Cum să ne purtăm cu ceilalţi?

„Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, aşa să le faceţi şi voi lor.“ (LUCA 6:31)

1, 2. a) Ce este Predica de pe munte? b) Ce vom analiza în primele două articole de studiu?

ISUS Cristos a fost fără îndoială Marele Învăţător. Când împotrivitorii săi religioşi au poruncit să fie arestat, gărzile s-au întors cu mâinile goale şi au spus: „Niciun om n-a mai vorbit vreodată aşa“ (Ioan 7:32, 45, 46). Un discurs magistral al lui Isus a fost Predica de pe munte, consemnată în capitolele de la 5 la 7 ale evangheliei lui Matei, precum şi în Luca 6:20–49. *

² Probabil cea mai cunoscută idee din această predică este numită adesea Regula de aur. Ea arată cum trebuie să ne purtăm cu ceilalţi: „Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, aşa să le faceţi şi voi lor“ (Luca 6:31). Şi ce lucruri minunate a făcut Isus pentru oameni! A vindecat bolnavi şi chiar a înviat morţi. Însă cel mai mult au avut de câştigat cei ce au acceptat vestea bună predicată de el. (Citeşte Luca 7:20–22.) Ca Martori ai lui Iehova, facem cu bucurie o lucrare de predicare asemănătoare celei înfăptuite de Isus (Mat. 24:14; 28:19, 20). În acest articol şi în următorul vom analiza ce a spus el despre această lucrare, precum şi alte idei din Predica de pe munte care ne ajută să înţelegem cum trebuie să ne purtăm cu semenii noştri.

Să fim blânzi

3. Ce este blândeţea?

³ Isus a spus: „Fericiţi sunt cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!“ (Mat. 5:5). Potrivit Bibliei, blândeţea nu este nicidecum o slăbiciune. Este delicateţea celui ce respectă cerinţele lui Dumnezeu. Această calitate se observă în relaţiile cu ceilalţi. De pildă, omul blând ‘nu întoarce nimănui rău pentru rău’ (Rom. 12:17–19).

4. De ce sunt fericiţi cei blânzi?

⁴ Cei blânzi sunt fericiţi deoarece „vor moşteni pământul“. Isus, care a fost ‘blând şi a avut o inimă umilă’, este „numit moştenitor al tuturor lucrurilor“ şi, prin urmare, Moştenitorul principal al pământului (Mat. 11:29; Evr. 1:2; Ps. 2:8). Biblia a prezis că ‘fiul omului’, sau Mesia, urma să aibă coregenţi în Regatul ceresc (Dan. 7:13, 14, 21, 22, 27). Fiind „comoştenitori cu Cristos“, cei 144 000 de creştini unşi, care manifestă blândeţe, vor moşteni pământul împreună cu el (Rom. 8:16, 17; Rev. 14:1). Alţi oameni blânzi vor fi binecuvântaţi cu viaţă veşnică în domeniul pământesc al Regatului (Ps. 37:11).

5. Cum ne ajută exemplul de blândeţe al lui Isus?

⁵ Dacă suntem aspri am putea pune la încercare răbdarea altora şi i-am putea face să ne ţină la distanţă. Însă dacă suntem blânzi, cum a fost Isus, le vom fi plăcuţi celorlalţi membri ai congregaţiei şi îi vom încuraja. Blândeţea face parte din rodul pe care forţa activă a lui Dumnezeu îl produce în noi dacă ‘trăim şi umblăm prin spirit’. (Citeşte Galateni 5:22–25.) Fără îndoială că vrem să ne numărăm printre cei blânzi, călăuziţi de spiritul sfânt al lui Iehova!

 Fericiţi sunt cei îndurători

6. Ce calităţi manifestă omul îndurător?

⁶ În Predica de pe munte, Isus a mai spus: „Fericiţi sunt cei îndurători, căci lor li se va arăta îndurare!“ (Mat. 5:7). Cine este îndurător are milă de cel defavorizat şi manifestă consideraţie şi compasiune tandră. Isus a alinat suferinţa oamenilor deoarece ‘i s-a făcut milă’ de ei (Mat. 14:14; 20:34). Aşadar, mila şi consideraţia faţă de alţii ne îndeamnă să fim îndurători (Iac. 2:13).

