Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Copii, ascultaţi de părinţii voştri“!

„Copii, ascultaţi de părinţii voştri“!

„Copii, ascultaţi de părinţii voştri“!

„Copii, ascultaţi de părinţii voştri în unitate cu Domnul, pentru că aceasta este drept.“ — EFESENI 6:1.

1. Cum ne poate ocroti ascultarea?

SUNTEM în viaţă fiindcă am ascultat. Alţii şi-au pierdut viaţa fiindcă nu au ascultat. La ce fel de ascultare ne referim? De pildă, când corpul nostru, ‘făcut într-un mod minunat’, ne dă un avertisment, e vital să nu-l ignorăm (Psalmul 139:14). Vedem adunându-se nori negri şi auzim tunete. Începe să bată vântul. Pentru cei conştienţi de pericol, acestea sunt semne că trebuie să se adăpostească imediat. Vine furtuna, iar fulgerele şi grindina pot pune viaţa în pericol!

2. De ce au copiii nevoie de avertizare, şi de ce trebuie să asculte de părinţi?

2 Voi, copii, aveţi nevoie de avertizare privind eventualele pericole, iar părinţii voştri au responsabilitatea să vă avertizeze. Poate vă amintiţi că vi s-a zis: „Să nu pui mâna pe sobă! E fierbinte!“, „Nu cumva să intri în apă! E adâncă!“, „Înainte să traversezi strada, uită-te în stânga şi-n dreapta!“ Din nefericire, unii copii au fost răniţi sau chiar şi-au pierdut viaţa pentru că nu au ascultat. Prin urmare, „este drept“, corect şi potrivit, să ascultaţi de părinţi. Dar e şi înţelept (Proverbele 8:33). Un alt text biblic spune că lucrul acesta „îi este plăcut“ Domnului nostru Isus Cristos. Da, Dumnezeu vă porunceşte să ascultaţi de părinţi! — Coloseni 3:20; 1 Corinteni 8:6.

Ascultarea aduce foloase de durată

3. Ce va însemna pentru majoritatea dintre noi „adevărata viaţă“, şi cum pot copiii să se bucure de ea?

3 Dacă asculţi de părinţi, eşti ocrotit în ‘viaţa prezentă’, dar te vei putea bucura şi de viaţa „viitoare“, numită „adevărata viaţă“ (1 Timotei 4:8; 6:19). Pentru majoritatea dintre noi, adevărata viaţă este viaţa veşnică pe pământ în lumea nouă a lui Dumnezeu, pe care el o promite celor ce respectă cu fidelitate poruncile sale. O poruncă foarte importantă este: „Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta“. Este prima poruncă însoţită de o promisiune: „Ca să-ţi meargă bine şi să trăieşti mult timp pe pământ“. Aşadar, dacă asculţi de părinţii tăi vei fi fericit. Vei avea un viitor sigur: viaţă veşnică în Paradis pe pământ! — Efeseni 6:2, 3.

4. Cum pot copiii să-l onoreze pe Dumnezeu şi astfel să aibă de câştigat?

4 Dacă îţi onorezi părinţii ascultând de ei, tu îl onorezi pe Dumnezeu deoarece el îţi porunceşte să asculţi de părinţi. În acelaşi timp, tu însuţi ai de câştigat. Biblia spune: „Eu, Iehova, sunt Dumnezeul tău, Cel care te învaţă ce-ţi este de folos“ (Isaia 48:17; 1 Ioan 5:3). Ce foloase îţi aduce ascultarea? Când asculţi de tatăl tău şi de mama ta, tu îi bucuri. Iar când ei îţi vor arăta în diverse feluri că sunt bucuroşi, tu însuţi vei fi mai fericit (Proverbele 23:22-25). Însă lucrul cel mai important este că, dacă dai dovadă de ascultare, îl bucuri pe Tatăl tău ceresc, iar el te va răsplăti într-un mod minunat. Să vedem cum l-a binecuvântat şi l-a ocrotit Iehova pe Isus, care a spus: „Fac mereu lucrurile care îi sunt plăcute [lui Dumnezeu]“. — Ioan 8:29.

Isus a fost harnic

5. De ce putem spune că Isus a fost harnic?

5 Isus a fost întâiul-născut al Mariei. Tatăl său adoptiv, Iosif, a fost tâmplar. Şi Isus a devenit tâmplar, învăţând după cât se pare această meserie de la Iosif (Matei 13:55; Marcu 6:3; Luca 1:26-31). Ce crezi? Ce fel de tâmplar a fost Isus? Când era în cer, înainte de a fi fost conceput în mod miraculos de mama sa care era fecioară, Isus, prezentat ca înţelepciunea personificată, a explicat: „Eram lângă el [Dumnezeu] ca meşter iscusit şi zi de zi îmi arăta afecţiune“. Dumnezeu era mulţumit de Isus în cer deoarece era harnic. Nu e logic să credem că şi când a fost pe pământ tânărul Isus s-a străduit să fie harnic şi priceput în munca lui de tâmplar? — Proverbele 8:30; Coloseni 1:15, 16.

