Perseverenţa în necazuri aduce binecuvântări
Perseverenţa în necazuri aduce binecuvântări
„Noi îi numim fericiţi pe cei care au perseverat.“ — IACOV 5:11.
1, 2. De unde ştim că Iehova nu a dorit ca omul să sufere?
NICIUN om normal nu vrea să sufere. Nici Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu, nu doreşte să suferim. Înţelegem acest lucru analizând ce s-a întâmplat după crearea primilor oameni, potrivit relatării din Cuvântul inspirat. Mai întâi, Dumnezeu a creat bărbatul. „Iehova Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit un suflet viu“ (Geneza 2:7). Adam avea un corp perfect şi o minte perfectă. Nu trebuia să se îmbolnăvească şi să moară.
2 În ce condiţii trăia Adam? „Iehova Dumnezeu a făcut o grădină în Eden, spre răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe care-l făcuse. Şi Iehova Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat“ (Geneza 2:8, 9). Da, Adam avea o locuinţă minunată. În Eden nu exista suferinţă.
3. Ce perspective aveau primii oameni?
3 Geneza 2:18 ne spune: „Iehova Dumnezeu a mai zis: «Nu este bine ca omul să rămână singur. Am să-i fac un ajutor care să i se potriveasc㻓. Iehova i-a creat lui Adam o soţie perfectă, dându-le astfel posibilitatea să aibă o viaţă de familie fericită (Geneza 2:21–23). Biblia ne mai spune că Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul, supuneţi-l“ (Geneza 1:28). Prima pereche umană avea marele privilegiu de a extinde paradisul pe tot pământul. Puteau să aibă copii, care să nu cunoască suferinţa, ci să fie fericiţi. Ce început minunat! — Geneza 1:31.
Cum a început suferinţa
4. Ce arată istoria despre situaţia omenirii?
4 Însă, gândindu-ne la situaţia omenirii, ne dăm seama că, la un moment dat, s-a întâmplat ceva îngrozitor. Istoria este plină de lucruri rele, care au adus multă suferinţă familiei umane. De-a lungul secolelor, toţi descendenţii lui Adam şi ai Evei s-au îmbolnăvit, au îmbătrânit şi în cele din urmă au murit. Planeta nu este nici pe departe un paradis cu oameni fericiţi. Textul din Romani 8:22 descrie exact ce se întâmplă pe pământ: „Toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună, până acum“.
5. Cum au adus primii noştri părinţi suferinţa asupra familiei umane?
5 Nu Iehova este de vină pentru enorma suferinţă care există de atâta timp (2 Samuel 22:31). O parte din vină o poartă oamenii. „Ei au făcut ce este rău, s-au purtat dezgustător“ (Psalmul 14:1). Primii noştri părinţi au avut la început condiţii perfecte de viaţă. Tot ce li s-a cerut era să asculte de Dumnezeu. Însă Adam şi Eva şi-au dorit independenţă. Respingându-l pe Dumnezeu, ei şi-au pierdut perfecţiunea. S-au degradat şi în final au murit, lăsându-ne moştenire imperfecţiunea. — Geneza 3:17–19; Romani 5:12.
6. În ce sens este Satan vinovat de suferinţa umană?
6 O parte din vină pentru suferinţa umană o are şi creatura spirituală care a ajuns să fie numită Satan Diavolul. El şi-a folosit greşit liberul arbitru, cu care fusese înzestrat, dorind ca oamenii să i se închine lui. Dar închinarea i se cuvine numai lui Iehova. Nimeni nu trebuie să se închine vreuneia dintre creaturile sale. Aşadar, Satan i-a îndemnat pe Adam şi Eva să devină independenţi de Iehova, făcându-i să creadă că vor fi „ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“. — Geneza 3:5.
