Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din cărţile a treia şi a patra ale Psalmilor

ÎNTR-O rugăciune adresată lui Dumnezeu, psalmistul întreabă: „Se vorbeşte oare de bunătatea Ta în mormânt şi de credincioşia Ta în Adânc?“ (Psalmul 88:11). Bineînţeles că nu! Dacă n-am avea viaţă, nu l-am putea lăuda pe Iehova. Prin urmare, un motiv bun ca să rămânem în viaţă este acela de a-l lăuda pe Iehova şi un motiv bun pentru a-l lăuda este că suntem în viaţă.

Cărţile a treia şi a patra ale Psalmilor, de la Psalmul 73 la Psalmul 106, ne oferă o mulţime de motive pentru a-l lăuda pe Creator şi pentru a-i binecuvânta numele. Dacă medităm la aceşti psalmi, vom fi mai recunoscători pentru „cuvântul lui Dumnezeu“ şi ne vom simţi îndemnaţi să-l lăudăm şi mai mult pe Iehova (Evrei 4:12). Să trecem în revistă mai întâi cartea a treia a Psalmilor.

„FERICIREA MEA ESTE SĂ MĂ APROPII DE DUMNEZEU“

(Psalmii 73:1—89:52)

Primii 11 psalmi din cea de-a treia culegere sunt compuşi de Asaf sau de unii membri ai casei lui Asaf. Cântarea de început explică ce anume l-a ajutat pe Asaf să nu se rătăcească din cauza unui mod de gândire greşit. El a reuşit să ajungă la concluzia corectă. „Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu“, a cântat el (Psalmul 73:28). În Psalmul 74, psalmistul deplânge distrugerea Ierusalimului. Psalmii 75, 76 şi 77 îl prezintă pe Iehova ca Judecătorul cel drept, Salvatorul celor smeriţi şi Ascultătorul rugăciunii. Psalmul 78 trece în revistă evenimentele din istoria naţiunii Israel, din timpul lui Moise până în timpul lui David. Psalmul 79 deplânge distrugerea templului. Următorul psalm constituie o rugăciune pentru restabilirea poporului lui Dumnezeu. Psalmul 81 este un îndemn de a asculta de Iehova. Psalmii 82 şi 83 sunt rugăciuni prin care se cere executarea judecăţii divine asupra judecătorilor corupţi şi asupra duşmanilor lui Dumnezeu.

„Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile DOMNULUI“, se spune într-o cântare a fiilor lui Core (Psalmul 84:2). Psalmul 85 este o cerere adresată lui Dumnezeu ca să-şi reverse binecuvântarea asupra celor întorşi din exil. Acest psalm subliniază că binecuvântările spirituale sunt mult mai de preţ decât cele de natură fizică. În Psalmul 86, David îi cere lui Dumnezeu să-l păzească şi să-l instruiască. Psalmul 87, o cântare despre Sion şi cei născuţi aici, este urmat de o rugăciune adresată lui Iehova, consemnată în Psalmul 88. Psalmul 89, compus de Etan, probabil unul dintre cei patru înţelepţi din timpul lui Solomon, scoate în evidenţă bunătatea iubitoare a lui Iehova exprimată prin legământul davidic. — 1 Împăraţi 4:31.

 Răspunsuri la întrebări biblice:

73:9 — În ce sens cei răi „îşi înalţă gura până la ceruri şi limba le cutreieră pământul“? Întrucât nu ţin cont de nimeni, nici din cer, nici de pe pământ, cei răi nu ezită să-l blasfemeze pe Dumnezeu cu gura lor; iar cu limba lor îi calomniază pe oameni.

74:13, 14 — Când ‘a sfărâmat [Iehova] capetele balaurilor (monştrilor, nota de subsol) în ape şi a zdrobit capetele leviatanului’? ‘Faraonul, împăratul Egiptului’ este numit ‘monstrul cel mare, care se culcă în mijlocul râurilor sale şi zice: «Râul meu Nilul este al meu»’ (Ezechiel 29:3). Leviatanul i-ar putea reprezenta pe cei puternici ai lui faraon. Zdrobirea capetelor lor se referă probabil la înfrângerea zdrobitoare suferită de faraon şi de armata sa când Iehova i-a eliberat pe israeliţi din sclavia egipteană.

