„O dramă simbolică“ de mare valoare pentru noi

CÂT de greu ar fi să discernem întreaga semnificaţie a unor pasaje din Biblie dacă alte părţi ale ei n-ar arunca lumină asupra lor! Relatările istorice din Cuvântul lui Dumnezeu pot fi înţelese în sens literal. Însă unele dintre ele conţin adevăruri care nu sunt evidente la prima vedere. Un exemplu este relatarea despre două femei din casa patriarhului Avraam. Apostolul Pavel o numeşte „o dramă simbolică“. — Galateni 4:24.

Această dramă biblică merită toată atenţia noastră deoarece realităţile prezentate în ea sunt esenţiale pentru toţi cei ce doresc să primească binecuvântările lui Iehova Dumnezeu. Pentru început, să vedem ce anume l-a determinat pe Pavel să dezvăluie semnificaţia acestei drame.

În secolul I apăruse o problemă printre creştinii din Galatia. Unii dintre ei respectau „cu scrupulozitate zile şi luni şi perioade şi ani“ — lucruri impuse de Legea mozaică. Aceştia susţineau că supunerea faţă de Lege era necesară pentru a obţine aprobarea lui Dumnezeu (Galateni 4:10; 5:2, 3). Însă Pavel ştia că respectarea Legii nu era o cerinţă pentru creştini. Pentru a demonstra aceasta, el a făcut referire la o relatare cunoscută de toţi evreii.

Pavel le-a amintit galatenilor că Avraam, părintele naţiunii evreieşti, a avut doi fii, Ismael şi Isaac. Primul a fost născut de roaba Agar, iar al doilea de femeia liberă Sara. Cei din Galatia care considerau necesară respectarea Legii mozaice ştiau fără îndoială că, la început, Sara a fost sterilă şi că ea i-a dat-o lui Avraam pe roaba ei Agar, pentru ca aceasta să aibă un copil în locul ei. Ei mai ştiau că, după ce a rămas însărcinată, Agar a început s-o dispreţuiască pe stăpâna ei, Sara. Însă, potrivit promisiunii făcute de  Dumnezeu, Sara a născut la bătrâneţe un fiu, pe Isaac. Mai târziu, Avraam i-a izgonit pe Agar şi pe Ismael deoarece Ismael se purtase urât cu Isaac. — Geneza 16:1–4; 17:15–17; 21:1–14; Galateni 4:22, 23.

Două femei, două legăminte

Pavel a explicat elementele acestei ‘drame simbolice’. El a scris: „Aceste femei reprezintă două legăminte: cel de la muntele Sinai, care dă naştere la copii pentru sclavie şi care este Agar. . . . [Ea] corespunde Ierusalimului actual, căci este în sclavie cu copiii săi“ (Galateni 4:24, 25). Agar a reprezentat Israelul literal, având capitala la Ierusalim. Naţiunea evreiască avea obligaţii faţă de Iehova în baza legământului Legii, încheiat la muntele Sinai. Legământul Legii le amintea în permanenţă israeliţilor că erau sclavi păcatului şi că aveau nevoie de răscumpărare. — Ieremia 31:31, 32; Romani 7:14–24.

Dar pe cine au reprezentat „femeia liberă“, Sara, şi fiul ei, Isaac? Pavel a arătat că Sara, ‘femeia sterilă’, a prefigurat-o pe soţia lui Dumnezeu, sau partea cerească a organizaţiei sale. Această femeie cerească a fost sterilă în sensul că, până la venirea lui Isus, ea n-a avut pe pământ ‘copii’ unşi cu spirit (Galateni 4:27; Isaia 54:1–6). Însă, la Penticosta din 33 e.n., spiritul sfânt a fost turnat peste un grup de bărbaţi şi femei care, astfel, au fost născuţi din nou în calitate de copii ai acestei femei cereşti. Copiii produşi de această organizaţie au fost adoptaţi ca fii ai lui Dumnezeu şi au devenit moştenitori împreună cu Isus Cristos în baza unui nou legământ (Romani 8:15–17). Fiind unul dintre aceşti copii, apostolul Pavel a putut scrie: „Ierusalimul de sus este liber, şi el este mama noastră“. — Galateni 4:26.

