Poţi găsi sensul vieţii!

MULŢI oameni trăiesc pentru bani şi pentru ceea ce pot cumpăra cu bani. Unii trăiesc pentru a-şi face un nume. Alţii, ca să-şi desăvârşească arta sau ca să-şi ajute semenii. Însă mulţi nu ştiu pentru ce trăiesc sau care este sensul vieţii.

Dar tu? Te-ai gândit cu seriozitate la sensul vieţii? Să analizăm câteva obiective pe care le au mulţi oameni şi să vedem dacă acestea aduc cu adevărat satisfacţie şi un sentiment de împlinire. Întrebarea la care dorim, de fapt, să răspundem este: Cum putem găsi sensul vieţii?

Banii şi plăcerile îşi au locul lor

Biblia spune în Eclesiastul 7:12: „Înţelepciunea aduce ocrotire, aşa cum şi banul aduce ocrotire, dar folosul cunoştinţei este că înţelepciunea îi ţine în viaţă pe cei ce o au“. Da, banii sunt necesari, mai ales dacă avem o familie de care trebuie să ne îngrijim. — 1 Timotei 5:8.

Şi cum ar fi viaţa fără unele plăceri care depind de bani? Deşi Isus Cristos, Întemeietorul creştinismului, a recunoscut că nu avea unde să-şi pună capul, el s-a bucurat uneori de o mâncare aleasă şi de un vin bun. Biblia mai arată că el a purtat o haină scumpă. — Matei 8:20; Ioan 2:1–11; 19:23, 24.

Dar Isus nu a trăit pentru plăceri. El a avut priorităţi corecte şi clare în viaţă şi a afirmat: „Chiar dacă cineva are din belşug, viaţa lui nu depinde de lucrurile pe care le are“. Apoi  a istorisit o parabolă despre un bogat ale cărui ogoare rodiseră mult şi care şi-a zis în sinea lui: „Ce voi face acum, fiindcă nu mai am unde să-mi strâng recoltele? . . . Îmi voi dărâma hambarele, voi construi unele mai mari şi-mi voi strânge în ele toate grânele şi toate bunurile. Şi-i voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunuri puse deoparte pentru mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi distrează-te!»“. Dar unde greşea acest om? Parabola continuă: „Dumnezeu i-a zis [bogatului]: «Om fără minte, în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul. Ale cui vor fi lucrurile pe care le-ai strâns?»“. Chiar dacă omul acela şi-a strâns recoltele, după ce a murit nu s-a mai putut bucura de tot ce adunase. Isus a concluzionat: „Aşa este cu omul care pune deoparte comori pentru sine, dar nu este bogat faţă de Dumnezeu“. — Luca 12:13–21.

Da, avem nevoie de bani, iar plăcerile îşi au locul lor. Dar nici banii, nici plăcerile nu sunt cel mai important lucru din viaţă. Cel mai mult contează să fim bogaţi înaintea lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, să trăim în aşa fel încât să fim aprobaţi de el.

E important să ne facem un nume?

Mulţi trăiesc pentru a-şi face un nume. A dori să rămâi în memoria altora, a dori să-ţi faci un nume, nu e neapărat ceva greşit. Biblia spune: „Mai mult face un nume bun decât uleiul bun şi ziua morţii decât ziua naşterii“. — Eclesiastul 7:1.

În ziua morţii, cartea vieţii unui om este, ca să spunem aşa, încheiată. Dacă omul acela a făcut lucruri bune, ziua morţii lui este mult mai bună decât ziua naşterii, când cartea vieţii lui nu este încă scrisă.

Scriitorul cărţii biblice Eclesiastul a fost regele Solomon. Absalom, fratele lui mai mare, a vrut să-şi facă un nume. Se pare că cei trei fii ai săi, care trebuiau să-i ducă mai departe numele, au murit de tineri. Ce a făcut Absalom? Scripturile ne spun: „Absalom şi-a ridicat un stâlp, care se află în Valea Regelui, căci zicea: «N-am niciun fiu care să păstreze amintirea numelui meu». Şi a numit stâlpul după numele său“ (2 Samuel 14:27; 18:18). Ruinele acestui stâlp nu s-au găsit. Totuşi, pentru cei ce studiază Biblia, Absalom nu este decât un rebel, care a încercat să uzurpe tronul tatălui său, David.

Mulţi oameni de azi încearcă să rămână în memoria semenilor prin realizările lor. Ei caută glorie în ochii oamenilor, ale căror gusturi sunt în continuă schimbare. Ce se poate spune despre această glorie? Iată ce scrie Christopher Lasch în cartea Cultura narcisismului (engl.): „În zilele noastre, când pentru mulţi succesul înseamnă tinereţe, farmec şi originalitate, gloria este mai efemeră ca oricând; cei ce câştigă atenţia publicului trăiesc permanent cu teama de a nu o pierde“. Ca urmare, multe vedete  recurg la alcool şi droguri, şi, adesea, mor înainte de vreme. Într-adevăr, nu are niciun sens să căutăm faimă!

În ochii cui ar trebui să ne facem o bună reputaţie? Referitor la cei ce respectau Legea sa, Iehova a spus prin profetul Isaia: „Le voi da în casa mea şi înăuntrul zidurilor mele un monument şi un nume. . . . Le voi da un nume pe timp indefinit, un nume care nu va fi şters“ (Isaia 56:4, 5). Cei ce ascultă de Dumnezeu vor fi aprobaţi de el şi vor avea „un monument şi un nume“. Numele lor nu va fi şters deoarece Dumnezeu şi-l va aminti „pe timp indefinit“. Iată ce nume ne încurajează Biblia să ne facem: o bună reputaţie înaintea Creatorului nostru, Iehova Dumnezeu.