7. Ce a făcut Isus din milă pentru oameni?

⁷ Odată, când Isus voia să se odihnească şi o mulţime a venit la el, „i s-a făcut milă de ei, căci erau ca nişte oi fără păstor“. „Şi a început să-i înveţe multe lucruri.“ (Mar. 6:34) Ce bucurie simţim când, asemenea lui Isus, le împărtăşim mesajul despre Regat semenilor noştri şi le vorbim despre marea îndurare a lui Dumnezeu!

8. De ce sunt fericiţi cei îndurători?

⁸ Cei îndurători sunt fericiţi deoarece ‘li se arată îndurare’. Dacă suntem îndurători, probabil că şi ceilalţi vor fi îndurători cu noi (Luca 6:38). Mai mult, Isus a spus: „Dacă le iertaţi oamenilor greşelile, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta“ (Mat. 6:14). Numai cei îndurători au bucuria de a li se ierta păcatele şi de a fi aprobaţi de Dumnezeu.

Fericiţi sunt „cei împăciuitori“

9. Cum ne vom purta dacă suntem împăciuitori?

⁹ Ce altă calitate ne aduce fericire? Isus a spus: „Fericiţi sunt cei împăciuitori, căci ei vor fi numiţi «fii ai lui Dumnezeu»!“ (Mat. 5:9). Dacă suntem împăciuitori, nu vom tolera şi nu ne vom implica în lucruri care ar putea ‘despărţi prieteni apropiaţi’, cum ar fi calomnia (Prov. 16:28). Prin cuvânt şi faptă, vom urmări pacea cu membrii congregaţiei creştine şi cu ceilalţi oameni (Evr. 12:14). Şi vom face tot ce ne stă în putinţă să fim în pace mai ales cu Iehova Dumnezeu. (Citeşte 1 Petru 3:10–12.)

10. De ce sunt fericiţi „cei împăciuitori“?

¹⁰ Isus a spus că „cei împăciuitori“ sunt fericiţi deoarece „ei vor fi numiţi «fii ai lui Dumnezeu»“. Întrucât îl recunosc pe Isus drept Mesia şi manifestă credinţă în el, creştinii unşi primesc „dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1:12; 1 Pet. 2:24). Dar ce se poate spune despre cei împăciuitori care sunt membri ai clasei „alte oi“? Isus se va dovedi ‘Tatăl lor etern’ în Domnia Milenară în ceruri alături de comoştenitorii săi (Ioan 10:14, 16; Is. 9:6; Rev. 20:6). La sfârşitul Domniei de O Mie de Ani, aceşti oameni împăciuitori vor deveni copiii pământeşti ai lui Dumnezeu în sensul cel mai deplin al cuvântului (1 Cor. 15:27, 28).

11. Cum ne vom purta cu ceilalţi dacă suntem călăuziţi de „înţelepciunea de sus“?

¹¹ Pentru a ne bucura de relaţii strânse cu Iehova, „Dumnezeul păcii“, trebuie să ne însuşim calităţile lui, printre altele fiind paşnici (Filip. 4:9). Dacă ne lăsăm călăuziţi de „înţelepciunea de sus“, vom căuta să fim în pace cu ceilalţi (Iac. 3:17). Astfel vom fi fericiţi!

 ‘Să strălucească lumina voastră’

12. a) Ce a spus Isus despre lumina spirituală? b) Cum putem lăsa lumina noastră să strălucească?