Copiii celor două femei

Relatarea biblică spune că Ismael l-a persecutat pe Isaac. În mod asemănător, în secolul I e.n., copiii Ierusalimului aflat în sclavie i-au batjocorit şi i-au persecutat pe copiii Ierusalimului de sus. Pavel a explicat: „Aşa cum atunci cel născut potrivit cărnii [Ismael] a început să-l persecute pe cel născut potrivit spiritului [Isaac], aşa este şi acum“ (Galateni 4:29). Când Isus Cristos a apărut pe pământ şi a început să anunţe Regatul, conducătorii religioşi evrei s-au purtat cu el aşa cum se purtase Ismael, fiul lui Agar, cu Isaac,  adevăratul moştenitor al lui Avraam. Ei l-au batjocorit şi l-au persecutat pe Isus Cristos, considerându-se fără îndoială moştenitorii legitimi ai lui Avraam, iar pe Isus un uzurpator.

Cu puţin timp înainte ca Isus să fie condamnat la moarte de conducătorii Israelului natural, el le-a zis: „Ierusalime, Ierusalime, cetatea care îi omoară pe profeţi şi îi lapidează pe cei trimişi la ea — de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi, cum îşi adună găina puii sub aripi! Dar voi nu aţi vrut. Iată! Casa vă este abandonată şi lăsată vouă“. — Matei 23:37, 38.

Consemnarea inspirată a evenimentelor din secolul I arată că naţiunea naturală reprezentată de Agar n-a putut produce singură fii care să fie moştenitori cu Isus. Evreii care credeau cu mândrie că aveau prin naştere dreptul la o asemenea moştenire au fost respinşi de Iehova. Bineînţeles că unii israeliţi naturali au devenit moştenitori cu Cristos. Totuşi, acest privilegiu le-a fost acordat în baza credinţei lor în Isus şi nu pentru că erau evrei.

Identitatea câtorva dintre aceşti moştenitori cu Cristos a devenit cunoscută la Penticosta din 33 e.n. În timp, Iehova a uns şi alte persoane ca fii ai Ierusalimului de sus.

Pavel a explicat această „dramă simbolică“ pentru a ilustra superioritatea noului legământ faţă de legământul Legii mediat de Moise. Nimeni nu putea obţine favoarea lui Dumnezeu înfăptuind lucrări ale Legii mozaice, deoarece toţi oamenii sunt imperfecţi, iar Legea evidenţia de fapt starea lor de sclavie faţă de păcat. Dar, aşa cum a arătat Pavel, Isus a venit „ca să-i elibereze prin cumpărare pe cei care erau sub lege“ (Galateni 4:4, 5). Prin urmare, credinţa în valoarea jertfei lui Cristos a dus la eliberare de condamnarea Legii. — Galateni 5:1–6.

Valoarea ei pentru noi

De ce ar trebui să ne intereseze explicaţia inspirată pe care a dat-o Pavel cu privire la această dramă? Un motiv este acela că ea ne ajută să înţelegem anumite lucruri din Scripturi care altfel ar fi fost neclare. Această explicaţie ne întăreşte încrederea în unitatea şi în armonia Bibliei. — 1 Tesaloniceni 2:13.

În plus, realităţile prefigurate de această dramă sunt esenţiale pentru fericirea noastră viitoare. Dacă aceşti fii ai Ierusalimului de sus n-ar fi apărut, singura noastră perspectivă ar fi fost sclavia în păcat şi moarte. Însă, sub îndrumarea iubitoare a lui Cristos şi a moştenitorilor promisiunii făcute de Dumnezeu lui Avraam, „se vor binecuvânta toate familiile pământului“ (Geneza 22:18, NW). Lucrul acesta se va întâmpla când oamenii vor scăpa definitiv de efectele păcatului, ale imperfecţiunii, ale durerii şi ale morţii (Isaia 25:8, 9). Ce minunat va fi timpul acela!

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Legământul Legii a fost încheiat la muntele Sinai

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Care este semnificaţia ‘dramei simbolice’ menţionate de apostolul Pavel?