Cum putem face faţă durerii

„Toţi fiii şi toate fiicele lui [Iacob] au venit să-l mângâie; dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: «Plângând mă voi coborî la fiul meu în Locuinţa Morţilor!» Şi plângea astfel pe fiul său.“ (GENEZA 37:35, Cornilescu, 1996)

 PATRIARHUL Iacob a simţit o durere sfâşietoare când şi-a pierdut fiul în moarte şi a fost convins că va purta în suflet această durere până când el însuşi avea să se stingă din viaţă. Asemenea lui Iacob, şi tu ai putea simţi că durerea provocată de pierderea unei persoane dragi este atât de mare, încât nu va dispărea niciodată. Este oare această durere profundă o dovadă a lipsei de credinţă în Dumnezeu? Categoric, nu!

Biblia îl descrie pe Iacob ca fiind un om al credinţei, iar într-un pasaj în care este amintit alături de bunicul său Avraam şi de tatăl său, Isaac, este lăudat pentru credinţa sa remarcabilă (Evrei 11:8, 9, 13). Odată, Iacob chiar s-a luptat cu un înger toată noaptea pentru a primi o binecuvântare de la Dumnezeu! (Geneza 32:24–30) Putem afirma deci cu certitudine că Iacob a fost un om cu o bună spiritualitate. Totuşi, şi el a fost copleşit de durere. Ce învăţăm din toate acestea? Când pierde pe cineva drag în moarte, chiar şi un om cu o credinţă puternică în Dumnezeu poate fi răvăşit, doborât de durere. Aceste sentimente sunt cât se poate de fireşti într-o astfel de situaţie tragică.

Cum se manifestă durerea

Durerea se manifestă în diferite moduri, dar, în cazul celor mai mulţi, sentimentul predominant este acela de durere emoţională intensă. De exemplu, Leonardo avea 14 ani când tatăl său a murit subit din cauza unor probleme cardio-respiratorii. El nu va putea uita niciodată ziua în care a primit trista veste de la mătuşa lui. La început pur şi simplu a refuzat să creadă. Deşi a văzut la înmormântare trupul neînsufleţit al tatălui său, totul i se părea ciudat şi ireal. Şase luni, Leonardo n-a putut să verse nicio lacrimă. De multe ori chiar se trezea că îşi aştepta tatăl să vină de la muncă. A trecut aproximativ un an până când Leonardo a realizat cu adevărat că tatăl lui murise, iar atunci s-a simţit nespus de singur. Unele lucruri mărunte, de pildă momentele când se întorcea acasă şi nu găsea pe nimeni, îl trezeau la realitatea crudă, amintindu-i că tatăl său nu mai era. De cele mai multe ori, în acele momente izbucnea în plâns. Îi era atât de dor de tatăl lui!

Aşa cum reiese din experienţa lui Leonardo, durerea poate fi foarte intensă. Dar cât este de mângâietor să ştim că cel ce trece printr-o astfel de situaţie tragică îşi poate reveni! Bineînţeles, lucrul acesta pretinde timp. Aşa cum o rană fizică adâncă se vindecă în timp, tot aşa, în cazul pierderii unei persoane dragi, ar putea trece luni, ani sau chiar mai mult până când durerea se va atenua. Totuşi, durerea acută pe care o simţi la început se va diminua, iar viaţa nu va mai părea atât de sumbră şi lipsită de sens.

Însă se spune că, până atunci, durerea rămâne o parte necesară a procesului de vindecare şi de adaptare la noua situaţie. Dispariţia fiinţei dragi de lângă noi lasă un gol în viaţa noastră şi trebuie să ne obişnuim să trăim fără ea. Durerea poate contribui la descărcarea emoţională necesară. Desigur, nu toţi ne exteriorizăm durerea în acelaşi mod, însă pentru toţi pare să fie valabil un lucru: Reprimarea durerii poate fi dăunătoare din punct de vedere mintal, emoţional şi fizic. Aşadar, ce modalităţi de a ne exterioriza durerea  ne-ar putea aduce vindecare? Biblia oferă în acest sens câteva sfaturi practice. *

Cum putem face faţă durerii

Multe persoane îndoliate au constatat că le este de mare ajutor să vorbească despre ceea ce simt. Să ne gândim, de exemplu, la Iov. Lui i-au murit toţi cei zece copii. În plus, a suferit şi alte nenorociri. Iată ce a afirmat el: „Sufletul meu este dezgustat de viaţă. Voi da frâu liber plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu!“ (Iov 1:2, 18, 19; 10:1). Da, Iov simţea nevoia ‘să dea frâu liber’ plângerii sale. Cum anume? „Voi vorbi“, a spus el.

