Salt la conţinut

Salt la cuprins

„Nu mi-a venit ceasul“

„Nu mi-a venit ceasul“

„Nu mi-a venit ceasul“

Şoferul unui camion de mare tonaj pierde controlul vehiculului, iese de pe carosabil şi loveşte un cuplu şi un tânăr de 23 ani care erau pe trotuar. Potrivit unui ziar newyorkez, cei doi soţi mor pe loc, iar tânărul este dus la spital în stare de inconştienţă. Când îşi revine şi află ce s-a întâmplat, primul lui gând este: ‘Nu-mi vine să cred! Doamne, ajută-mă să trec peste asta!’. Întrebat cum îşi explică faptul că a scăpat cu viaţă, el răspunde: „Nu mi-a venit ceasul“.

FĂRĂ îndoială, aţi auzit astfel de întâmplări. Când cineva scapă cu viaţă ca prin urechile acului, oamenii zic că „nu i-a venit ceasul“. Dar când cineva moare într-un accident stupid, concluzia este că „aşa i-a fost scris“, „i-a sosit ceasul“ sau „aşa a vrut Dumnezeu“. Indiferent că vorbesc despre soartă, destin, noroc sau Cel de sus, raţionamentul multora e în esenţă acelaşi: ceea ce ni se întâmplă în viaţă este stabilit dinainte şi nu putem face nimic ca să schimbăm cursul evenimentelor. Iar asta e reacţia nu numai când are loc un accident sau când moare cineva. De fapt, acest mod de gândire are istorie lungă.

De pildă, babilonienii credeau că activităţile oamenilor sunt influenţate de astre şi de mişcarea lor. Ei căutau pe cer semne prevestitoare. Şi grecii, şi romanii aveau în panteonul lor o zeiţă a sorţii. Credeau că ea le împărţea oamenilor binele sau răul şi că voinţa ei cântărea uneori mai greu chiar decât cea a divinităţilor supreme, Zeus şi Jupiter.

În Orient, hinduşii şi budiştii cred că tot ce se întâmplă acum în viaţa unui om este rezultatul faptelor lui dintr-o viaţă anterioară şi că următoarea noastră viaţă depinde de ceea ce facem acum. Şi alte religii, multe creştine, acceptă concepţii fataliste precum predestinarea.

Nu e de mirare, aşadar, că şi azi, într-o epocă în care convingerile se bazează în mare parte pe realităţi demonstrate ştiinţific, mulţi încă mai cred că succesul sau eşecul lor în activităţile cotidiene, dar şi sfârşitul vieţii le este dictat de soartă şi că nu pot face mai nimic ca să schimbe mersul lucrurilor. Aşa credeţi şi dumneavoastră? Sunt într-adevăr prestabilite lucrurile bune şi rele care ni se întâmplă? Ne sunt hotărâte dinainte până şi naşterea şi moartea? Este viaţa noastră cârmuită de soartă? Să vedem cum răspunde Biblia la aceste întrebări.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]

Ken Murray/New York Daily News