¹² Cel mai mare bine pe care-l putem face oamenilor este să-i ajutăm să se bucure de lumina spirituală de la Dumnezeu (Ps. 43:3). Isus le-a spus discipolilor că erau „lumina lumii“ şi i-a îndemnat să lase lumina lor să strălucească pentru ca oamenii să vadă ‘faptele lor bune’. Cu alte cuvinte, Isus a arătat că discipolii aveau să le dezvăluie oamenilor adevărul. (Citeşte Matei 5:14–16.) Azi, lumina noastră străluceşte când le facem bine semenilor şi când participăm la predicarea veştii bune „în toată lumea“, sau „în toate naţiunile“ (Mat. 26:13; Mar. 13:10). Ce onoare este să participăm la această lucrare!

13. Ce observă oamenii la noi?

¹³ Isus a spus că „un oraş situat pe un munte nu poate fi ascuns“, ci este uşor de remarcat. În mod asemănător, oamenii remarcă faptele noastre bune, cum este lucrarea de predicare, dar şi calităţile pe care le manifestăm, precum moderaţia şi castitatea (Tit 2:1–14).

14. a) Descrieţi o lampă din secolul I. b) Cum putem să nu punem lumina spirituală sub „baniţă“?

¹⁴ Isus a spus că o lampă nu este aprinsă ca să fie pusă sub baniţă, ci pe lampadar, ca să strălucească peste toţi cei din casă. În secolul I, lampa era un vas de lut în care se punea de obicei ulei de măsline şi care avea un fitil. După ce era aprinsă, se punea de regulă pe un suport de lemn sau de metal ca să ‘strălucească peste toţi cei din casă’. Oamenii nu aprindeau lampa ca să o pună sub „baniţă“ — un vas de 9 litri, ce servea ca unitate de măsură pentru cereale. Isus nu voia ca discipolii să ascundă lumina spirituală sub o baniţă figurativă. Aşadar, trebuie să lăsăm lumina noastră să strălucească şi să nu permitem opoziţiei sau persecuţiei să ne facă să ascundem adevărul biblic sau să-l ţinem doar pentru noi.

15. Cum îi influenţează pe unii ‘faptele noastre bune’?

¹⁵ După ce a vorbit despre lampa care străluceşte, Isus le-a spus discipolilor: „Tot aşa să strălucească şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri“. Datorită ‘faptelor noastre bune’, unii ‘îl glorifică’ pe Dumnezeu devenind slujitori ai săi. Acest lucru ne încurajează să continuăm ‘să strălucim ca surse de lumină în lume’ (Filip. 2:15).

16. Ce înseamnă să fim „lumina lumii“?

¹⁶ Ca să fim „lumina lumii“, trebuie să participăm la lucrarea de predicare a mesajului despre Regat şi de facere de discipoli. Mai mult decât atât, după cum ne-a îndemnat Pavel, trebuie ‘să continuăm să umblăm ca nişte copii ai luminii, căci rodul luminii constă în orice fel de bunătate, de dreptate şi de adevăr’ (Ef. 5:8, 9). Da, trebuie să ne comportăm exemplar, potrivit normelor divine, aşa cum ne-a îndemnat şi apostolul  Petru: „Să aveţi o purtare excelentă printre naţiuni, pentru ca, în ceea ce vorbesc despre voi ca despre nişte răufăcători, ele, datorită lucrărilor voastre bune la care sunt martore, să-l glorifice pe Dumnezeu în ziua inspecţiei sale“ (1 Pet. 2:12). Dar ce trebuie să facem dacă între noi şi un frate de credinţă se ivesc probleme?

‘Fă pace cu fratele tău’

17–19. a) Ce era „darul“ despre care se vorbeşte în Matei 5:23, 24? b) Cât de importantă este împăcarea cu un frate, şi cum a arătat Isus acest lucru?

¹⁷ În Predica de pe munte, Isus i-a avertizat pe discipoli să nu ţină mânie pe un frate şi să nu-l dispreţuiască. Ei trebuiau să se împace cât mai repede cu cel care se simţea jignit. (Citeşte Matei 5:21–25.) Să analizăm cu atenţie sfatul lui Isus. Ce trebuia să faci dacă îţi aduceai darul la altar şi îţi aminteai că fratele tău are ceva împotriva ta? Trebuia să-ţi laşi darul în faţa altarului şi să te duci să te împaci cu fratele tău. Abia după aceea îţi puteai aduce darul.