75:4, 5, 10 — Ce semnifică termenul „corn“ (vezi notele de subsol)? Coarnele unui animal sunt o armă puternică. Prin urmare, cuvântul „corn“ denotă putere sau tărie. Iehova ridică ‘coarnele’ poporului său, cu alte cuvinte îl înalţă, în timp ce ‘doboară coarnele celor răi’. Suntem avertizaţi să ‘nu ne ridicăm cornul aşa de sus’, în sensul că nu trebuie să adoptăm o atitudine mândră sau arogantă. Întrucât Iehova este cel care înalţă, numirile în poziţii de răspundere în cadrul congregaţiei trebuie să fie considerate ca venind de la el. — Psalmul 75:7.

76:10 — Cum poate fi lăudat Iehova de „mânia omului“? Când Dumnezeu le permite oamenilor să-şi exprime mânia împotriva noastră pe motiv că suntem slujitorii lui, este posibil să se ajungă la un rezultat pozitiv. Putem învăţa ceva din necazurile ce se abat asupra noastră. Iehova permite să suferim numai în măsura în care din acel necaz putem învăţa ceva (1 Petru 5:10). ‘Cu amintirea mâniei omului, Dumnezeu se va încinge.’ Dar dacă suferinţa ne aduce în cele din urmă moartea? Şi aceasta îi poate aduce laude lui Iehova, întrucât cei care văd că noi perseverăm cu fidelitate ar putea începe să-l glorifice pe Dumnezeu.

78:24, 25 — De ce este mana numită „grâul cerurilor“ şi „pâinea celor puternici“? ‘Cei puternici’ se referă aici la îngerii din cer. Însă nici una dintre expresii nu sugerează că mana a fost hrana îngerilor. Ea era „grâul cerurilor“ în sensul că sursa ei era cerească (Psalmul 105:40). Întrucât îngerii, sau ‘cei puternici’, locuiesc în cer, expresia „pâinea celor puternici“ se poate referi la faptul că ea a fost furnizată de Dumnezeu, care locuieşte în cer (Psalmul 11:4). În plus, este posibil ca Iehova să se fi folosit de îngeri pentru a le furniza israeliţilor mana.

82:1, 6 — Cine sunt cei numiţi ‘dumnezei’ şi „fii ai Celui-Prea-Înalt“? Ambele expresii se referă la oamenii care erau judecători în Israel. Este potrivit să fie numiţi astfel întrucât ei acţionau ca purtători de cuvânt şi reprezentanţi ai lui Dumnezeu. — Ioan 10:33–36.

83:2 — Ce indică faptul că cineva ‘îşi înalţă capul’? Gestul arată promptitudine în a exercita putere sau în a trece la acţiune, de obicei pentru a se opune cuiva, a lupta cu cineva ori a oprima pe cineva.

Învăţăminte pentru noi:

73:2–5, 18–20, 25, 28. Nu trebuie să invidiem prosperitatea celor răi şi să adoptăm căile lor nesfinte.  Cei răi se află în locuri alunecoase. În mod sigur ei vor cădea „în ruină“. Mai mult, întrucât răutatea nu poate fi înlăturată în timpul guvernării umane imperfecte, ar fi inutil să depunem eforturi pentru a o elimina. Asemenea lui Asaf, dăm dovadă de înţelepciune dacă facem faţă răutăţii ‘apropiindu-ne de Dumnezeu’ şi bucurându-ne de relaţii strânse cu El.

73:3, 6, 8, 27. Trebuie să ne păzim de lăudăroşenie, trufie, vorbire zeflemitoare şi înşelătorie chiar şi atunci când o astfel de atitudine ne-ar putea aduce unele avantaje.

73:15–17. Când unele lucruri nu ne sunt clare, nu ar trebui să vorbim despre ele. N-am face decât să-i descurajăm pe ceilalţi dacă am ‘vorbi şi noi aşa’ (NW). Trebuie să medităm liniştiţi la ceea ce ne preocupă şi să căutăm un răspuns asociindu-ne cu colaboratorii creştini. — Proverbele 18:1.

