Ajutor de la „Dumnezeul care dă perseverenţă şi mângâiere“

CU APROAPE 2 000 de ani în urmă, Pavel l-a descris în Biblie pe Iehova drept „Dumnezeul care dă perseverenţă şi mângâiere“ (Romani 15:5). Întrucât Biblia ne asigură că Iehova nu se schimbă cu trecerea timpului, putem fi siguri că el le oferă mângâiere şi slujitorilor săi de astăzi (Iacov 1:17). De fapt, Biblia arată că Iehova face acest lucru în mai multe feluri. Cum anume? Dumnezeu le dă forţă celor ce îi cer ajutorul în rugăciune. Totodată, îi impulsionează pe adevăraţii creştini să-şi consoleze colaboratorii în credinţă. În plus, Iehova oferă ajutor prin Cuvântul său, Biblia, în care sunt consemnate relatări deosebit de încurajatoare pentru cei ce au pierdut un copil în moarte. Să analizăm pe rând aceste trei modalităţi prin care Dumnezeu le aduce mângâiere celor îndoliaţi.

„Iehova l-a auzit“

Regele David a scris despre Creatorul nostru, Iehova: „Încrede-te în el tot timpul, poporule! Vărsaţi-vă inima înaintea lui! Dumnezeu este refugiul nostru“ (Psalmul 62:8). De ce avea David o încredere atât de mare în Iehova? Vorbind din experienţă, David a scris: „Cel năpăstuit a strigat, iar Iehova l-a auzit. Şi El l-a salvat din toate necazurile lui“ (Psalmul  34:6). În toate necazurile prin care a trecut, David s-a rugat lui Dumnezeu, care i-a venit întotdeauna în ajutor. David ştia din proprie experienţă că Dumnezeu îl va susţine şi îl va ajuta să facă faţă situaţiilor dificile.

Părinţii îndoliaţi pot fi siguri că Iehova îi va susţine şi le va alina suferinţa, aşa cum a făcut în cazul lui David. Ei i se pot adresa marelui „Ascultător al rugăciunii“, având încredere că el îi va ajuta (Psalmul 65:2). William, menţionat în primul articol, a spus: „Deseori simţeam că, fără fiul meu, nu mai pot trăi şi îi ceream lui Iehova să-mi aline durerea. El mi-a dat întotdeauna forţa şi curajul de a merge mai departe“. Dacă şi tu te vei ruga lui Iehova cu credinţă, măreţul Dumnezeu al cerurilor te va susţine. De fapt, Iehova le promite celor ce se străduiesc să îi slujească: „Eu, Iehova, Dumnezeul tău, te iau de mâna dreaptă, eu, Cel care-ţi spune: «Nu te teme! Eu te voi ajuta!»“. — Isaia 41:13.

Sprijin din partea prietenilor adevăraţi

Părinţii care au pierdut un copil în moarte au adesea nevoie de timp şi de intimitate ca să plângă şi să-şi pună gândurile în ordine. Însă n-ar fi înţelept să se izoleze o perioadă îndelungată. Aşa cum se arată în Proverbele 18:1, „cel ce se izolează“ îşi poate face singur rău. De aceea, părinţii îndoliaţi trebuie să fie atenţi să nu cadă în capcana izolării.

În astfel de momente, un ajutor important îl pot oferi prietenii temători de Dumnezeu. În Proverbele 17:17 se spune: „Un tovarăş adevărat iubeşte tot timpul şi este un frate care s-a născut pentru ziua necazului“. Lucy, despre care am vorbit în articolul anterior, a simţit ajutorul unor astfel de „tovarăşi“ la moartea fiului ei. Ea spune despre prietenii ei din congregaţie: „Vizitele lor ne-au ajutat foarte mult, deşi uneori ne spuneau doar câteva cuvinte. O prietenă mă vizita în zilele când eram singură. Ştia că, fiind singură acasă, voi plânge şi de multe ori venea şi plângea cu mine. O altă prietenă mă suna în fiecare zi să mă încurajeze. Alţii ne-au invitat la ei la masă şi încă ne mai invită“.

