Salt la conţinut

Salt la cuprins

Învăţaţi-vă copiii

Marcu a perseverat în credinţă

Marcu a perseverat în credinţă

MARCU a scris una dintre cele patru cărţi biblice care vorbesc despre viaţa lui Isus. Este evanghelia cea mai scurtă şi mai uşor de citit. Dar cine a fost Marcu? Crezi că îl cunoştea pe Isus? — * Să vedem cu ce încercări s-a confruntat Marcu şi de ce nu a renunţat niciodată la calea creştină.

În Biblie, prima menţiune cu numele a lui Marcu apare după ce regele Irod Agripa a ordonat ca apostolul Petru să fie aruncat în închisoare. Într-o noapte, un înger l-a eliberat pe Petru. Apostolul Petru a mers imediat acasă la Maria, mama lui Marcu, care locuia în Ierusalim. Eliberarea lui Petru din închisoare a avut loc la aproximativ zece ani după ce Isus a fost ucis în timpul Paştelui din anul 33 e.n. (Faptele 12:1–5, 11–17).

Ştii de ce a mers Petru acasă la Maria? — Probabil deoarece îi cunoştea pe unii membri ai familiei ei şi ştia că discipolii lui Isus ţineau întruniri în casa sa. Barnaba, vărul lui Marcu, era de mult timp un discipol al lui Cristos, cel puţin de la Sărbătoarea Penticostei din 33 e.n., când Biblia spune că a făcut un dar generos pentru a-i ajuta pe noii discipoli. Probabil că Isus îi cunoscuse pe Barnaba, precum şi pe Maria, mătuşa acestuia şi pe Marcu, vărul lui (Faptele 4:36, 37; Coloseni 4:10).

Marcu a scris în evanghelia sa că, în noaptea în care Isus a fost arestat, era de faţă şi un tânăr care purta doar un veşmânt „pe corpul gol“ şi care, atunci când duşmanii au pus mâna pe Isus să-l aresteze, a fugit. Cine putea fi acest tânăr? — Probabil, Marcu. Se pare că, în acea noapte, când Isus şi apostolii săi au plecat din casa în care sărbătoriseră Paştele, Marcu şi-a pus repede pe el un veşmânt şi i-a urmat (Marcu 14:51, 52).

Cine ar putea fi acest tânăr? Ce i se întâmplă şi de ce?

Marcu avea o experienţă spirituală bogată. Şi el a fost probabil prezent când a fost turnat spiritul sfânt peste discipoli cu ocazia Penticostei din 33 e.n. În plus, el a colaborat îndeaproape cu slujitori fideli ai lui Dumnezeu precum apostolul Petru. De asemenea, l-a însoţit pe Barnaba, vărul lui, în călătoriile sale, Barnaba fiind cel care l-a ajutat pe Saul după ce acestuia îi apăruse Isus într-o viziune. La aproximativ trei ani după ce Isus îi apăruse lui Saul în viziune, Barnaba i l-a prezentat pe Saul lui Petru. Ani mai târziu, Barnaba a plecat la Tars ca să-l caute pe Saul (Faptele 9:1–15, 27; 11:22–26; 12:25; Galateni 1:18, 19).

În 47 e.n., Barnaba şi Saul au fost aleşi să slujească în calitate de misionari. L-au luat cu ei şi pe Marcu, însă, dintr-un motiv pe care Biblia nu ni-l dezvăluie, Marcu s-a întors la Ierusalim. Saul, cunoscut ulterior sub numele lui roman Pavel, s-a supărat foarte tare, considerând acest lucru o greşeală gravă din partea lui Marcu (Faptele 13:1–3, 9, 13).

Când s-au întors din călătoriile lor ca misionari, Pavel şi Barnaba le-au vorbit fraţilor lor de credinţă despre rezultatele excelente pe care le-au avut în lucrarea de predicare (Faptele 14:24–28). Câteva luni mai târziu, cei doi apostoli au stabilit să-i reviziteze pe noii discipoli. Barnaba dorea să-l ia cu ei şi pe Marcu. Însă ştii cum a considerat Pavel această idee? — El ‘nu considera că era potrivit’ să-l ia pe Marcu, deoarece acesta mai înainte îi lăsase şi plecase acasă. Discuţia care a urmat l-a întristat în mod sigur pe Marcu.

Situaţia a devenit tensionată şi a avut loc „o aprigă izbucnire de mânie“, motiv pentru care Pavel şi Barnaba s-au despărţit. Barnaba l-a luat pe vărul său cu el ca să predice în Cipru, iar Pavel l-a luat pe Sila pentru a-i revizita pe noii discipoli, aşa cum stabiliseră. Cu siguranţă, lui Marcu i-a părut foarte rău că a fost motivul unei dispute între Pavel şi Barnaba (Faptele 15:36–41).

Nu ştim de ce Marcu plecase mai înainte acasă. Probabil considerase că avea motive întemeiate. În orice caz, după cât se pare, Barnaba era convins că această situaţie n-avea să se mai repete. Şi a avut dreptate. Marcu a perseverat în credinţă. Mai târziu, el l-a însoţit pe apostolul Petru în lucrarea de misionar tocmai în Babilon. Petru a trimis salutări din Babilon, adăugând: „Şi, la fel, Marcu, fiul meu“ (1 Petru 5:13).

Ce prietenie strânsă exista între Petru şi Marcu! Acest lucru se observă şi din Evanghelia lui Marcu, pe care a scris-o după cele relatate de Petru, ce fusese martor ocular. Compară, de pildă, relatările despre furtuna de pe Marea Galileii. Marcu ne spune şi unde dormea Isus în barcă, precum şi pe ce anume dormea, detalii pe care un pescar ca Petru nu avea cum să nu le observe. Citiţi personal despre aceasta, comparând relatările biblice din Matei 8:24, Marcu 4:37, 38 şi Luca 8:23!

Mai târziu, când Pavel a fost întemniţat la Roma, el l-a lăudat pe Marcu pentru sprijinul său loial (Coloseni 4:10, 11). Iar când a fost închis a doua oară la Roma, Pavel i-a scris lui Timotei să-l aducă şi pe Marcu, deoarece ‘îi era de folos pentru slujire’ (2 Timotei 4:11). Într-adevăr, Marcu s-a bucurat de excelente privilegii de serviciu deoarece a perseverat în credinţă!

De ce binecuvântări a avut parte Marcu pentru că a perseverat în credinţă?

^ par. 3 Dacă citiţi cu copilul vostru, această liniuţă vă aminteşte să faceţi o pauză şi să-l încurajaţi să se exprime.