73:21–24. Dacă ni ‘se amărăşte inima’ din cauza prosperităţii de care par să se bucure cei răi, este ca şi cum am reacţiona ca nişte animale fără raţiune. Ar fi o reacţie impulsivă, bazată strict pe emoţii. Trebuie mai degrabă să ne lăsăm conduşi de sfatul lui Iehova, fiind pe deplin convinşi că el ‘ne va apuca de mâna dreaptă’ şi ne va susţine. În plus, Iehova ‘ne va primi în slavă’, în sensul că vom putea lega relaţii strânse cu el.

77:6. Trebuie să ne facem timp pentru studiu şi meditare dacă suntem sincer preocupaţi de adevărurile spirituale şi de cercetarea lor atentă. Este foarte important să ne facem timp pentru a medita în singurătate!

79:9. Iehova ne ascultă rugăciunile, îndeosebi când ele se referă la sfinţirea numelui său.

81:13, 16. Dacă ascultăm de glasul lui Iehova şi umblăm în căile sale, avem parte de bogate binecuvântări. — Proverbele 10:22.

82:2, 5. Nedreptăţile fac să se clatine „temeliile pământului“. Actele de nedreptate generează instabilitate în societate.

84:1–4, 10–12. Psalmiştii au preţuit mult locul în care i se aducea închinare lui Iehova şi au dat glas sentimentelor de mulţumire pentru privilegiile lor de serviciu, fiind astfel un exemplu pentru noi.

86:5. Cât de recunoscători suntem că Iehova este ‘gata să ierte’! El caută dovezi pe baza cărora să arate îndurare faţă de un păcătos care se căieşte.

87:5, 6. Vor şti cei ce primesc viaţă în paradisul pământesc numele celor înviaţi la viaţă cerească? Aceste versete lasă să se înţeleagă că este posibil.

88:13, 14. Dacă răspunsul la rugăciunile noastre legate de o anumită problemă întârzie, probabil că Iehova vrea ca noi să ne demonstrăm sinceritatea devoţiunii.

„MULŢUMIŢI-I ŞI BINECUVÂNTAŢI-I NUMELE!“

(Psalmii 90:1—106:48)

În a patra carte a Psalmilor găsim mai multe motive pentru a-l glorifica pe Iehova. În Psalmul 90, Moise pune în contrast existenţa „Regelui eternităţii“ cu viaţa efemeră a omului (1 Timotei 1:17). Potrivit Psalmului 91:2, Moise îl numeşte pe Iehova ‘locul lui de scăpare şi cetăţuia sa’, cu alte cuvinte îl consideră Sursa siguranţei sale. În următorii psalmi se vorbeşte despre frumoasele calităţi ale lui Dumnezeu, despre gândurile sale înalte şi despre lucrările lui minunate. Trei cântări încep cu expresia „DOMNUL împărăţeşte“ (Psalmii 93:1; 97:1; 99:1). După ce arată că Iehova este Creatorul nostru, psalmistul ne invită ‘să-i mulţumim şi să-i binecuvântăm Numele’. — Psalmul 100:4.

Cum ar trebui să guverneze un conducător care se teme de Iehova? Psalmul 101, compus de regele David, ne oferă răspunsul. Următorul psalm ne spune că Iehova „ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea“ (Psalmul 102:17). Psalmul 103 atrage atenţia asupra bunătăţii iubitoare şi a îndurării lui Iehova. Referindu-se la multele creaţii de pe pământ ale lui Dumnezeu, psalmistul exclamă: „Cât de multe sunt lucrările Tale, DOAMNE! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune“ (Psalmul  104:24). Ultimii doi psalmi din cartea a patra îl laudă pe Iehova pentru lucrările sale minunate. — Psalmii 105:2, 5; 106:7, 22.