Deşi durerea adâncă a părinţilor nu trece uşor, rugăciunile adresate lui Dumnezeu şi  prietenia creştinilor adevăraţi vor fi o mare sursă de mângâiere. Mulţi părinţi creştini cărora moartea le-a răpit un copil au simţit că Iehova este alături de ei. Da, Iehova „îi vindecă pe cei cu inima frântă şi le pansează rănile care dor“. — Psalmul 147:3.

Relatări biblice care aduc mângâiere

Pe lângă rugăciune şi o companie ziditoare, Cuvântul scris al lui Dumnezeu aduce multă consolare. Din relatările biblice aflăm că Isus doreşte şi poate să pună capăt durerii părinţilor îndoliaţi, aducându-i la viaţă pe cei morţi. Aceste relatări sunt o adevărată mângâiere pentru cei care au pierdut în moarte pe cineva drag. Să analizăm două dintre ele.

În capitolul 7 din Evanghelia după Luca citim că Isus a întâlnit un cortegiu funerar în oraşul Nain. Oamenii mergeau să-l înmormânteze pe singurul fiu al unei văduve. În versetul 13 se spune: „Când Domnul a zărit-o, i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: «Nu mai plânge!»“.

Puţini ar îndrăzni să-i spună unei mame să nu mai plângă la înmormântarea fiului ei. Însă Isus ştia că durerea mamei avea să dispară. Relatarea continuă: „[Isus] s-a apropiat şi a atins năsălia, iar cei care o purtau s-au oprit. Atunci el a zis: «Tinere, îţi zic: Scoală-te!» Şi mortul s-a ridicat în capul oaselor şi a început să vorbească, iar el i l-a dat mamei lui“ (Luca 7:14, 15). În acele momente, mama copilului trebuie să fi plâns din nou, de aceasta dată însă de bucurie.

 Cu altă ocazie, a venit la Isus un bărbat pe nume Iair şi i-a cerut să o ajute pe fetiţa lui de 12 ani, care era grav bolnavă. N-a trecut mult şi Iair a fost anunţat că fiica lui a murit. Această veste i-a frânt inima, dar Isus i-a spus: „Nu te teme! Manifestă credinţă numai!“. Ajuns acasă la Iair, Isus a intrat în camera unde se afla trupul neînsufleţit al fetiţei. El a luat-o de mână şi i-a zis: „Fetiţo, îţi zic: Scoală-te!“ Şi „fetiţa s-a ridicat imediat şi a început să umble“. Care a fost reacţia părinţilor? „I-a cuprins o bucurie fără margini.“ Cât de fericiţi au fost Iair şi soţia lui când şi-au îmbrăţişat fetiţa! Parcă visau. — Marcu 5:22–24, 35–43.

Astfel de relatări biblice detaliate despre învierea unor copii le arată părinţilor îndoliaţi ce speranţă luminoasă pot avea. Isus a spus: „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:28, 29). Scopul lui Iehova este ca Fiul său să-i readucă la viaţă pe cei care au murit. Milioane de copii care au murit „vor auzi glasul său“ când le va spune: „Îţi zic: Scoală-te!“. Şi, asemenea lui Iair şi soţiei sale, părinţii lor vor fi cuprinşi de „o bucurie fără margini“.

Dacă moartea v-a răpit un copil, să ştiţi că Iehova vă poate schimba tristeţea în bucurie prin miracolul învierii. Însă, pentru a vă bucura de această perspectivă luminoasă, daţi ascultare îndemnului psalmistului: „Căutaţi-l pe Iehova şi puterea sa! Căutaţi neîncetat faţa sa! Amintiţi-vă de lucrările minunate pe care le-a făcut, de miracolele lui“ (Psalmul 105:4, 5). Da, slujiţi-i adevăratului Dumnezeu, Iehova, şi închinaţi-vă lui în modul aprobat de el!

Ce foloase imediate veţi avea dacă ‘îl căutaţi pe Iehova’? Rugându-vă lui Iehova veţi primi putere, căutând compania creştinilor adevăraţi veţi primi mângâiere de la prieteni sinceri şi iubitori, iar studiind Cuvântul lui Dumnezeu veţi găsi încurajare. Mai mult decât atât, în viitorul apropiat veţi vedea cum Iehova va înfăptui ‘lucrări minunate şi miracole’ de care vă veţi putea bucura veşnic atât voi, cât şi copiii pe care i-aţi pierdut în moarte.