Paulo, care şi-a pierdut mama în moarte, afirmă: „Unul dintre lucrurile care m-au ajutat a fost acela de a vorbi despre mama mea“. Aşadar, vorbeşte despre sentimentele tale cu un prieten de încredere! Lucrul acesta te poate face să te simţi mai bine! (Proverbele 17:17) După pierderea mamei, Yone i-a rugat pe fraţii ei creştini să o viziteze mai des. „Faptul de a vorbi cu ei mi-a mai alinat durerea“, îşi aminteşte ea. Şi tu ai putea constata că, dacă îţi exprimi sentimentele împărtăşindu-le unei persoane pline de înţelegere, îţi va fi mai uşor să le faci faţă.

De asemenea, unora le-ar putea fi de ajutor să aştearnă în scris ceea ce simt. Unele persoane cărora le vine greu să vorbească despre sentimentele lor ar putea constata că le este mai uşor să se exprime în scris. După moartea lui Saul şi a lui Ionatan, fidelul David a compus un cântec de jale, în care a dat glas durerii lui. Acest cântec emoţionant a devenit în cele din urmă o parte integrantă a cărţii biblice 2 Samuel (2 Samuel 1:17–27).

O persoană se poate descărca emoţional şi când plânge. „Pentru orice lucru este un timp fixat, da, . . . un timp pentru a plânge“, spune Biblia (Eclesiastul 3:1, 4). Moartea cuiva drag este, fără îndoială, „un timp pentru a plânge“. Nu trebuie să ne fie ruşine să vărsăm lacrimi de durere. Biblia vorbeşte despre mulţi oameni fideli, femei şi bărbaţi deopotrivă, care şi-au manifestat deschis durerea  plângând (Geneza 23:2; 2 Samuel 1:11, 12). Lui Isus Cristos „i-au dat lacrimile“ când s-a apropiat de mormântul prietenului său drag Lazăr, care murise de puţin timp (Ioan 11:33, 35).

Lupta pentru a învinge durerea pretinde răbdare, întrucât s-ar putea să ai treceri bruşte de la o stare la alta. Nu uita că nu trebuie să îţi fie jenă de lacrimile tale. Multe persoane fidele au înţeles din proprie experienţă că lacrimile de durere sunt o parte firească şi necesară a procesului de vindecare.

Să ne apropiem de Dumnezeu

Biblia ne sfătuieşte: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, iar el se va apropia de voi!“ (Iacov 4:8). O modalitate importantă de a ne apropia de Dumnezeu este rugăciunea. Nu-i subestima valoarea! Biblia face următoarea promisiune încurajatoare: „Iehova este lângă cei cu inima frântă şi îi salvează pe cei cu spiritul zdrobit“ (Psalmul 34:18). De asemenea, ea ne dă asigurarea: „Aruncă-ţi povara asupra lui Iehova şi el te va susţine“ (Psalmul 55:22). Reflectează la aceste lucruri! După cum am văzut, multora le-a fost de ajutor să vorbească despre sentimentele lor cu un prieten de încredere. Cu cât mai mult deci ne va fi de ajutor să-i vorbim despre sentimentele noastre lui Dumnezeu, care promite că ne va mângâia inimile! (2 Tesaloniceni 2:16, 17)

 Paulo, menţionat mai înainte, a afirmat: „Când pur şi simplu nu mai suportam durerea şi simţeam că nu-i mai pot face faţă, mă aşezam în genunchi şi mă rugam lui Dumnezeu, implorându-l să mă ajute“. Paulo este convins că rugăciunile sale l-au ajutat. Şi tu vei putea vedea că „Dumnezeul oricărei mângâieri“ îţi va răspunde la rugăciunile tale stăruitoare, dându-ţi curajul şi puterea de a face faţă durerii (2 Corinteni 1:3, 4; Romani 12:12).

Speranţa învierii

Isus a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine manifestă credinţă în mine, chiar dacă moare, va reveni la viaţă“ (Ioan 11:25). Biblia ne învaţă că morţii vor trăi din nou. * Când a fost pe pământ, Isus a dovedit că poate să învie morţii. Odată, a înviat o fetiţă de 12 ani. Ce au simţit părinţii ei? „I-a cuprins o bucurie fără margini“ (Marcu 5:42). Sub guvernarea Regatului său, Regele ceresc Isus Cristos va învia nenumăraţi oameni pe pământ, dar pentru a trăi într-o lume în care vor domni pacea şi dreptatea (Faptele 24:15; 2 Petru 3:13). Imaginează-ţi bucuria fără margini care îi va cuprinde pe toţi locuitorii pământului când persoanele decedate, grup după grup, vor reveni la viaţă şi vor fi din nou împreună cu cei dragi ai lor!

