„Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“

‘Noi nu putem înceta să vorbim despre Isus’

ESTE anul 33 e.n. Membrii Sanhedrinului sunt adunaţi la Ierusalim, în impozanta sală de judecată a tribunalului naţional evreiesc. Aceştia se pregătesc să-i judece pe 12 discipoli ai lui Isus Cristos, deoarece predică despre Isus. Spre deosebire de Petru şi Ioan, care au mai fost în această situaţie, ceilalţi apostoli se află acolo pentru prima oară.

Marele preot li se adresează celor 12 apostoli făcând referire la ordinul emis de instanţă cu o ocazie anterioară, când li se poruncise să nu mai predea despre Isus. Însă atunci apostolii Petru şi Ioan declaraseră: „Judecaţi voi înşivă dacă este drept în ochii lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu. În ceea ce ne priveşte însă, noi nu putem înceta să vorbim despre lucrurile pe care le-am văzut şi le-am auzit“. După ce s-au rugat pentru curaj, discipolii lui Isus au continuat să le anunţe altora vestea bună. — Faptele 4:18–31.

Văzând că ameninţările lui anterioare au fost zadarnice, la acest proces marele preot declară: „Noi v-am ordonat în mod expres să nu mai continuaţi să predaţi pe baza acestui nume, şi totuşi, iată, voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi sunteţi hotărâţi să aduceţi asupra noastră sângele acestui om“. — Faptele 5:28.

Hotărârea lor este fermă

Plini de curaj, Petru şi ceilalţi apostoli răspund: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“ (Faptele 5:29). Într-adevăr, când cerinţele oamenilor vin în contradicţie cu poruncile lui Dumnezeu, trebuie să ascultăm mai degrabă de Iehova, decât de nişte simpli oameni. *

Declaraţia prin care apostolii îşi exprimă loialitatea faţă de Dumnezeu ar trebui să fie suficient de convingătoare pentru membrii Sanhedrinului. Dacă ar fi întrebaţi de cine trebuie să asculte, aceştia ar trebui să răspundă în unanimitate: „De Dumnezeu“. La urma urmei, nu sunt ei convinşi că Dumnezeu este Domnul Suveran al universului?

Vorbind, după cât se pare, în numele tuturor apostolilor, Petru afirmă că, în ce priveşte ministerul lor, ei ascultă mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni. Prin aceste cuvinte, el infirmă, de fapt, acuzaţia de nesupunere adusă de conducătorii evrei. Membrii Sanhedrinului ştiu din istoria propriei lor naţiuni că există situaţii când este drept să asculţi de Dumnezeu, nu de oameni. Două moaşe din Egipt s-au temut de Dumnezeu, nu de faraon, şi au cruţat viaţa copiilor de sex bărbătesc ai evreicelor (Exodul 1:15–17). Regele Ezechia a ascultat de Iehova, nu de regele Sanherib, care îi cerea insistent să se predea (2 Împăraţi 19:14–37). Scripturile ebraice, pe care membrii Sanhedrinului le cunosc foarte bine, arată că Iehova se aşteaptă ca slujitorii săi să asculte de el. — 1 Samuel 15:22, 23.

Ascultarea este răsplătită

Cuvintele „trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“ se pare că au un efect profund cel puţin asupra unui membru al curţii supreme. Într-o şedinţă  secretă, Gamaliel, un judecător preţuit de popor, convinge curtea să asculte sfatul său. El menţionează câteva exemple din trecut, după care afirmă că nu este înţelept să se pună piedici lucrării apostolilor. În încheiere, el spune: „Nu vă legaţi de oamenii aceştia, ci lăsaţi-i în pace . . . altminteri, s-ar putea să fiţi găsiţi drept oameni care luptă de fapt împotriva lui Dumnezeu“. — Faptele 5:34–39.

Cuvintele înţelepte ale lui Gamaliel conving astfel curtea să-i elibereze pe apostoli. Deşi sunt bătuţi, apostolii nu sunt nicidecum intimidaţi de cele întâmplate. Dimpotrivă, după cum spune Biblia: „În fiecare zi, în templu şi din casă în casă, continuau fără încetare să predea şi să anunţe vestea bună despre Cristosul, Isus“. — Faptele 5:42.

Apostolii au fost bogat binecuvântaţi pentru că au susţinut cu tărie că Dumnezeu este autoritatea supremă. Creştinii adevăraţi din prezent au aceeaşi atitudine. Martorii lui Iehova îl consideră pe Iehova Conducătorul lor Suprem. Dacă li se ordonă să acţioneze contrar poruncilor lui Dumnezeu, ei răspund asemenea apostolilor: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Ilustraţiile de la pagina 9]

V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ?

De unde a ştiut scriitorul biblic Luca ce a spus Gamaliel la acea şedinţă secretă a Sanhedrinului? E posibil să fi aflat prin inspiraţie divină. O altă explicaţie ar putea fi că Pavel (un elev al lui Gamaliel) i-a vorbit lui Luca despre discursul lui Gamaliel. Sau poate că Luca ştia despre cuvintele acestuia de la un membru al curţii supreme evreieşti care îi simpatiza pe apostoli.