¹⁸ „Darul“ era, în multe cazuri, jertfa adusă la templul lui Iehova. Dumnezeu le cerea israeliţilor să aducă jertfe de animale. Potrivit Legii mozaice, ele erau o parte importantă a închinării lor. Dar, dacă un israelit îşi amintea că fratele lui are ceva împotriva sa, rezolvarea problemei avea prioritate. „Lasă-ţi darul acolo, în faţa altarului“, a spus Isus. „Fă mai întâi pace cu fratele tău şi apoi, când te vei întoarce, oferă-ţi darul.“ Împăcarea cu un frate era mai importantă decât îndeplinirea unei obligaţii prevăzute de Lege.

¹⁹ Când a rostit aceste cuvinte, Isus nu a avut în vedere doar anumite jertfe sau doar unele păcate. Prin urmare, indiferent de natura ofrandei, ea trebuia amânată dacă cel ce voia să o aducă îşi amintea că fratele lui avea ceva împotriva sa. Dacă ofranda era un animal viu, trebuia lăsat „în faţa altarului“ pentru ofranda arsă, din curtea preoţească a templului. După ce îşi rezolva problema, cel în cauză se putea întoarce la templu să-şi aducă ofranda.

20. Dacă ne-am mâniat pe un frate, de ce trebuie să rezolvăm repede problema?

²⁰ Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, relaţiile pe care le avem cu fraţii noştri sunt o parte importantă a închinării adevărate. Jertfele de animale n-aveau nicio valoare dacă cel ce le aducea nu-şi trata aproapele cum se cuvine (Mica 6:6–8). Iată de ce Isus i-a îndemnat pe discipoli ‘să-şi rezolve repede problemele’ (Mat. 5:25). În aceeaşi ordine de idei,  Pavel a spus: „Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi! Să nu apună soarele peste mânia voastră şi să nu-i faceţi loc Diavolului!“ (Ef. 4:26, 27). Chiar dacă avem motive să ne supărăm, trebuie să rezolvăm repede problema, să nu ţinem supărare deoarece îi facem loc Diavolului (Luca 17:3, 4).

Să-i tratăm întotdeauna cu respect pe ceilalţi

21, 22. a) Cum putem aplica sfaturile lui Isus pe care tocmai le-am analizat? b) Ce vom dezbate în articolul următor?

²¹ După ce am analizat câteva idei din Predica de pe munte ar trebui să fim şi mai hotărâţi să-i tratăm pe ceilalţi cu bunătate şi respect. Deşi imperfecţi, cu toţii putem aplica sfaturile lui Isus deoarece nici el, nici Tatăl nostru ceresc nu ne cer ceva peste puterile noastre. Prin rugăciune, eforturi sincere şi sprijin divin, vom reuşi să fim blânzi, îndurători şi împăciuitori. Vom putea reflecta lumina spirituală spre gloria lui Iehova. În plus, vom reuşi să facem pace cu fratele nostru ori de câte ori se ivesc probleme.

²² Pentru ca închinarea noastră să fie aprobată de Iehova trebuie să ne tratăm cum se cuvine aproapele (Mar. 12:31). În următorul articol vom analiza alte aspecte din Predica de pe munte care ne vor încuraja să continuăm să le facem bine altora. Acum, după ce am meditat la câteva idei din renumita predică a lui Isus, să ne întrebăm: Cum mă port cu ceilalţi?

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Ce înseamnă a fi blând?

• De ce sunt fericiţi „cei îndurători“?

• Cum putem lăsa lumina noastră să strălucească?

• De ce trebuie să ne împăcăm repede cu fratele nostru?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

O modalitate importantă prin care lăsăm lumina noastră să strălucească este predicarea mesajului despre Regat

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Creştinii trebuie să se comporte exemplar, potrivit normelor divine

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Faci tot ce-ţi stă în putinţă să te împaci cu fratele tău?