm marea ‘zi a lui Iehova’?

¹⁹ Pe măsură ce „ziua lui Iehova“ se apropie tot mai mult, să ne bucurăm deoarece suntem ‘socotiţi demni să fim dezonoraţi’ pentru numele lui Isus (2 Petru 3:10–13; Faptele 5:41). Asemenea primilor creştini, să continuăm ‘fără încetare să predăm şi să anunţăm vestea bună despre Cristosul’ şi despre Regatul său în timp ce aşteptăm să fim recompensaţi în lumea nouă şi dreaptă a lui Iehova. — Faptele 5:42; Iacov 5:11.

Să recapitulăm

• Ce înseamnă a suferi pentru dreptate?

• Ce efect au avut persecuţiile asupra primilor creştini?

• De ce se poate spune că Martorii lui Iehova sunt persecutaţi asemenea profeţilor din vechime?

• De ce putem ‘să ne bucurăm şi să săltăm de bucurie’ când suntem persecutaţi?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor şi ilustraţiei de la paginile 16, 17]

„Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă defăimează şi vă persecută“

[Provenienţa fotografiei]

Grup în închisoare: Chicago Herald-American