Numai Iehova are dreptul să guverneze
7. Ce demonstrează consecinţele răzvrătirii împotriva lui Iehova?
7 Consecinţele nefaste ale răzvrătirii demonstrează că numai Iehova, Suveranul universului, are dreptul să guverneze şi că numai domnia sa este dreaptă. Miile de ani care s-au scurs de la începuturile istoriei umane au demonstrat că Satan, „conducătorul acestei lumi“, a adus în existenţă o guvernare nelegiuită, nedreaptă şi plină de violenţă, o guvernare care a eşuat lamentabil (Ioan 12:31). De asemenea, guvernarea umană, lungă şi deplorabilă, aflată sub controlul lui Satan, dovedeşte incapacitatea omului de a se guverna potrivit principiilor dreptăţii (Ieremia 10:23). Astfel, orice formă de guvernare concepută de oamenii independenţi de Iehova este sortită eşecului. Istoria a dovedit cu prisosinţă acest adevăr.
8. Care este scopul lui Iehova cu privire la toate formele de guvernare umană, şi cum se va realiza el?
8 Acum, după ce le-a permis mii de ani oamenilor să se conducă singuri, Iehova este îndreptăţit să înlăture toate formele de guvernare de pe pământ şi să le înlocuiască cu propriul său guvern. Iată ce s-a profeţit în acest sens: „În zilele acestor regi [guvernele omeneşti], Dumnezeul cerului va ridica un regat [ceresc condus de Cristos] care nu va fi nimicit niciodată. . . . El va zdrobi şi va pune capăt tuturor acestor regate şi el însuşi va dăinui pe timp indefinit“ (Daniel 2:44). Guvernarea demonică şi omenească va lua sfârşit. Doar Regatul ceresc al lui Dumnezeu va dăinui şi va guverna peste pământ. Cristos va fi Regele acestui regat şi alături de el vor participa la guvernare 144000 de oameni fideli luaţi de pe pământ. — Revelaţia 14:1.
Foloasele perseverenţei în necazuri
9, 10. Ce a învăţat Isus din lucrurile pe care le-a suferit?
9 Merită să vedem ce calităţi au cei ce vor domni în Regatul ceresc. În primul rând, Cristos Isus a demonstrat că este potrivit pentru rolul de Rege. Timp de milenii el a stat alături de Iehova şi i-a îndeplinit voinţa, a fost ‘meşterul lui iscusit’ (Proverbele 8:22–31). Când Iehova a stabilit ca el să vină pe pământ, Isus s-a supus de bunăvoie. Pe pământ, el s-a concentrat asupra lucrării de predicare, vorbindu-le oamenilor despre suveranitatea şi Regatul lui Iehova. Ne-a lăsat un exemplu demn de urmat supunându-se întru totul suveranităţii lui Dumnezeu. — Matei 4:17; 6:9.
10 Isus a îndurat persecuţii şi în final a fost omorât. Pe parcursul serviciului său pământesc, el a putut observa în jurul său starea jalnică a oamenilor. Cum l-a ajutat acest lucru? Şi cum l-a ajutat faptul că el însuşi a suferit? În Evrei 5:8 se spune: „Deşi era Fiu [al lui Dumnezeu], a învăţat ascultarea din lucrurile pe care le-a suferit“. Trăind pe pământ şi văzând îndeaproape starea familiei umane, Isus a învăţat să aibă mai multă înţelegere şi milă faţă de oameni. Astfel, a suferit alături de cei ce sufereau şi a înţeles mai bine importanţa rolului său de eliberator. Să remarcăm cum a explicat apostolul Pavel acest lucru în scrisoarea către evrei: „El a trebuit să devină asemenea «fraţilor» săi în toate privinţele, ca să poată fi un mare preot îndurător şi fidel în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să ofere o jertfă de împăcare pentru păcatele poporului. Astfel, pentru că el însuşi a suferit când a fost pus la încercare, poate să vină în ajutorul celor ce sunt puşi la încercare“. „Nu avem ca mare preot pe cineva care să nu poată avea compătimire pentru slăbiciunile noastre, ci pe cineva care în toate privinţele a fost pus la încercare ca noi, dar fără păcat. Să ne apropiem deci cu libertate de exprimare de tronul bunătăţii nemeritate, ca să primim îndurare şi să găsim bunătate nemeritată, ca ajutor la momentul potrivit.“ — Evrei 2:17, 18; 4:14–16; Matei 9:36; 11:28–30.
