„Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“

Eliberaţi cu „un sânge preţios“

CEL mai mare act de iubire al lui Iehova a fost trimiterea Fiului său unic-născut pentru a-şi oferi viaţa umană perfectă ca răscumpărare. Fiind oameni păcătoşi, noi avem mare nevoie de eliberare deoarece nici un om imperfect „nu poate să răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării pentru el însuşi . . . ca să trăiască pe vecie“ (Psalmul 49:6–9). Cât de recunoscători suntem că Dumnezeu „l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“! — Ioan 3:16.

În ce fel suntem eliberaţi prin răscumpărare? Să analizăm patru moduri în care suntem eliberaţi datorită acestui măreţ act de iubire înfăptuit de Iehova Dumnezeu.

Eliberaţi prin răscumpărare

În primul rând, jertfa lui Isus ne poate elibera de păcatul moştenit. Toţi suntem născuţi în păcat. Da, suntem păcătoşi încă dinainte de a putea încălca legea lui Iehova. De ce? În Romani 5:12 se spune: „Printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea“. Ca descendenţi ai păcătosului Adam, noi am moştenit starea sa imperfectă. Plătirea răscumpărării face însă posibilă eliberarea noastră din sclavia păcatului moştenit (Romani 5:16). Isus ‘a gustat moartea pentru orice om’, purtând consecinţele păcatului pentru descendenţii lui Adam. — Evrei 2:9; 2 Corinteni 5:21; 1 Petru 2:24.

În al doilea rând, răscumpărarea ne poate elibera de efectele dezastruoase ale păcatului. „Salariul pe care îl plăteşte păcatul este moartea“ (Romani 6:23). Cu alte cuvinte, plata păcatului e moartea. Prin moartea sa de jertfă, Fiul lui Dumnezeu a făcut posibilă viaţa veşnică pentru oamenii ascultători. Într-adevăr, „cel care exercită credinţă în Fiul are viaţă veşnică; cel care nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa“. — Ioan 3:36.

Să observăm că putem fi eliberaţi de efectele păcatului numai dacă exercităm credinţă în Fiul lui Dumnezeu. Acest lucru presupune să facem schimbări, aducându-ne viaţa în armonie cu voinţa divină. Trebuie să abandonăm orice cale greşită pe care ne-am putea afla şi să depunem eforturi pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu. Apostolul Petru a arătat că trebuie ‘să ne căim şi să ne întoarcem pentru a ne fi şterse păcatele’. — Faptele 3:19.

În al treilea rând, jertfa oferită de Isus ne eliberează de povara unei conştiinţe încărcate. Toţi cei ce i se dedică lui Iehova şi devin discipoli botezaţi ai Fiului său găsesc multă mângâiere (Matei 11:28–30). În pofida imperfecţiunii, suntem foarte bucuroşi că îi slujim lui Dumnezeu cu o conştiinţă curată (1 Timotei 3:9; 1 Petru 3:21). Dacă ne mărturisim păcatele şi nu le mai practicăm, vom avea parte de îndurare şi vom fi eliberaţi de frământările unei conştiinţe vinovate. — Proverbele 28:13.

Ajutor şi speranţă

În sfârşit, exercitând credinţă în răscumpărare, suntem eliberaţi de teama de a nu fi dezaprobaţi de Dumnezeu. Apostolul Ioan a scris: „Dacă cineva comite un păcat, avem un ajutor la Tatăl: pe Isus Cristos“ (1 Ioan 2:1). Tot despre rolul lui Isus ca ajutor, apostolul Pavel a spus: „El poate şi să-i salveze complet pe cei  care se apropie de Dumnezeu prin intermediul lui, deoarece este întotdeauna viu ca să pledeze pentru ei“ (Evrei 7:25). Atâta timp cât în noi va exista şi cea mai mică urmă de păcat, nu putem fi consideraţi drepţi înaintea lui Dumnezeu fără serviciile de Mare Preot ale lui Isus Cristos. Cum a acţionat Isus ca mare preot în folosul nostru?

După patruzeci de zile de la învierea sa în anul 33 e.n., Isus s-a înălţat la cer, unde i-a prezentat lui Dumnezeu valoarea ‘sângelui său preţios’. Ca urmare a acestui fapt, Isus va elibera în curând omenirea ascultătoare din păcat şi moarte (1 Petru 1:18, 19). * Nu sunteţi de acord că Isus Cristos merită iubirea şi ascultarea noastră?

Şi Iehova Dumnezeu merită iubirea şi ascultarea noastră. Plin de iubire, el a făcut posibilă ‘eliberarea noastră prin răscumpărare’ (1 Corinteni 1:30). Datorită lui Iehova ne bucurăm nu numai de viaţa pe care o avem în prezent, ci şi de perspectiva vieţii veşnice. Prin urmare, avem toate motivele „să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“. — Faptele 5:29.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Ilustraţia şi fotografia de la pagina 9]

ŞTIAŢI CĂ . . .

• Isus s-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor? — Faptele 1:9, 12.

• numai apostolii fideli ai lui Isus au fost martori la înălţarea sa? — Faptele 1:2, 11–13.