Răspunsuri la întrebări biblice:

91:1, 2 — Ce este „locuinţa tainică a Celui-Prea-Înalt“ şi cum putem ‘sta’ noi acolo? În sens figurativ, aceasta este un loc de siguranţă spirituală — o stare în care beneficiem de ocrotire în faţa pericolelor de natură spirituală. Locul este tainic întrucât nu le este cunoscut celor care nu se încred în Dumnezeu. Noi facem din Iehova locuinţa noastră considerându-l locul nostru de scăpare şi cetăţuia noastră, lăudându-l în calitate de Suveran al universului şi predicând vestea bună despre Regat. Ne simţim în siguranţă pe plan spiritual deoarece ştim că Iehova este întotdeauna gata să ne ajute. — Psalmul 90:1.

92:12 — În ce sens cel drept „înverzeşte ca palmierul“? Se ştie că palmierul dă roade multe. O persoană dreaptă este ca un palmier în sensul că este dreaptă în ochii lui Iehova şi produce mereu „rod excelent“, care include lucrări bune. — Matei 7:17–20.

Învăţăminte pentru noi:

90:7, 8, 13, 14. Faptele noastre rele ne afectează întotdeauna relaţiile cu adevăratul Dumnezeu. Iar păcatele ascunse nu pot fi ţinute ascunse de el. Totuşi, dacă ne căim cu adevărat şi abandonăm calea rea, Iehova ne va acorda din nou favoarea sa, ‘săturându-ne cu bunătatea lui’.

90:10, 12. Întrucât viaţa este scurtă, trebuie „să ne numărăm zilele“. Cum? Căpătând „o inimă înţeleaptă“, adică dovedind înţelepciune, astfel încât să nu irosim zilele ce ne-au mai rămas, ci să le trăim într-un mod care îi este plăcut lui Iehova. Aceasta înseamnă că trebuie să ne stabilim priorităţi spirituale şi să ne folosim timpul cu înţelepciune. — Efeseni 5:15, 16; Filipeni 1:10.

90:17. Este potrivit să ne rugăm lui Iehova ca să ‘întărească lucrarea mâinilor noastre’ şi să binecuvânteze eforturile pe care le depunem în minister.

92:14, 15. Dacă studiază cu sârguinţă Cuvântul lui Dumnezeu şi se asociază în mod regulat cu poporul lui Iehova, cei în vârstă vor continua să fie „plini de suc şi verzi“, adică viguroşi pe plan spiritual, şi se vor dovedi persoane preţioase pentru congregaţie.

94:19. Indiferent care ar fi cauza ‘gândurilor negre’, dacă citim şi medităm la „mângâierile“ din Biblie, ne vom simţi încurajaţi.

95:7, 8. Dacă ascultăm sfaturile biblice, le luăm în considerare şi suntem gata să le punem în aplicare, nu ne vom împietri inima. — Evrei 3:7, 8.

106:36, 37. Aceste versete pun în legătură închinarea la idoli cu a aduce jertfe demonilor. Aceasta înseamnă că o persoană care foloseşte idoli poate ajunge sub influenţa demonilor. Biblia ne îndeamnă: „Păziţi-vă de idoli“. — 1 Ioan 5:21.

„Lăudaţi pe Domnul!“

Ultimele trei cântări din cartea a patra a Psalmilor se încheie cu următorul îndemn: „Lăudaţi pe Domnul!“, sau „Aleluia“ (nota de subsol). Ultimul psalm chiar începe cu acest îndemn (Psalmii 104:35; 105:45; 106:1, 48). De fapt, expresia „Lăudaţi pe Domnul!“ apare de mai multe ori în cartea a patra a Psalmilor.

Cu siguranţă că avem multe motive să-l lăudăm pe Iehova. De la Psalmul 73 până la Psalmul 106 găsim multe lucruri la care să medităm şi care ne umplu inima de recunoştinţă faţă de Tatăl nostru ceresc. Când ne gândim la tot ceea ce a făcut deja şi la ceea ce va mai face pentru noi, ne simţim îndemnaţi ‘să-l lăudăm’ pe Iehova cu toată puterea noastră!

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Asemenea lui Asaf, putem face faţă răutăţii ‘apropiindu-ne de Dumnezeu’

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Faraonul a fost înfrânt la Marea Roşie

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

Ştiţi de ce este numită mana „pâinea celor puternici“?

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Ce ne ajută să alungăm ‘gândurile negre’?