Lucrări de zidire spirituală în „casa de piatră“

Numele acestei ţări africane înseamnă „Casa de piatră“. Este o ţară cunoscută pentru Cascada Victoria şi pentru fauna ei variată. Tot aici se află şi cel mai mare complex de ruine din sudul Saharei. Centrul ţării este traversat de un platou de granit. Clima moderată de pe acest platou favorizează dezvoltarea unei vegetaţii luxuriante. Vorbim despre Zimbabwe, o ţară cu aproximativ 12 milioane de locuitori.

DE UNDE vine numele „Casa de piatră“? În 1867, după ce călătorise prin savana africană — unde majoritatea caselor erau din pari tencuiţi cu lut şi aveau acoperişuri de paie —, exploratorul şi vânătorul Adam Renders a găsit nişte structuri masive de piatră, răspândite pe o suprafaţă de peste 720 de hectare. După aceea a ajuns la ruinele de piatră ale unui vast oraş, cunoscut în prezent sub numele de Marele Zimbabwe.

Aceste ruine se află chiar în sudul regiunii numite astăzi Masvingo. Unele ziduri au o înălţime de peste nouă metri şi sunt construite din pietre de granit aşezate una peste alta fără mortar. Printre ruine se poate vedea un turn conic, neobişnuit, înalt de 11 metri, a cărui bază are un diametru de şase metri. Nu se cunoaşte scopul pentru care a fost construit. Ruinele datează din secolul al VIII-lea e.n., dar  există dovezi că regiunea a fost locuită cu sute de ani mai înainte.

În 1980, ţara, cunoscută atunci sub numele de Rhodesia, şi-a câştigat independenţa faţă de Marea Britanie şi a primit din nou numele Zimbabwe. Locuitorii ei fac parte din două grupuri etnice principale: shona, care constituie populaţia majoritară, şi ndebele. Oamenii sunt ospitalieri, după cum au putut observa deseori Martorii lui Iehova în lucrarea lor de predicare din casă în casă. Uneori, chiar înainte de a şti cine bate la uşă, gazda îi spune musafirului să intre şi să ia loc. Majoritatea localnicilor au un respect profund faţă de Biblie şi de multe ori insistă ca şi copiii lor să fie prezenţi la discuţiile biblice.

Oferirea unui mesaj de speranţă şi mângâiere

„SIDA“ şi „secetă“ sunt cuvinte des folosite în mass-media când se vorbeşte despre Zimbabwe. Populaţia şi economia ţărilor din Africa subsahariană au fost grav afectate de flagelul provocat de SIDA. Aici, mulţi dintre cei spitalizaţi sunt persoane infectate cu HIV. Această boală le-a distrus multora viaţa de familie.

Pentru a-i ajuta pe oamenii din Zimbabwe, Martorii lui Iehova predică cu mult zel că respectarea normelor divine prezentate în Biblie este cel mai bun mod de viaţă. De exemplu, Cuvântul lui Dumnezeu învaţă că numai cuplurile căsătorite pot avea relaţii sexuale, că Dumnezeu nu acceptă homosexualitatea şi că legea lui Iehova interzice transfuziile de sânge şi drogurile (Faptele 15:28, 29; Romani 1:24-27; 1 Corinteni 7:2-5; 2 Corinteni 7:1). De asemenea, Martorii răspândesc mesajul despre o speranţă sigură, subliniind că, în curând, Regatul lui Dumnezeu va înlătura toate bolile. — Isaia 33:24.

Oferirea de ajutoare

În ultimii zece ani, seceta a făcut ravagii în Zimbabwe. Multe animale sălbatice au pierit de foame şi de sete. Vitele au murit cu sutele de mii. Hectare întregi de păduri au fost înghiţite de flăcări. Mulţi copii şi bătrâni au murit din cauza malnutriţiei. Chiar şi nivelul marelui fluviu Zambezi a scăzut atât de mult, încât a fost pusă în pericol funcţionarea hidrocentralelor.

