Să predicăm cu îndrăzneală asemenea lui Isus
Să predicăm cu îndrăzneală asemenea lui Isus
„Am prins curaj . . . să vă spunem vestea bună.“ (1 TES. 2:2)
1. De ce este atât de frumoasă vestea bună?
CÂT DE plăcut este să auzi veşti bune! Iar cea mai bună veste este cea despre Regatul lui Dumnezeu. Ea ne încredinţează că suferinţa, bolile, durerea, tristeţea şi moartea vor lua sfârşit. Ne deschide calea spre viaţa veşnică, ne dezvăluie scopul lui Dumnezeu şi ne arată cum putem cultiva o prietenie strânsă cu el. Poate gândim că toţi s-ar bucura să audă vestea pe care Isus i-a împărtăşit-o omenirii. Din păcate însă situaţia e cu totul alta.
2. Ce a vrut să spună Isus prin cuvintele „am venit să fac dezbinare“?
2 Isus le-a spus discipolilor: „Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să fac dezbinare: fiul împotriva tatălui, fiica împotriva mamei şi nora împotriva soacrei. Duşmanii omului vor fi cei din casa lui“ (Mat. 10:34–36). În loc să îmbrăţişeze vestea bună, foarte mulţi oameni o resping. Iar unii li se împotrivesc celor ce o anunţă, chiar şi membrilor apropiaţi ai familiei.
3. Ce calităţi sunt necesare ca să îndeplinim misiunea de a predica?
3 Deşi predicăm aceleaşi adevăruri ca Isus, oamenii reacţionează la fel ca majoritatea celor din timpul său. Dar ne aşteptăm la aceasta. Isus le-a mai spus discipolilor: „Sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui. Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi“ (Ioan 15:20). În multe ţări nu avem de înfruntat persecuţii făţişe, totuşi întâlnim oameni apatici şi dispreţuitori. Prin urmare, ne trebuie credinţă şi curaj ca să perseverăm şi să avem îndrăzneală în lucrarea de predicare a veştii bune. (Citeşte 2 Petru 1:5–8.)
4. De ce a trebuit Pavel ‘să prindă curaj’ ca să predice vestea bună?
4 Poate uneori ne e greu să predicăm sau ne e teamă să luăm parte la o anumită ramură a lucrării. Să fim siguri că alţi fraţi loiali simt la fel! Apostolul Pavel a fost un predicator curajos, neînfricat care a înţeles bine adevărul. Câteodată însă, predicarea a fost şi pentru el o încercare. Iată ce le-a scris creştinilor din Tesalonic: „După ce mai întâi am suferit şi am fost batjocoriţi (aşa cum ştiţi) în Filipi, am prins curaj cu ajutorul Dumnezeului nostru să vă spunem vestea bună a lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte“ (1 Tes. 2:2). În Filipi, autorităţile i-au bătut cu nuiele pe Pavel şi pe Sila, însoţitorul său, i-au aruncat în temniţă şi i-au prins în butuci (Fap. 16:16–24). Chiar şi aşa, ei ‘au prins curaj’ să predice în continuare. Cum le-am putea urma exemplul? Pentru a afla răspunsul, să vedem ce i-a ajutat pe slujitorii lui Dumnezeu din timpurile biblice să predice cu îndrăzneală adevărul despre Iehova. Vom observa şi cum îi putem imita.
Îndrăzneală în faţa opoziţiei
5. De ce slujitorii loiali ai lui Iehova au avut întotdeauna nevoie de îndrăzneală?
5 Exemplul suprem de îndrăzneală şi curaj este fără îndoială Isus Cristos. Dar, încă de la începutul istoriei umane, toţi cei loiali lui Iehova au avut nevoie de îndrăzneală. De ce? După răzvrătirea din Eden, Iehova a prezis că avea să existe vrăjmăşie între cei care îi slujeau lui Dumnezeu şi cei care îi slujeau lui Satan (Gen. 3:15). Duşmănia prezisă s-a făcut imediat simţită când dreptul Abel a fost ucis de fratele său. Şi câtă ostilitate a avut de înfruntat fidelul Enoh, care a trăit înainte de Potop! El a profeţit că Dumnezeu avea să vină cu miriadele sale sfinte ca să-i pedepsească pe cei nelegiuiţi (Iuda 14, 15). Neîndoielnic, mesajul său nu era deloc popular! Oamenii îl urau şi l-ar fi omorât cu siguranţă dacă Iehova nu i-ar fi pus capăt vieţii. Enoh a avut într-adevăr multă îndrăzneală! (Gen. 5:21–24)
6. De ce a avut Moise nevoie de îndrăzneală când i-a vorbit faraonului?
6 Să reflectăm de asemenea la îndrăzneala cu care i-a vorbit Moise faraonului, considerat nu reprezentant al zeilor, ci el însuşi un dumnezeu, fiul zeului-soare Ra. La fel ca alţi faraoni, şi el făcuse probabil un cult pentru propria-i persoană. Cuvântul său era lege; nimeni nu-i putea sta împotrivă. Puternic, arogant şi îndărătnic, faraonul nu era obişnuit să i se spună ce să facă. Tocmai în faţa acestui om s-a înfăţişat de repetate ori umilul păstor Moise, nepoftit şi deloc binevenit. Şi ce a prezis el? Plăgi devastatoare. Ce a cerut? Ca faraonul să lase să plece din ţară câteva milioane de sclavi. Oare nu a avut Moise nevoie de îndrăzneală? Cu certitudine! (Num. 12:3; Evr. 11:27)
7, 8. a) Ce încercări au înfruntat oamenii fideli din vechime? b) Ce anume i-a ajutat să susţină şi să promoveze cu îndrăzneală închinarea curată?