Claudete, care şi-a pierdut fiul într-un accident aviatic, a pus fotografia lui pe frigider. Deseori priveşte fotografia şi îşi spune: „Ne vom întâlni din nou, la înviere“. Leonardo şi-l imaginează pe tatăl lui în lumea nouă promisă de Dumnezeu. Într-adevăr, speranţa învierii le aduce multă mângâiere lor şi multor altor persoane care au pierdut fiinţe dragi în moarte. Ea îţi poate aduce mângâiere şi ţie!

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

„Dumnezeul oricărei mângâieri“

„Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mângâieri.“ (2 Corinteni 1:3)

Acest verset biblic arată că Dumnezeu îi poate ajuta pe slujitorii săi fideli să depăşească orice problemă sau încercare cu care se confruntă. De exemplu, Iehova ar putea oferi mângâiere printr-un prieten sau printr-o persoană dragă ce vă împărtăşeşte convingerile.

Leonardo, care şi-a pierdut tatăl în moarte, îşi aminteşte o experienţă ce l-a întărit şi i-a adus mângâiere. Odată, când a sosit acasă şi a văzut că nu era nimeni care să-l întâmpine, nu s-a mai putut stăpâni şi a izbucnit în plâns. S-a dus într-un parc din apropiere şi s-a aşezat pe o bancă, plângând în continuare. Printre lacrimi, l-a implorat pe Dumnezeu să-l ajute. La un moment dat, aproape de el s-a oprit o furgonetă, iar Leonardo l-a recunoscut imediat pe şofer: era unul dintre fraţii săi creştini. Fratele avea de livrat nişte mărfuri, dar greşise strada. Simpla lui prezenţă a fost de ajuns pentru a-l îmbărbăta pe Leonardo.

Un alt exemplu este cel al unui bărbat care a rămas văduv. Odată, copleşit de sentimentele de singurătate şi deprimare, a început să plângă fără să se mai poată opri. Viaţa i se părea nespus de sumbră. Atunci l-a implorat pe Dumnezeu să-l ajute. În timp ce se ruga, a sunat telefonul. Era nepoata lui. Iată ce îşi aminteşte el: „Scurta noastră conversaţie a fost de ajuns ca să-mi redea curajul. Am simţit că telefonul ei a fost răspunsul la rugăciunea mea“.

 [Chenarul de la pagina 9]

Să le aducem mângâiere altora

„[Dumnezeu] ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu să-i putem mângâia pe cei ce se află în orice fel de necazuri.“ (2 Corinteni 1:4)

Mulţi creştini au simţit personal cât de adevărate sunt aceste cuvinte. Ei au primit mângâierea de care aveau nevoie pentru a putea face faţă pierderii unei persoane dragi şi, la rândul lor, au putut să le insufle curaj şi să le aducă mângâiere altora.

De exemplu, Claudete îşi vizitează cu regularitate semenii pentru a le împărtăşi convingerile ei bazate pe Biblie. Înainte de a-şi pierde fiul în moarte, ea vizita o doamnă al cărei fiu murise de leucemie. Femeia aprecia vizitele ei, dar credea că Claudete nu avea cum să-i înţeleagă pe deplin durerea. Însă, la scurt timp după ce a murit fiul lui Claudete, femeia a vizitat-o şi i-a spus că venise să vadă dacă acum, după moartea fiului ei, credinţa îi era la fel de puternică. Impresionată de credinţa neclintită a lui Claudete, femeia a început să studieze cu regularitate Biblia şi găseşte multă mângâiere în Cuvântul lui Dumnezeu.

După moartea tatălui său, Leonardo s-a hotărât să înveţe limbajul semnelor pentru a le putea împărtăşi persoanelor cu deficienţe auditive mesajul mângâietor al Bibliei. Eforturile pe care le-a făcut i-au adus mari foloase. Iată ce spune el: „Dorinţa de a-i ajuta pe surzi să înveţe adevărul despre Dumnezeu m-a întărit să fac faţă durerii. Am dedicat mult timp şi energie pentru a-i ajuta. Când prima persoană cu care am studiat Biblia s-a botezat, tristeţea mea s-a transformat în bucurie. De fapt, a fost pentru prima oară de la moartea tatălui meu când am simţit cu adevărat bucurie!“ (Faptele 20:35).

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Poţi găsi alinare vorbind despre sentimentele tale

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Poţi găsi multă mângâiere citind despre speranţa învierii

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Poţi să îţi exprimi durerea aşternând în scris ceea ce simţi

[Legenda ilustraţiei de la paginile 8, 9]

Isus a promis că îi va învia pe cei care manifestă credinţă în el