Pentru a da o mână de ajutor, Martorii lui Iehova au constituit opt comitete de ajutorare în diferite regiuni ale ţării. Supraveghetorii itineranţi au vizitat congregaţiile pentru a vedea care sunt necesităţile fraţilor. Rapoartele întocmite au fost trimise comitetului de ajutorare corespunzător. Un supraveghetor itinerant a scris: „În ultimii cinci ani am distribuit peste o mie de tone de porumb, zece tone de peşte uscat şi aceeaşi cantitate de fasole. Fraţii noştri de credinţă au pregătit două tone de mufushwa (legume uscate). De asemenea, am distribuit mari cantităţi de îmbrăcăminte din donaţii, precum şi fondurile necesare“. Alt supraveghetor itinerant a spus: „Când mă gândesc la greutăţile pe care le-am întâmpinat cu obţinerea permiselor cerute de statele Zimbabwe şi Africa de Sud şi la permanenta penurie de combustibil necesar transportării ajutoarelor de care era nevoie cu disperare, nu pot să spun decât că reuşita noastră confirmă o dată în plus cuvintele lui Isus că Tatăl nostru ceresc ştie că avem nevoie de toate aceste lucruri“. — Matei 6:32.

 Dar cum se descurcă supraveghetorii itineranţi care îşi desfăşoară activitatea în zonele afectate de secetă? Unii vin cu hrană pentru ei şi pentru familiile la care sunt cazaţi. Unul dintre ei a scris că nişte surori creştine îşi puneau problema dacă să întrerupă lucrarea de predicare în acea zi şi să stea la rând pentru ajutoarele de la stat, care urmau să sosească. Ele au hotărât să aibă încredere în Iehova şi să se concentreze asupra activităţii de predicare, aşteptând să vadă cum aveau să se rezolve lucrurile. În ziua aceea n-au sosit ajutoare.

A doua zi a fost programată o întrunire creştină, iar surorile au trebuit să ia din nou o hotărâre: Să meargă la întrunire sau să meargă să aştepte transportul cu ajutoare? Dând prioritate lucrurilor mai importante, ele au asistat la programul de la Sala Regatului (Matei 6:33). În timp ce intonau cântarea de încheiere, au auzit motorul unui camion. Fraţii lor din comitetul de ajutorare soseau chiar acolo cu ajutoare! Nu există cuvinte pentru a descrie bucuria şi recunoştinţa Martorilor fideli prezenţi la acea întrunire!

Iubirea zideşte

Actele de bunătate faţă de cei din afara congregaţiei creştine au creat ocazii pentru depunerea unei frumoase mărturii. Un supraveghetor itinerant în regiunea Masvingo se afla în lucrarea de evanghelizare împreună cu câţiva Martori locali. El a observat o fată care zăcea întinsă pe drum. Martorii şi-au dat seama că fata era foarte bolnavă, deoarece vorbea greu, iar vocea îi tremura. Se numea Hamunyari, care în shona înseamnă „Nu vă este ruşine?“ Fraţii au aflat că ea fusese abandonată de membrii unei biserici care mergeau în munţi pentru un ritual religios. Martorii au ajutat-o cu iubire, ducând-o într-un sat din apropiere.

Unii oameni din acel sat, care o cunoşteau pe Hamunyari, le-au spus rudelor ei să vină după ea. Despre Martori, sătenii au zis: „Ei au religia adevărată. Aceasta este iubirea de care trebuie să dea dovadă creştinii“ (Ioan 13:35). Înainte de a pleca, fraţii i-au dat lui Hamunyari tractul Aţi dori să cunoaşteţi mai multe despre Biblie? *

În săptămâna următoare, supraveghetorul itinerant a vizitat congregaţia din regiunea unde locuia Hamunyari şi s-a interesat dacă fata ajunsese cu bine acasă. Familia ei i-a primit cu multă bucurie pe el şi pe fraţii locali. Părinţii fetei au spus: „Voi aveţi religia adevărată. I-aţi salvat viaţa fiicei noastre, care fusese lăsată să moară pe drum“. Aceştia îi întrebaseră pe membrii bisericii ei: „Nu v-a fost ruşine (o aluzie la numele lui Hamunyari) s-o lăsaţi să moară?“ Martorii au discutat din Biblie şi au lăsat literatură biblică familiei lui Hamunyari, care a fost de acord să studieze Biblia. Unele rude ale fetei, care erau împotriva Martorilor, şi-au schimbat opinia. Printre acestea a fost cumnatul lui Hamunyari, conducătorul unei biserici din acea zonă. El a acceptat un studiu biblic.

