Să cultivăm calităţi care ne ajută să facem discipoli
Să cultivăm calităţi care ne ajută să facem discipoli
„Duceţi-vă . . . şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor.“ — MATEI 28:19.
1. Ce calităţi şi atitudini au trebuit să cultive unii slujitori ai lui Dumnezeu din trecut?
SLUJITORII lui Iehova trebuie uneori să cultive anumite calităţi şi atitudini care să-i ajute să înfăptuiască voinţa divină. De pildă, la porunca lui Dumnezeu, Avraam şi Sara au părăsit oraşul prosper Ur, dar, ca să locuiască în corturi, au avut nevoie de anumite calităţi şi deprinderi (Evrei 11:8, 9, 15). Pentru a putea să-i conducă pe israeliţi în Ţara Promisă, Iosua trebuia să cunoască bine Legea lui Dumnezeu, să fie curajos şi să aibă încredere în Iehova (Iosua 1:7–9). Şi oricât de pricepuţi erau deja Oholiab şi Beţaleel, spiritul sfânt le-a dat şi mai multă pricepere, astfel încât să se poată achita de sarcinile încredinţate în legătură cu construirea tabernacolului şi cu supravegherea lucrărilor ce ţineau de acesta. — Exodul 31:1–11.
2. La ce întrebări legate de lucrarea de facere de discipoli se va răspunde în acest articol?
2 Secole mai târziu, Isus Cristos le-a dat continuatorilor săi această misiune: „Duceţi-vă . . . şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, . . . învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit“ (Matei 28:19, 20). Niciodată nu li se mai acordase oamenilor privilegiul de a înfăptui o lucrare atât de mare! Aşadar, ce calităţi sunt necesare în lucrarea de facere de discipoli şi cum le putem cultiva?
Iubire profundă pentru Dumnezeu
3. Ce posibilitate avem când participăm la lucrarea de facere de discipoli?
3 Faptul de a le vorbi oamenilor şi de a le aduce argumente pentru a-i convinge să i se închine adevăratului Dumnezeu presupune să avem o iubire profundă faţă de Iehova. Israeliţii îşi puteau dovedi iubirea pentru Dumnezeu ascultând din toată inima de poruncile lui, aducându-i jertfe plăcute şi lăudându-l prin cântări (Deuteronomul 10:12, 13; 30:19, 20; Psalmii 21:13; 96:1, 2; 138:5). Când participăm la lucrarea de facere de discipoli, şi noi dovedim că respectăm legile lui Dumnezeu şi, totodată, ne exprimăm iubirea pentru Iehova vorbindu-le altora despre el şi despre scopurile sale. Trebuie să vorbim cu convingere, alegând cuvintele potrivite pentru a ne exprima sentimentele sincere cu privire la speranţa dată de Dumnezeu. — 1 Tesaloniceni 1:5; 1 Petru 3:15.
4. De ce îi făcea plăcere lui Isus să-i înveţe pe oameni despre Iehova?
4 Întrucât avea o iubire profundă pentru Dumnezeu, lui Isus îi făcea o deosebită plăcere să vorbească despre Regatul şi scopurile lui Iehova şi despre adevărata închinare (Luca 8:1; Ioan 4:23, 24, 31). Isus chiar a spus: „Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să sfârşesc lucrarea sa“ (Ioan 4:34). De fapt, la el se referă cuvintele psalmistului: „Îmi găsesc plăcerea în înfăptuirea voinţei tale, o, Dumnezeul meu, şi legea ta este înăuntrul meu! Anunţ vestea bună a dreptăţii în adunarea cea mare. Iată că nu-mi reţin buzele. O, Iehova, tu ştii bine lucrul acesta!“ — Psalmul 40:8, 9; Evrei 10:7–10.
5, 6. Care este principala calitate de care au nevoie creştinii în lucrarea de facere de discipoli?
5 Motivaţi de iubirea pentru Dumnezeu, cei noi, care au învăţat adevărurile biblice de puţin timp, vorbesc uneori despre Iehova şi despre Regat cu atâta convingere, încât mulţi se simt îndemnaţi să studieze Scripturile (Ioan 1:41). Da, motivul principal pentru care creştinii iau parte la lucrarea de facere de discipoli este iubirea pentru Dumnezeu. Prin urmare, să ne păstrăm vie această iubire citind cu regularitate din Cuvântul lui Dumnezeu şi meditând la cele citite. — 1 Timotei 4:6, 15; Revelaţia 2:4.
6 Cu certitudine, iubirea pentru Iehova l-a motivat şi pe Isus Cristos să fie un învăţător zelos. Însă această iubire nu a fost singurul motiv pentru care Isus a avut succes ca vestitor al Regatului. Ce altceva l-a ajutat pe Isus să fie eficient în lucrarea de facere de discipoli?