7 În veacurile care au urmat, profeţii şi alţi slujitori fideli ai lui Dumnezeu au luat şi ei poziţie de partea închinării adevărate. Iar lumea lui Satan a fost crudă cu ei. Pavel ne spune: „Au fost omorâţi cu pietre, au fost încercaţi, au fost tăiaţi în două cu ferăstrăul, au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi în piei de oaie şi în piei de capră, în timp ce erau în lipsuri, în necazuri, maltrataţi“ (Evr. 11:37). Ce i-a ajutat pe aceşti slujitori loiali ai lui Dumnezeu să rămână fermi? Într-un verset anterior, apostolul aminteşte cum au găsit Abel, Avraam, Sara şi alţi oameni puterea de a persevera: „Deşi n-au primit împlinirea promisiunilor, ci doar le-au văzut [prin credinţă] de departe, le-au salutat“ (Evr. 11:13). Şi, indiscutabil, profeţi precum Ilie, Ieremia şi alţi închinători fideli din timpurile precreştine, care au susţinut curajos închinarea adevărată, au perseverat deoarece şi-au păstrat privirea aţintită asupra promisiunilor lui Iehova (Tit 1:2).
8 Toţi aceştia au privit înainte spre un viitor luminos, mai bun. După ce vor fi înviaţi, ei vor ajunge în cele din urmă la perfecţiune. ‘Vor fi eliberaţi din sclavia stricăciunii’ prin serviciile preoţeşti ale lui Cristos Isus şi ale celor 144 000 de subpreoţi (Rom. 8:21). Mai mult, Ieremia şi ceilalţi slujitori plini de îndrăzneală ai lui Dumnezeu din vechime au prins curaj pentru că au crezut promisiunea fermă a lui Iehova: „Ei vor lupta cu siguranţă împotriva ta, dar nu te vor birui, căci «eu sunt cu tine», zice Iehova, «ca să te scap»“ (Ier. 1:19). Şi noi ne simţim întăriţi când reflectăm la promisiunile lui Dumnezeu cu privire la viitor şi la asigurarea sa că ne va ocroti pe plan spiritual. (Prov. 2:7; citeşte 2 Corinteni 4:17, 18.)
Iubirea l-a îndemnat pe Isus să predice cu îndrăzneală
9, 10. Cum a dovedit Isus îndrăzneală în faţa a) conducătorilor religioşi, b) soldaţilor, c) marelui preot şi d) lui Pilat?
9 Isus, Exemplul nostru, a dovedit îndrăzneală în diverse feluri. De pildă, deşi urât de cei influenţi şi care aveau puterea-n mâini, el nu a slăbit forţa mesajului pe care Dumnezeu voia ca oamenii să-l cunoască. Neînfricat, i-a demascat pe puternicii conducători religioşi, care se considerau drepţi şi care predau învăţături false. Aceştia erau de condamnat, iar Isus i-a învinuit pe faţă şi fără ocolişuri. Odată, le-a zis: „Vai de voi, scribi şi farisei, ipocriţilor! Pentru că voi semănaţi cu mormintele văruite, care pe dinafară par frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de tot felul de necurăţii. La fel şi voi, pe dinafară le păreţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de ipocrizie şi nelegiuire“ (Mat. 23:27, 28).
10 În grădina Ghetsimani, Isus le-a spus curajos soldaţilor că el era cel pe care îl căutau (Ioan 18:3–8). Apoi, dus în faţa Sanhedrinului, a fost luat la întrebări de marele preot. Chiar dacă ştia că acesta căuta pricină de învinuire pentru a-l omorî, Isus a afirmat fără teamă că era Cristosul şi Fiul lui Dumnezeu. Şi a adăugat că toţi aveau să-l vadă „stând la dreapta puterii şi venind cu norii cerului“ (Mar. 14:53, 57–65). La scurt timp, Isus a fost dus legat înaintea lui Pilat, care l-ar fi putut elibera. Dar nu a răspuns la acuzaţiile ce i s-au adus (Mar. 15:1–5). De cât curaj a avut el nevoie în toate aceste situaţii!
11. Ce legătură există între îndrăzneală şi iubire?
11 Lui Pilat însă Isus i-a spus: „Pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume: ca să depun mărturie despre adevăr“ (Ioan 18:37). Iehova l-a însărcinat pe Isus să predice vestea bună, iar Isus şi-a găsit desfătarea în ea deoarece îl iubea pe Tatăl său ceresc (Luca 4:18, 19). Isus îi iubea şi pe oameni. Ştia ce viaţă grea duceau. În mod asemănător, îndrăzneala şi neînfricarea noastră în predicare au ca temelie iubirea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele (Mat. 22:36–40).