6. a) De unde ştim că tânărul Isus şi-a ajutat părinţii la treburile casei? b) Cum pot copiii să-l imite pe Isus?

6 Fără îndoială că, în copilărie, Isus s-a şi jucat, ca orice alt copil (Zaharia 8:5; Matei 11:16, 17). Dar poţi să fii sigur că, fiind cel mai mare dintr-o familie săracă, lui Isus i s-au dat şi unele treburi, pe lângă faptul că lucra alături de Iosif ca să înveţe meseria de tâmplar. Mai târziu, Isus a început să predice şi a dedicat foarte mult timp acestei activităţi, fără să urmărească propriul confort (Luca 9:58; Ioan 5:17). În ce privinţe crezi că l-ai putea imita pe Isus? Te roagă părinţii să-ţi faci ordine în cameră sau să-i ajuţi la alte treburi? Te îndeamnă să te închini lui Dumnezeu participând la întrunirile creştine şi vorbindu-le altora despre convingerile tale? Cum crezi că ar fi reacţionat tânărul Isus la astfel de îndemnuri?

A studiat şi a predat cu sârguinţă Biblia

7. a) Cu cine se pare că a mers Isus la sărbătoarea Paştelui? b) Unde era Isus când familia sa a plecat acasă, şi de ce?

7 Toţi bărbaţii israeliţi aveau obligaţia de a merge la Ierusalim ca să i se închine lui Iehova, la templu, cu ocazia celor trei sărbători evreieşti (Deuteronomul 16:16). Când avea 12 ani, Isus a mers la Ierusalim cu părinţii săi şi probabil cu surorile şi fraţii lui vitregi pentru a participa la sărbătoarea Paştelui. Se pare că împreună cu familia lui Isus au mers şi Salome (probabil sora Mariei) cu soţul ei, Zebedei, şi fiii lor, Iacov şi Ioan, care au devenit mai târziu apostoli * (Matei 4:20, 21; 13:54-56; 27:56; Marcu 15:40; Ioan 19:25). La întoarcere, Iosif şi Maria nu s-au îngrijorat când au văzut că Isus nu era cu ei, probabil gândindu-se că era cu rudele lor. Dar apoi l-au căutat şi, după trei zile, l-au găsit în templu, „stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări“. — Luca 2:44-46.

8. Ce a făcut Isus la templu, şi de ce au rămas uimiţi cei ce-l ascultau?

8 În ce sens le ‘punea întrebări’ Isus învăţătorilor? El nu punea întrebări din pură curiozitate sau pentru a afla lucruri noi. Cuvântul grecesc folosit aici s-ar putea referi la tipul de întrebări de la un interogatoriu şi ar putea implica deci şi răspunsuri prin întrebări. Da, deşi tânăr, Isus era deja un cercetător al Bibliei care îi uimea pe marii învăţători religioşi! Biblia spune: „Toţi cei care îl ascultau rămâneau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile lui“. — Luca 2:47.

9. Cum poate un tânăr să urmeze exemplul lui Isus în studierea Bibliei?

9 Cum îţi explici că, deşi era foarte tânăr, Isus i-a uimit cu cunoştinţele sale biblice chiar şi pe învăţătorii competenţi? El a fost binecuvântat cu părinţi temători de Dumnezeu care l-au învăţat din pruncie poruncile divine (Exodul 12:24-27; Deuteronomul 6:6-9; Matei 1:18-20). Putem fi siguri că Iosif îl lua pe tânărul Isus la sinagogă, unde se citeau şi se analizau Scripturile. Eşti şi tu binecuvântat cu părinţi care studiază Biblia cu tine şi te iau la întrunirile creştine? Preţuieşti şi tu eforturile lor, aşa cum le-a preţuit Isus pe ale părinţilor săi? Le spui şi altora ce ai învăţat, aşa cum a făcut Isus?

Isus a fost supus

10. a) De ce părinţii lui Isus ar fi trebuit să ştie unde era fiul lor? b) Ce exemplu excelent le-a lăsat Isus copiilor?