Interes sincer faţă de oameni
7, 8. Cum i-a privit Isus pe oameni?
7 Isus i-a iubit pe oameni şi a arătat un interes profund faţă de ei. Chiar pe parcursul existenţei sale preumane, ca „meşter“ al lui Dumnezeu, el şi-a găsit plăcerea în lucrurile legate de familia umană (Proverbele 8:30, 31). Când a fost pe pământ, Isus a avut compasiune faţă de oameni, înviorându-i pe cei care veneau la el (Matei 11:28–30). Întrucât el reflecta iubirea şi compasiunea lui Iehova, aceştia se simţeau atraşi de închinarea la singurul Dumnezeu adevărat. Oameni de orice fel veneau să-l asculte deoarece el arăta iubire şi interes faţă de ei şi preocupare pentru situaţia lor. — Luca 7:36–50; 18:15–17; 19:1–10.
8 Când un bărbat a întrebat ce trebuia să facă pentru a moşteni viaţa veşnică, Isus l-a privit şi „a simţit iubire pentru el“ (Marcu 10:17–21). Despre anumite persoane din Betania învăţate de Isus, citim: „Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr“ (Ioan 11:1, 5). Isus îi iubea atât de mult pe oameni, încât era dispus să renunţe şi la odihnă pentru a-i învăţa (Marcu 6:30–34). Datorită iubirii şi interesului sincer faţă de ei, Isus a reuşit mai bine ca oricine să-i aducă pe oameni la închinarea adevărată.
9. Ce atitudine a manifestat Pavel în lucrarea de facere de discipoli?
9 Şi Pavel a manifestat un interes profund faţă de oamenii cărora le-a predicat. De pildă, el le-a spus tesalonicenilor care au devenit creştini: „Având o tandră afecţiune pentru voi, ne-a făcut multă plăcere să vă dăm nu numai vestea bună a lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre, atât de dragi ne deveniserăţi“. Datorită eforturilor făcute cu iubire de Pavel, unii tesaloniceni ‘s-au întors de la idolii lor pentru a sluji ca sclavi Dumnezeului viu’ (1 Tesaloniceni 1:9; 2:8). Dacă, asemenea lui Isus şi lui Pavel, vom manifesta un interes sincer faţă de oameni, vom avea şi noi bucuria de a vedea cum vestea bună sensibilizează inima celor cu „o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică“. — Faptele 13:48.
Spirit de sacrificiu
10, 11. De ce este nevoie de spirit de sacrificiu în lucrarea de facere de discipoli?
10 Învăţătorii eficienţi manifestă spirit de sacrificiu. Fără îndoială că pentru ei acumularea de bogăţii materiale nu constituie lucrul cel mai important în viaţă. De fapt, Isus chiar le-a spus discipolilor: „Cât de greu va fi pentru cei care au bani să intre în regatul lui Dumnezeu!“ Discipolii au rămas uimiţi de cuvintele lui, dar Isus a adăugat: „Copii, cât de greu este să intri în regatul lui Dumnezeu! Este mai uşor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac decât pentru un bogat să intre în regatul lui Dumnezeu“ (Marcu 10:23–25). Isus i-a îndemnat pe continuatorii lui să ducă o viaţă simplă pentru a se putea concentra asupra lucrării de facere de discipoli (Matei 6:22–24, 33). Dar de ce spiritul de sacrificiu ne este de folos în această lucrare?
11 Faptul de a-i învăţa pe alţii toate lucrurile pe care le-a poruncit Isus pretinde multe eforturi. De obicei, un creştin care doreşte să facă discipoli se străduieşte să conducă studiul biblic cu o persoană interesată în fiecare săptămână. Pentru a avea mai multe şanse să-i găsească pe cei sinceri, unii vestitori ai Regatului au renunţat la un loc de muncă cu normă întreagă şi lucrează cu jumătate de normă. Mii de creştini au învăţat o limbă străină pentru a le predica oamenilor din alte grupuri etnice care locuiesc în zona lor. Alţii s-au mutat în alte localităţi sau în altă ţară pentru a participa într-o mai mare măsură la lucrarea de facere de discipoli (Matei 9:37, 38). Toate acestea pretind spirit de sacrificiu. Însă pentru a fi un învăţător eficient, mai este nevoie de ceva.
Să manifestăm răbdare, dar să nu pierdem timpul
12, 13. De ce răbdarea este o calitate importantă în lucrarea de facere de discipoli?