Se construiesc case de închinare

Un poet din vechime a scris sub inspiraţie divină: „O, Dumnezeule, . . . sufletul meu însetează după tine. . . . într-un pământ secetos şi uscat, fără apă“ (Psalmul 63:1). Cât de bine li se potrivesc aceste cuvinte multor  oameni din Zimbabwe! Din punct de vedere fizic, ei îndură seceta, dar din punct de vedere spiritual însetează după Dumnezeu şi după bunătatea sa. Lucrul acesta se poate vedea din rezultatele obţinute de Martorii lui Iehova în lucrarea de predicare. În 1980, când Zimbabwe şi-a câştigat independenţa, în această ţară existau aproximativ 10 000 de Martori, care slujeau în 476 de congregaţii. Acum, după aproape 27 de ani, numărul Martorilor activi s-a triplat, iar numărul congregaţiilor este de aproape două ori mai mare.

Puţine dintre aceste congregaţii au propria Sală a Regatului. În ianuarie 2001, numai 98 din cele peste 800 de congregaţii din Zimbabwe aveau o Sală a Regatului. Majoritatea congregaţiilor îşi ţineau programele sub copaci sau în colibe din pari, având pereţii tencuiţi cu lut şi acoperiş de paie.

Datorită donaţiilor generoase şi a muncii sârguincioase efectuate în mod voluntar de fraţii lor din mai multe ţări, Martorii din Zimbabwe au iniţiat un program care face posibil ca mai multe congregaţii să aibă Săli ale Regatului modeste, dar demne. Mulţi Martori din străinătate, cu o calificare în domeniul construcţiilor, au făcut pregătiri pentru a veni în Zimbabwe să muncească alături de voluntarii locali. Un Martor local a scris: „Le mulţumim din toată inima fraţilor şi surorilor care au venit din atât de multe ţări în Zimbabwe pentru a ne ajuta să construim frumoase Săli ale Regatului. De asemenea, le mulţumim tuturor fraţilor care au făcut donaţii la Fondul pentru Sălile Regatului, donaţii fără de care această lucrare n-ar fi fost posibilă“.

În estul ţării, fraţii ţineau de 50 de ani întrunirile la umbra unui baobab uriaş. Când bătrânii creştini au fost anunţaţi că urma să se construiască o sală adevărată, unul dintre ei n-a putut să-şi stăpânească lacrimile. Într-o congregaţie din apropiere, un supraveghetor creştin în vârstă de 91 de ani a spus: „De mult timp îl rog cu lacrimi pe Iehova pentru aceasta!“

Mulţi sunt impresionaţi de rapiditatea cu care se construiesc aceste clădiri frumoase. Unul dintre ei a spus: „Voi construiţi ziua, dar mai mult ca sigur că Dumnezeu construieşte noaptea!“ Nu trec neobservate nici unitatea şi fericirea lucrătorilor. Până în prezent, în toată ţara au fost terminate peste 350 de Săli ale Regatului. În felul acesta, 534 de congregaţii îşi ţin programele în Săli ale Regatului rezistente, construite din cărămidă.

În Zimbabwe este în plin avânt o lucrare de zidire spirituală. Meritul pentru tot ce s-a realizat este al lui Iehova, izvorul acestor binecuvântări. Într-adevăr, „dacă nu construieşte Iehova casa, degeaba trudesc la ea constructorii“. — Psalmul 127:1.

[Notă de subsol]

[Hărţile de la pagina 9]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

ZIMBABWE

HARARE

Masvingo

Marele Zimbabwe

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Turn conic

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Sală a Regatului dată de curând în folosinţă, congregaţia Concession

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Membrii congregaţiei Lyndale în faţa noii lor Săli a Regatului

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 9]

Ruine cu trepte: ©Chris van der Merwe/AAI Fotostock/age fotostock; turn: ©Ingrid van den Berg/AAI Fotostock/age fotostock