10 Cum crezi că s-au simţit Maria şi Iosif când l-au găsit pe Isus la templu după ce îl căutaseră trei zile? Fără îndoială, au răsuflat uşuraţi. Isus însă s-a arătat surprins că părinţii lui n-au ştiut unde era. Amândoi ştiau bine că Isus se născuse în mod miraculos. Şi chiar dacă nu cunoşteau toate detaliile, fără îndoială ştiau că Isus urma să îndeplinească rolul de Salvator al omenirii şi de Conducător al Regatului lui Dumnezeu (Matei 1:21; Luca 1:32-35; 2:11). Având în vedere toate acestea, Isus i-a întrebat: „De ce a trebuit să mă căutaţi? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?“ Totuşi, dovedindu-se ascultător, Isus s-a întors cu părinţii săi la Nazaret. Vorbind despre atitudinea manifestată în continuare de Isus, Biblia spune: „Le era supus“. „Mama lui păstra cu grijă toate aceste cuvinte în inima ei.“ — Luca 2:48-51.

11. Ce învăţăm despre ascultare din exemplul lui Isus?

11 Îţi este uşor să-l imiţi pe Isus, să asculţi întotdeauna de părinţi? Sau te gândeşti adesea că ei nu prea înţeleg lumea modernă şi că tu ştii mai multe decât ei? E adevărat, s-ar putea să ştii mai multe decât ei de exemplu despre telefoane mobile, calculatoare sau alte aparate moderne. Dar gândeşte-te la Isus, care i-a uimit pe marii învăţători ai vremii cu ‘priceperea şi cu răspunsurile lui’. Probabil eşti de acord că ştii mult mai puţine decât el. Totuşi nu uita că Isus le-a fost supus părinţilor săi, deşi poate că nu a fost întotdeauna de acord cu deciziile lor. El „le era supus“ şi le-a fost supus şi pe parcursul adolescenţei. Ce poţi învăţa din exemplul său? — Deuteronomul 5:16, 29.

Nu e uşor să fim ascultători

12. Cum poate ascultarea să ne salveze viaţa?

12 Aşa cum s-a observat de multe ori, nu e întotdeauna uşor să fii ascultător. Acum câţiva ani, două fete voiau să traverseze în fugă o autostradă cu şase benzi. „John, hai cu noi pe aici!“, l-au îndemnat ele pe un coleg care se îndrepta spre pasarela din apropiere. Văzându-l că ezită, una dintre fete a strigat: „Fricosule ce eşti!“ Deşi nu-i era teamă, John i-a răspuns: „Aşa mi-a spus mama“. Peste câteva momente, fiind pe pasarelă, John a auzit o frână bruscă. S-a uitat în jos şi a văzut că fetele fuseseră lovite de o maşină. Una din ele a murit pe loc, iar cealaltă a fost grav rănită şi a trebuit să i se amputeze un picior. Mama fetelor, care le spusese de multe ori să treacă numai pe pasarelă, i-a zis mai târziu mamei lui John: „Ce bine ar fi fost dacă fetele mele erau la fel de ascultătoare ca băiatul dumneavoastră!“ — Efeseni 6:1.

13. a) De ce trebuie să asculţi de părinţii tăi? b) Când poate un copil să nu facă ce-l îndeamnă un părinte?

13 De ce spune Dumnezeu: „Copii, ascultaţi de părinţii voştri“? Deoarece, dacă asculţi de părinţi, asculţi de fapt de Dumnezeu. În plus, părinţii tăi au mai multă experienţă decât tine. De exemplu, mama lui John, menţionat în paragraful precedent, avea o prietenă al cărei copil murise încercând să traverseze exact aceeaşi autostradă! Asta se întâmplase cu doar 5 ani înainte de accidentul despre care am vorbit anterior. E adevărat, nu e întotdeauna uşor să asculţi de părinţi, dar Dumnezeu spune că trebuie să asculţi. În schimb, dacă părinţii tăi sau altcineva te îndeamnă să minţi, să furi sau să faci un alt lucru care nu-i place lui Dumnezeu, trebuie ‘să asculţi mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni’. Iată de ce, după ce te îndeamnă ‘să asculţi de părinţi’, Biblia adaugă: „în unitate cu Domnul“. Asta înseamnă să asculţi de părinţii tăi în toate lucrurile care sunt în armonie cu legile lui Dumnezeu. — Faptele 5:29.

14. De ce este mai uşor pentru cineva perfect să dea dovadă de ascultare, şi de ce chiar şi un om perfect precum Isus a trebuit să înveţe ascultarea?

14 Crezi că dacă ai fi perfect, adică „neîntinat, despărţit de păcătoşi“, cum a fost Isus, ţi-ar fi întotdeauna uşor să asculţi de părinţi (Evrei 7:26)? Dacă am fi perfecţi, nu am fi înclinaţi spre rău, aşa cum suntem acum (Geneza 8:21; Psalmul 51:5). Însă chiar şi Isus a trebuit să înveţe anumite lucruri despre ascultare. Biblia spune: „Deşi era Fiu, [Isus] a învăţat ascultarea din lucrurile pe care le-a suferit“ (Evrei 5:8). Cum l-a ajutat suferinţa pe Isus să înveţe ascultarea, o lecţie pe care n-a trebuit niciodată s-o înveţe în cer?