11. Cum le va fi de folos viitorilor regi şi preoţi ceea ce au trăit pe pământ?
11 Acelaşi lucru se poate spune despre cei 144 000, care „au fost cumpăraţi“ de pe pământ ca să fie coregenţi cu Cristos Isus în Regatul ceresc (Revelaţia 14:4). Ei s-au născut pe pământ, au crescut într-o lume plină de suferinţă şi au suferit ei înşişi în multe feluri. Mulţi au fost persecutaţi, iar unii au fost chiar ucişi deoarece şi-au păstrat integritatea faţă de Iehova şi au fost hotărâţi să-l urmeze pe Isus. Lor ‘nu le-a fost ruşine cu mărturia despre Domnul lor, ci au fost părtaşi la suferirea răului pentru vestea bună’ (2 Timotei 1:8). Ceea ce au trăit pe pământ i-a ajutat să cultive calităţile necesare pentru a judeca din cer familia umană. Ei au învăţat să fie mai înţelegători, mai buni şi mai dispuşi să-i ajute pe oameni. — Revelaţia 5:10; 14:2–5; 20:6.
Cei cu speranţă pământească sunt fericiţi
12, 13. În ce sens îi poate ajuta suferinţa pe cei cu speranţă pământească?
12 Poate suferinţa din prezent să le fie de folos celor care speră să trăiască pentru totdeauna într-un paradis pământesc unde nu vor mai exista boală, durere şi moarte? Fireşte, nu simţim nicio plăcere în suferinţa şi durerea propriu-zise. Însă, când suportăm sau perseverăm în necazuri, putem să dezvoltăm calităţi frumoase şi astfel să fim fericiţi.
13 Iată ce spune Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu în acest sens: „Chiar dacă veţi suferi pentru dreptate, veţi fi fericiţi“. „Dacă sunteţi batjocoriţi pentru numele lui Cristos, sunteţi fericiţi“ (1 Petru 3:14; 4:14). „Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă batjocoresc şi vă persecută şi, minţind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea! Bucuraţi-vă şi săltaţi de bucurie, fiindcă răsplata voastră este mare în ceruri“ (Matei 5:11, 12). „Fericit este omul care perseverează în încercare, pentru că, fiind aprobat, va primi coroana vieţii.“ — Iacov 1:12.
14. În ce sens sunt slujitorii lui Iehova fericiţi când suferă?
14 Aşadar, nu suferinţa ne face fericiţi. Suntem fericiţi sau simţim satisfacţie ştiind că suferim pentru că facem voinţa lui Iehova şi călcăm pe urmele lui Isus. De pildă, unii apostoli din secolul I au fost aruncaţi în închisoare şi apoi au fost aduşi înaintea curţii supreme a evreilor sub acuzaţia că predicau despre Isus Cristos. Au fost biciuiţi şi apoi li s-a dat drumul. Cum s-au simţit apostolii? Biblia spune că „au plecat dinaintea Sanhedrinului, bucurându-se că fuseseră socotiţi demni să fie batjocoriţi pentru numele său“ (Faptele 5:17–41). Ei nu se bucurau că au fost bătuţi, ci pentru că înţelegeau de ce s-a întâmplat acest lucru: fiindcă şi-au păstrat integritatea faţă de Iehova şi au călcat pe urmele lui Isus. — Faptele 16:25; 2 Corinteni 12:10; 1 Petru 4:13.