Isaia a profeţit timpul când oamenii fideli vor trăi veşnic în paradisul pământesc. „Viaţa veşnică“ în acel paradis este „adevărata viaţă“, cea de care Dumnezeu a dorit ca oamenii să se bucure încă de când i-a creat (1 Timotei 6:12, 19). Viaţa în acest sistem este efemeră şi lipsită de satisfacţii. Nu ar trebui deci să ne străduim să obţinem viaţa veşnică?

Arta sau actele de caritate nu sunt de ajuns

Mulţi artişti vor să realizeze lucrări din ce în ce mai bune pentru a atinge ceea ce ei numesc perfecţiunea în artă. Dar viaţa e mult prea scurtă pentru ca aceşti oameni să-şi realizeze obiectivul. La peste 90 de ani, Hideo, artistul menţionat în articolul precedent, urmărea acelaşi lucru: să devină mai bun. Şi chiar dacă un artist ajunge să fie mulţumit de opera sa, în acel moment probabil că nu mai poate realiza la fel de mult ca atunci când era mai tânăr şi mai sănătos. Însă cum ar fi dacă ar trăi veşnic? Ar putea în sfârşit să atingă perfecţiunea în artă!

Ce se poate spune despre actele de caritate? Un om căruia îi e milă de săraci şi-şi foloseşte resursele ca să-i ajute face un lucru demn de laudă. Biblia spune că „este mai multă fericire în a da decât în a primi“ (Faptele 20:35). Dacă le facem bine altora putem avea într-adevăr satisfacţii. Dar cât poate realiza un om, chiar dacă şi-ar pune toată viaţa în slujba celor ce suferă? Puţin. În plus, ajutorul material, oricât de mare ar fi el, nu poate satisface o necesitate fundamentală ignorată de majoritatea oamenilor. Care anume?

O necesitate cu care ne-am născut

În Predica de pe munte, Isus a vorbit despre o necesitate fundamentală cu care ne-am născut: „Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale, căci al lor este regatul cerurilor!“ (Matei 5:3). Aşadar, potrivit Bibliei, adevărata fericire nu depinde de bogăţie, faimă, realizări artistice sau acte de caritate, ci de faptul de a ne satisface necesităţile spirituale, adică necesitatea de a ne închina lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel i-a îndemnat pe cei ce nu-l cunoşteau pe Creator să-l caute. Pavel a spus: „El a făcut dintr-un singur om toate naţiunile oamenilor, ca să locuiască pe toată faţa pământului, şi a decretat timpurile fixate şi graniţele stabilite ale locuinţei oamenilor, pentru ca ei să-l caute pe Dumnezeu, chiar dacă ar trebui să bâjbâie după el şi să-l găsească, deşi nu este departe de niciunul dintre noi. Fiindcă prin el avem viaţă, ne mişcăm şi existăm“. — Faptele 17:26–28.

Secretul fericirii în viaţă este să ne satisfacem necesitatea de a ne închina adevăratului Dumnezeu. Astfel dobândim şi speranţa de a primi „adevărata viaţă“. Să ne gândim, de pildă, la Teresa. Ea a fost prima  actriţă afro-americană care a jucat rolul principal într-un serial de televiziune din ţara ei. Dar în scurt timp a părăsit lumea filmului. De ce? Iată ce a spus ea: „Sunt convinsă că a respecta sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu este cel mai bun mod de viaţă“. Teresa a înţeles că, jucând într-un serial cu scene de sex şi violenţă, îşi strica prietenia cu Dumnezeu; şi nu dorea acest lucru. Ea nu a mai fost vedetă de televiziune, ci a început o viaţă nouă, plină de satisfacţii, slujind ca predicatoare cu timp integral a veştii bune despre Regat şi ajutându-şi semenii să se apropie de Dumnezeu.

Referitor la decizia Teresei de a părăsi lumea filmului, un fost coleg a spus: „M-a durut sufletul când am văzut că a dat cu piciorul la tot. Dar fără îndoială că a găsit ceva mai bun, mai valoros“. Mai târziu, Teresa a murit într-un accident. După tragicul eveniment, fostul ei coleg a mai spus: „Acum era fericită, şi, în definitiv, asta-i tot ce vrei de la viaţă. Câţi dintre noi putem spune acelaşi lucru?“ Pentru cei care pun prietenia cu Dumnezeu pe primul plan, dar îşi pierd viaţa, există minunata speranţă a învierii sub guvernarea Regatului său. — Ioan 5:28, 29.

Creatorul are un scop cu pământul şi cu oamenii. El vrea să-i cunoşti scopul şi să te bucuri de viaţă veşnică pe un pământ transformat în paradis (Psalmul 37:10, 11, 29). Acum e momentul să înveţi mai multe despre Iehova, Creatorul cerului şi al pământului, şi despre scopul său cu oamenii. Martorii lui Iehova vor fi bucuroşi să te ajute în acest sens. Te rugăm să iei legătură cu ei sau să le scrii editorilor acestei reviste.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Ce era greşit în modul de gândire al bogatului din parabola lui Isus?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Ţi-ar plăcea să trăieşti veşnic într-un paradis pământesc?