15, 16. Cum a învăţat Isus ascultarea?

15 Sub îndrumarea lui Iehova, Iosif şi Maria l-au ocrotit pe Isus cât a fost copil (Matei 2:7-23). În final însă, Dumnezeu însuşi nu l-a mai ocrotit în mod miraculos pe Isus. Suferinţa lui fizică şi psihică a fost atât de mare, încât Biblia spune că el „a făcut implorări şi cereri cu strigăte puternice şi lacrimi“ (Evrei 5:7). Când s-a întâmplat acest lucru?

16 Mai ales în ultimele ore ale vieţii pământeşti a lui Isus când Satan, cu o ultimă sforţare, a încercat să-i ştirbească integritatea. După cât se pare, pe Isus l-a chinuit atât de mult gândul că murind ca un răufăcător putea dezonora numele Tatălui său, încât, în timp ce „se ruga [în grădina Ghetsimani], sudoarea i s-a făcut ca nişte picături de sânge care cădeau pe pământ“. Câteva ore mai târziu, Isus murea în chinuri pe stâlpul de tortură cu „strigăte puternice şi lacrimi“ (Luca 22:42-44; Marcu 15:34). Astfel, el „a învăţat ascultarea din lucrurile pe care le-a suferit“ şi i-a bucurat inima Tatălui său. Isus, care este acum în cer, înţelege durerea pe care o simţim ori de câte ori ne luptăm să dăm dovadă de ascultare. — Proverbele 27:11; Evrei 2:18; 4:15.

Să învăţăm lecţia ascultării

17. Cum trebuie să considerăm disciplinarea?

17 Dacă tatăl tău şi mama ta te disciplinează, înseamnă că îţi vor binele şi că te iubesc. Biblia întreabă: „Care este fiul pe care tatăl nu-l disciplinează?“ Nu ar fi trist dacă părinţii tăi nu te-ar iubi suficient de mult ca să-şi facă timp şi să depună eforturi să te corecteze? În mod asemănător, Iehova te corectează fiindcă te iubeşte. „Este adevărat că nicio disciplinare nu pare pe moment un motiv de bucurie, ci de mâhnire, dar mai târziu produce în cei care au fost instruiţi prin ea un rod paşnic, adică dreptatea.“ — Evrei 12:7-11.

18. a) Ce dovedeşte un părinte care îşi corectează cu iubire copilul? b) Ce efect aţi observat că are o astfel de corectare asupra copiilor?

18 Solomon, un rege din vechiul Israel, despre a cărui înţelepciune deosebită a vorbit şi Isus, a arătat că părinţii trebuie să-şi corecteze copiii cu iubire. El a scris: „Cine îşi reţine nuiaua îşi urăşte fiul, dar cine îl iubeşte caută să-l disciplineze“. Solomon a mai spus că cel ce acceptă o corectare iubitoare îşi scapă sufletul de la moarte (Proverbele 13:24; 23:13, 14; Matei 12:42). Gândindu-se la copilăria ei, o soră îşi aminteşte că, dacă nu era cuminte la întrunirile creştine, tatăl ei îi spunea că acasă va fi pedepsită. Acum ea îi este recunoscătoare că a corectat-o cu iubire, dându-i o educaţie minunată.

19. Menţionează principalul motiv pentru care trebuie să asculţi de părinţi.

19 Dacă ai părinţi care te iubesc şi, prin urmare, îşi fac timp şi depun eforturi să te corecteze cu iubire, ai motive să fii recunoscător. Ascultă de ei, aşa cum Domnul nostru Isus Cristos a ascultat de părinţii săi, Iosif şi Maria. Ascultă de ei în primul rând pentru că Tatăl tău ceresc, Iehova Dumnezeu, te îndeamnă să faci aşa. Astfel vei avea numai de câştigat: ‘Îţi va merge bine şi vei trăi mult timp pe pământ’. — Efeseni 6:2, 3.

[Notă de subsol]

^ par. 7 Vezi Insight on the Scriptures (Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor), volumul 2, pagina 841, publicată de Martorii lui Iehova.

Cum aţi răspunde?

• Ce foloase le aduce copiilor ascultarea de părinţi?

• Cum a dat Isus un exemplu în ce priveşte ascultarea de părinţi?

• Cum a învăţat Isus ascultarea?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

La 12 ani, Isus cunoştea foarte bine Scripturile

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Cum a învăţat Isus ascultarea prin suferinţă?