15. Cum ne-ar putea ajuta perseverenţa în încercările din prezent?
15 Dacă suportăm opoziţia şi persecuţia având o atitudine corectă, vom cultiva perseverenţă. Astfel vom face faţă mai uşor altor necazuri cu care ne-am putea confrunta. Biblia spune: „Fraţii mei, consideraţi ca o mare bucurie când treceţi prin diferite încercări, fiindcă ştiţi că încercarea credinţei voastre duce la perseverenţă“ (Iacov 1:2, 3). În aceeaşi ordine de idei, în Romani 5:3–5 se spune: „Să exultăm chiar dacă suntem în necazuri, fiindcă ştim că necazul aduce perseverenţă, iar perseverenţa, aprobarea lui Dumnezeu, iar aprobarea, speranţă, şi speranţa nu duce la dezamăgire“. Aşadar, dacă perseverăm în încercări în cursa noastră creştină, vom fi mai bine pregătiţi să suportăm şi alte necazuri din acest sistem nelegiuit.
Iehova ne va răsplăti
16. Cum îi va răsplăti Iehova pe viitorii regi şi preoţi care au suferit pe pământ?
16 Chiar dacă suferim unele pierderi materiale din cauza opoziţiei şi chiar dacă suntem persecutaţi deoarece mergem pe calea creştină, putem avea mulţumirea că Iehova ne va răsplăti din plin. Iată ce le-a scris apostolul Pavel unor creştini care aveau speranţa de a merge la cer: „Aţi acceptat cu bucurie jefuirea bunurilor voastre, ştiind că voi aveţi o proprietate mai bună şi durabilă“ în calitate de coregenţi în Regatul lui Dumnezeu (Evrei 10:34). Să ne imaginăm ce bucurie vor simţi ei când, sub îndrumarea lui Iehova şi a lui Cristos, vor revărsa minunate binecuvântări asupra locuitorilor pământului în lumea nouă. Cât de adevărate sunt cuvintele pe care apostolul Pavel le-a spus creştinilor fideli: „Consider că suferinţele din perioada actuală nu înseamnă nimic pe lângă gloria care va fi revelată în noi“. — Romani 8:18.
17. Ce va face Iehova pentru slujitorii săi loiali cu speranţă pământească?
17 La fel stau lucrurile şi cu cei care au speranţă pământească. Indiferent ce pierd acum sau la ce renunţă de bunăvoie pentru a-i sluji lui Iehova, el îi va răsplăti din plin în viitor. Le va da viaţă veşnică şi perfectă pe un pământ paradiziac. În lumea nouă, Iehova „va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi“ (Revelaţia 21:4). Ce promisiune minunată! Niciunul dintre lucrurile la care, cu sau fără voia noastră, renunţăm pentru Iehova în acest sistem nu se poate compara cu minunata viaţă din viitor, pe care Iehova le-o va da slujitorilor săi fideli care perseverează în încercări!
18. Ce promisiune încurajatoare ne face Iehova în Cuvântul său?
18 Indiferent prin ce va mai trebui să trecem în acest sistem, nimic nu ne va răpi bucuria de a trăi pentru totdeauna în lumea nouă a lui Dumnezeu. În condiţiile minunate din lumea nouă, se va aşterne uitarea peste orice suferinţă din trecut. În Isaia 65:17, 18 se spune: „Nimănui nu-i vor mai veni în minte lucrurile de mai înainte, nici nu-i vor mai urca în inimă. Ci exultaţi şi bucuraţi-vă pentru totdeauna de ceea ce creez“. Cât de potrivite sunt aşadar cuvintele lui Iacov, fratele vitreg al lui Isus: „Îi numim fericiţi pe cei care au perseverat“ (Iacov 5:11). Dacă perseverăm cu fidelitate în pofida suferinţei, vom fi binecuvântaţi acum şi în viitor.
Cum aţi răspunde?
• Cum a ajuns familia umană să sufere?
• Ce foloase le poate aduce suferinţa viitorilor conducători, dar şi celor ce vor locui pe pământ?
• De ce putem fi fericiţi chiar dacă suferim?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 27]
Primii noştri părinţi puteau să aibă un viitor minunat
[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]
Suferinţa pe care a văzut-o pe pământ l-a desăvârşit pe Isus pentru rolul de Rege şi Mare Preot
[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]
Apostolii ‘s-au bucurat că fuseseră socotiţi demni să fie batjocoriţi’ pentru credinţă