Întrebări de la cititori

Cum trebuie să acţioneze congregaţia dacă un creştin care conduce un autovehicul are un accident în care cineva îşi pierde viaţa?

Trebuie analizat dacă există cumva vină de sânge întrucât congregaţia ca întreg trebuie să evite să se încarce cu vină de sânge (Deuteronomul 21:1–9; 22:8). Şoferul care a comis un accident soldat cu pierderi de vieţi omeneşti poate că şi-a atras vină de sânge dacă a fost imprudent sau dacă a încălcat cu bună ştiinţă una dintre măsurile de siguranţă ori dintre legile de circulaţie stabilite de Cezar (Marcu 12:14). Dar există şi alţi factori de luat în considerare.

În Israelul antic, ucigaşul care fugea într-o cetate de refugiu trebuia judecat. Dacă se constata că a comis fapta neintenţionat, i se permitea să rămână în cetate, la adăpost de răzbunătorul sângelui (Numeri 35:6–25). Prin urmare, dacă un creştin este răspunzător de moartea cuiva într-un accident, bătrânii trebuie să analizeze situaţia pentru a stabili dacă, într-o anumită măsură, există vină de sânge. Acţiunea pe care o va întreprinde congregaţia nu depinde întru totul de opinia autorităţilor sau de o hotărâre judecătorească.

De pildă, un tribunal ar putea hotărî că şoferul este vinovat de încălcarea unor aspecte tehnice ale legii, dar bătrânii care analizează cazul ar putea stabili că nu există vină de sânge deoarece şoferul a putut face prea puţin sau nu a putut face nimic pentru a preîntâmpina situaţia care a condus la moartea cuiva. Sau, chiar dacă tribunalul respinge cazul, bătrânii ar putea ajunge la concluzia că şoferul poartă vină de sânge.

Bătrânii care analizează cazul trebuie să-şi bazeze decizia pe Scripturi şi pe faptele pentru care există dovezi clare — şoferul îşi recunoaşte vina şi/sau mărturia a doi sau trei martori oculari demni de încredere (Deuteronomul 17:6; Matei 18:15, 16). Dacă se stabileşte că există vină de sânge, trebuie format un comitet judiciar. În cazul în care comitetul constată că persoana respectivă manifestă căinţă, aceasta va fi mustrată pe baza Scripturilor. De asemenea, i se vor impune restricţii cu privire la privilegiile din congregaţie. Nu va mai sluji ca bătrân de congregaţie sau ca slujitor ministerial. Se vor impune şi alte restricţii. Cel în cauză este răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru neatenţia, neglijenţa sau imprudenţa sa care au dus la producerea tragicului accident. — Galateni 6:5, 7.

De exemplu, dacă condiţiile meteorologice erau nefavorabile, şoferul ar fi trebuit să fie şi mai atent. Dacă îi era somn, ar fi trebuit să oprească şi să se odihnească suficient ori ar fi trebuit să lase pe altcineva să conducă.

Sau să presupunem că şoferul conducea cu viteză excesivă. Dacă un creştin depăşeşte limita de viteză, înseamnă că nu-i dă „Cezarului lucrurile Cezarului“. El arată, de asemenea, lipsă de respect faţă de caracterul sacru al vieţii, întrucât există riscul producerii unui accident mortal (Matei 22:21). În acest sens, să ne gândim şi la un alt aspect. Dacă un bătrân creştin ar privi cu superficialitate legile de circulaţie ale Cezarului sau dacă le-ar încălca cu bună ştiinţă, ce exemplu ar fi el pentru congregaţie? — 1 Petru 5:3.

Niciun creştin nu ar trebui să-i ceară altcuiva să ajungă într-un anumit loc la o anumită oră dacă acest lucru ar presupune depăşirea limitei de viteză. Ca să avem timp suficient pentru călătorie, în majoritatea cazurilor trebuie să plecăm mai devreme sau să facem unele schimbări în program. Un creştin care procedează aşa nu va fi tentat să mărească viteza mai mult decât ar trebui, ci va putea să respecte legile de circulaţie stabilite de ‘autorităţile superioare’ (Romani 13:1, 5). Astfel, şoferul va preveni accidentele tragice care pot atrage vină de sânge. Totodată, va fi un bun exemplu pentru ceilalţi şi îşi va păstra o conştiinţă curată. — 1 Petru 3:16.