12 O altă calitate necesară în lucrarea de facere de discipoli este răbdarea. Mesajul creştin presupune un sentiment al urgenţei, însă a face discipoli pretinde adesea mult timp şi răbdare (1 Corinteni 7:29). Isus nu a fost nerăbdător cu fratele său vitreg Iacov. Deşi se pare că Iacov cunoştea foarte bine lucrarea de predicare efectuată de Isus, pentru o vreme ceva l-a reţinut să devină discipol (Ioan 7:5). Însă în scurta perioadă dintre moartea lui Cristos şi Penticosta din 33 e.n., Iacov a devenit discipol, întrucât Scripturile lasă să se înţeleagă că el era prezent alături de mama, de fraţii săi şi de apostoli pentru a se ruga împreună cu ei (Faptele 1:13, 14). Iacov a făcut progrese spirituale frumoase, asumându-şi ulterior grele responsabilităţi în congregaţia creştină. — Faptele 15:13; 1 Corinteni 15:7.
13 Ceea ce cultivă creştinii nu creşte întotdeauna uşor: înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu, iubirea faţă de Iehova şi o atitudine ca a lui Cristos. De aceea, asemenea agricultorilor, ei au nevoie de răbdare. Iacov a scris: „Fiţi . . . răbdători, fraţilor, până la prezenţa Domnului! Iată că agricultorul aşteaptă cu răbdare preţiosul rod al pământului până când vine ploaia timpurie şi ploaia târzie. Fiţi şi voi răbdători, întăriţi-vă inima, căci prezenţa Domnului s-a apropiat“ (Iacov 5:7, 8). Iacov şi-a îndemnat colaboratorii în credinţă ‘să fie răbdători până la prezenţa Domnului’. Dacă discipolii nu înţelegeau ceva, plin de răbdare, Isus făcea ilustrări sau le explica (Matei 13:10–23; Luca 19:11; 21:7; Faptele 1:6–8). Şi acum, când Domnul este prezent, trebuie să manifestăm răbdare în timp ce ne străduim să facem discipoli. Cei ce devin continuatori ai lui Isus în zilele noastre trebuie să fie instruiţi cu răbdare. — Ioan 14:9.
14. Deşi suntem răbdători, cum putem să ne folosim timpul cu înţelepciune în lucrarea de facere de discipoli?
14 Însă chiar dacă avem răbdare, cuvântul nu va da rod în majoritatea celor cu care începem un studiu biblic (Matei 13:18–23). Prin urmare, după ce facem eforturi rezonabile pentru a le ajuta, este înţelept să nu pierdem timpul cu astfel de persoane, ci să-i căutăm pe oamenii care probabil vor preţui mai mult adevărul biblic (Eclesiastul 3:1, 6). Desigur, chiar şi cei ce apreciază adevărurile spirituale pot avea nevoie de mai mult ajutor pentru a-şi schimba concepţiile, atitudinile şi priorităţile în viaţă. De aceea, să fim răbdători cu ei, aşa cum a fost şi Isus cu discipolii care au avut nevoie de mai mult timp ca să-şi însuşească o atitudine corectă. — Marcu 9:33–37; 10:35–45.
Să cultivăm arta de a preda
15, 16. De ce o bună pregătire şi un mod de predare simplu sunt importante când facem discipoli?
15 Iubirea pentru Dumnezeu, interesul sincer faţă de oameni, spiritul de sacrificiu şi răbdarea sunt esenţiale pentru a fi eficienţi în lucrarea de facere de discipoli. Totuşi, este necesar să ne însuşim şi anumite metode de predare ca să putem explica lucrurile în mod simplu şi clar. De pildă, cuvintele Marelui Învăţător, Isus Cristos, au avut un impact puternic asupra oamenilor datorită simplităţii lor. Probabil vă amintiţi multe idei exprimate de Isus: „Strângeţi-vă comori în cer“; „Nu daţi câinilor ce este sfânt“; „Înţelepciunea este dovedită dreaptă de lucrările ei“; „Daţi . . . Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“ (Matei 6:20; 7:6; 11:19; 22:21). Desigur, Isus nu a folosit doar exprimări concise. El a predat cu claritate şi, când a fost necesar, a dat explicaţii. Cum putem imita şi noi modul de predare al lui Isus?
16 Secretul explicaţiilor simple şi clare este o bună pregătire. Un învăţător nepregătit tinde să vorbească mult. El chiar ar putea să pună în umbră ideile principale spunând tot ce ştie despre un subiect. În schimb, un învăţător bine pregătit se gândeşte la elev, meditează la subiectul ce va fi discutat şi prezintă în mod clar doar ideile care sunt necesare (Proverbele 15:28; 1 Corinteni 2:1, 2). El ţine cont de ceea ce ştie deja elevul şi se gândeşte ce idei trebuie să evidenţieze pe parcursul studiului. Poate că el cunoaşte multe detalii interesante despre subiect, însă o explicaţie clară presupune eliminarea informaţiilor care nu sunt necesare.