[Chenarul de la pagina 5]

„Invit-o pe femeia căreia i-au murit doi copii“

Kehinde şi Bintu sunt un cuplu din Nigeria, Martori ai lui Iehova, care şi-au pierdut doi copii într-un accident rutier. Această pierdere îngrozitoare le-a produs o durere nespus de mare, care-i afectează şi acum. Totuşi, încrederea în Iehova îi susţine, iar ei continuă să le vorbească semenilor despre mesajul plin de speranţă al Bibliei.

Pacea şi forţa interioară ale acestor părinţi au fost remarcate şi de alţii. Într-o zi, o femeie pe nume Ukoli i-a spus unei prietene de-ale lui Bintu: „Invit-o pe femeia căreia i-au murit doi copii, dar care continuă să predice mesajul Bibliei. Vreau să ştiu de unde are atâta forţă să meargă mai departe“. Când Bintu a vizitat-o pe doamna Ukoli, aceasta a întrebat-o: „Spune-mi de ce continui să predici despre Dumnezeu, care ţi-a omorât copiii? El a luat-o şi pe fetiţa mea, singurul meu copil. De atunci, nici nu vreau să mai aud de Dumnezeu“. Cu ajutorul Bibliei, Bintu i-a explicat de ce mor oamenii şi de ce putem fi siguri că cei dragi care au murit vor învia. — Faptele 24:15; Romani 5:12.

După această discuţie, doamna Ukoli a spus: „Credeam că Dumnezeu le ia viaţa oamenilor. Acum ştiu care este adevărul“. Ea s-a hotărât să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova pentru a afla mai multe despre promisiunile lui Dumnezeu.

[Chenarul de la pagina 6]

„Vreau să ajut, dar nu ştiu cum“

Când moare un copil şi îi văd pe părinţii, fraţii şi surorile lui copleşiţi de durere, prietenii nu ştiu cum să reacţioneze. Ei doresc să ajute familia, însă le este teamă să nu spună ori să facă ceva prin care să-i îndurereze şi mai mult. Iată câteva sugestii utile pentru cei care spun „vreau să ajut, dar nu ştiu cum“:

❖ Nu-i evitaţi pe cei îndoliaţi gândindu-vă că nu ştiţi ce să spuneţi sau să faceţi. Simpla voastră prezenţă îi încurajează. Vă lipsesc cuvintele? O îmbrăţişare şi un sincer „îmi pare rău“ le arată că vă pasă de ei. Vă este teamă că lacrimile voastre le vor adânci tristeţea? Biblia spune: „Plângeţi cu cei ce plâng“ (Romani 12:15). Lacrimile voastre dovedesc că le împărtăşiţi durerea, ceea ce le va aduce mângâiere.

❖ Luaţi iniţiativa. Puteţi să pregătiţi o gustare pentru familie? Puteţi să spălaţi vasele sau să faceţi anumite comisioane? Evitaţi cuvintele: „Spune-mi dacă ai nevoie de ceva“. Chiar dacă sunt sincere, ele le transmit multor părinţi îndoliaţi că sunteţi prea ocupaţi ca să le daţi o mână de ajutor. Întrebaţi-i mai degrabă „ce pot face pentru voi acum“ şi apoi faceţi ceea ce vă cer. Respectaţi-le însă intimitatea şi nu vă amestecaţi în chestiuni personale.

❖ Nu spuneţi „ştiu ce simţi“. Fiecare persoană reacţionează diferit la moartea cuiva drag. Chiar dacă v-a murit un copil, nu ştiţi exact ce simt alţi părinţi.

❖ Va trece mult timp până când viaţa familiei respective va intra cât de cât în normal. Continuaţi să-i ajutaţi cât puteţi. De cele mai multe ori se acordă foarte multă atenţie la început, însă familia îndoliată are nevoie de ajutor mai mult timp. Încercaţi să vedeţi care sunt necesităţile lor în săptămânile şi în lunile următoare. *

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei/fotografiei de la pagina 7]

Din relatările biblice aflăm că Isus doreşte şi poate să-i readucă la viaţă pe copii