17. Cum îi putem ajuta pe oameni să gândească pe baza Scripturilor?
17 Isus nu doar le-a prezentat oamenilor informaţii, ci şi i-a ajutat să gândească. Odată, el a întrebat: „Ce crezi, Simon? De la cine primesc regii pământului taxe sau impozite? De la fiii lor sau de la străini?“ (Matei 17:25). Poate că ne place atât de mult să explicăm învăţăturile biblice, încât trebuie să manifestăm stăpânire de sine pentru a-l lăsa şi pe elev să-şi spună părerea sau să explice o idee analizată în timpul studiului biblic la domiciliu. Desigur, nu trebuie să-i bombardăm pe oameni cu întrebări. Folosind ilustrări potrivite şi întrebări bine gândite, îi putem ajuta cu tact să înţeleagă ideile prezentate în publicaţiile noastre bazate pe Biblie.
18. Ce presupune „arta de a preda“?
18 Sfintele Scripturi vorbesc despre „arta de a preda“ (2 Timotei 4:2; Tit 1:9). Arta de a preda înseamnă mai mult decât să ajutăm pe cineva să memoreze informaţii. Trebuie să ne străduim să-l ajutăm pe elev să înţeleagă diferenţa dintre bine şi rău, dintre ceea ce este adevărat şi ceea ce este fals, dintre ceea ce este înţelept şi ceea ce este nesăbuit. Procedând aşa şi cultivând în inima elevului iubire pentru Iehova, acesta ar putea înţelege de ce trebuie să asculte de Dumnezeu.
Să participăm cu zel la lucrarea de facere de discipoli
19. Cum contribuie toţi creştinii la lucrarea de facere de discipoli?
19 Congregaţia creştină este o organizaţie care face discipoli. Când o persoană devine discipol al lui Cristos, nu numai Martorul care a găsit-o şi a ajutat-o să cunoască ce învaţă Biblia are motive de bucurie. De exemplu, când un grup de oameni se organizează ca să caute un copil pierdut, probabil că numai unul dintre ei îl va găsi. Dar când copilul este din nou împreună cu părinţii lui, toţi cei ce au luat parte la operaţiunea de căutare se bucură (Luca 15:6, 7). În mod asemănător, lucrarea de facere de discipoli este o activitate de echipă. Toţi creştinii iau parte la căutarea celor ce ar putea deveni discipoli ai lui Isus. Iar când o persoană începe să vină la întrunirile de la Sala Regatului, toţi creştinii prezenţi o ajută să-şi sporească aprecierea pentru închinarea adevărată (1 Corinteni 14:24, 25). Astfel, toţi creştinii au motive să se bucure când văd că în fiecare an sute de mii de oameni devin discipoli ai lui Cristos.
20. Ce poţi face dacă doreşti să îi înveţi pe alţii adevărurile biblice?
20 Mulţi creştini fideli s-ar bucura să înveţe pe cineva despre Iehova şi despre adevărata închinare. Însă în pofida eforturilor lor sârguincioase, probabil n-au reuşit să facă acest lucru. Dacă şi tu eşti în această situaţie, continuă să-ţi adânceşti iubirea pentru Iehova, manifestă interes faţă de oameni, dă dovadă de spirit de sacrificiu şi de răbdare şi străduieşte-te să-ţi îmbunătăţeşti metodele de predare. Şi nu în ultimul rând, vorbeşte-i lui Iehova în rugăciune despre dorinţa ta de a-i învăţa pe alţii adevărul biblic (Eclesiastul 11:1). Nu uita că prin tot ceea ce faci în serviciul lui Iehova susţii lucrarea de facere de discipoli care îi aduce glorie lui Dumnezeu.
Puteţi explica?
• De ce participarea la lucrarea de facere de discipoli este o dovadă a iubirii noastre pentru Dumnezeu?
• De ce calităţi au nevoie creştinii în lucrarea de facere de discipoli?
• Ce presupune „arta de a preda“?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]
Participând la lucrarea de facere de discipoli, creştinii îşi dovedesc iubirea profundă pentru Dumnezeu
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
De ce în lucrarea de facere de discipoli este necesar să manifestăm interes faţă de oameni?
[Legenda fotografiei de la pagina 24]
Care sunt unele calităţi necesare în lucrarea de facere de discipoli?
[Legenda fotografiei de la pagina 25]
Toţi creştinii se bucură de frumoasele roade ale lucrării de facere de discipoli