Spiritul sfânt ne dă puterea să predicăm cu îndrăzneală
12. Ce anume le-a adus bucurie primilor discipoli?
12 În săptămânile care au urmat morţii lui Isus, discipolii au avut un prilej de mare bucurie când Iehova i-a adus în congregaţie pe cei ce aveau să fie salvaţi. Doar într-o zi, s-au botezat aproximativ 3 000 de iudei şi prozeliţi din mai multe ţinuturi, care se aflau în Ierusalim să celebreze Penticosta. Cât freamăt trebuie să fi stârnit acest fapt în bastionul iudaic! Biblia spune: „Fiecare suflet a fost cuprins de teamă şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne“ (Fap. 2:41, 43).
13. De ce s-au rugat discipolii să primească îndrăzneală, şi care a fost rezultatul?
13 Plini de furie, conducătorii religioşi i-au prins pe Ioan şi Petru, i-au ţinut sub pază peste noapte şi le-au poruncit să nu mai vorbească despre Isus. Când au fost eliberaţi, ei le-au povestit fraţilor cele întâmplate. Toţi şi-au plecat genunchiul înaintea lui Iehova şi l-au implorat cu privire la opoziţia stârnită: „Iehova, . . . fă ca sclavii tăi să continue să spună cuvântul tău cu toată îndrăzneala“. Care a fost rezultatul? „Toţi s-au umplut de spirit sfânt şi vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.“ (Fap. 4:24–31)
14. Cum ne ajută spiritul sfânt în predicare?
14 Să remarcăm că puternicul spirit sfânt al lui Iehova i-a ajutat pe discipoli să predice cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Prin urmare, curajul de a le predica semenilor adevărul, chiar şi celor ce se opun mesajului nostru, nu izvorăşte din noi înşine. Dacă-l rugăm, Iehova poate să ne dea spiritul sfânt şi ni-l va da. Cu sprijinul lui Dumnezeu, şi noi putem avea îndrăzneală, ieşind astfel biruitori în faţa împotrivirilor. (Citeşte Psalmul 138:3.)
Creştinii de azi predică cu îndrăzneală
15. Cum îi dezbină azi adevărul pe oameni?
15 Azi, ca şi în trecut, adevărul continuă să-i dezbine pe oameni. Unii reacţionează favorabil, în timp ce alţii nici nu înţeleg, nici nu au respect faţă de închinarea noastră. Ca împlinire a profeţiei lui Isus, unii ne critică, ne batjocoresc sau chiar ne urăsc (Mat. 10:22). Uneori suntem ţinta dezinformării şi a propagandei răuvoitoare a mass-mediei (Ps. 109:1–3). Cu toate acestea, poporul lui Iehova declară cu îndrăzneală vestea bună pe tot globul.
16. Ce experienţă arată că datorită îndrăznelii noastre oamenii pot ajunge să privească în altă lumină mesajul despre Regat?
16 Când văd îndrăzneala noastră, unii oameni pot ajunge să privească în altă lumină mesajul despre Regat. O soră din Kârgâzstan ne relatează: „În predicare, un locatar mi-a spus: «Cred în Dumnezeu, dar nu în Dumnezeul creştin. Dacă vă mai prind pe la poarta mea, pun câinele pe voi!». În spatele lui era un buldog mare legat cu un lanţ. Dar, în timpul campaniei cu tractul Ştiri ale Regatului, nr. 37, «Sfârşitul religiei false este aproape!», mi-am zis să mai trec o dată pe acolo. Speram că avea să-mi răspundă altcineva din familie. Însă a ieşit acelaşi bărbat. Am făcut imediat o rugăciune şi am spus: «Bună ziua! Îmi aduc aminte de discuţia pe care am purtat-o acum trei zile şi îmi amintesc şi de câinele dumneavoastră. Dar n-am putut să vă ocolesc pentru că, la fel ca dumneavoastră, şi eu cred într-un singur Dumnezeu adevărat. În curând, el va pedepsi religiile care îl dezonorează. Puteţi afla mai multe citind acest tract». Cât de surprinsă am fost când bărbatul l-a acceptat! Apoi am mers la următoarea casă. După câteva minute, acel locatar a venit în fugă spre mine cu tractul în mână. «L-am citit!», a spus el. «Ce trebuie să fac pentru ca Dumnezeu să nu se mânie pe mine şi să nu mă pedepsească?»“. S-a iniţiat un studiu, iar acest bărbat a început să asiste la întrunirile creştine.
17. Cum a întărit-o îndrăzneala unei surori pe o persoană cu care studia Biblia, dar care căzuse în capcana fricii de oameni?
17 În plus, prin îndrăzneala noastră îi încurajăm şi pe alţii să fie plini de îndrăzneală. În Rusia de pildă, o soră care mergea cu autobuzul a vrut să-i ofere o revistă unei pasagere. Când a văzut-o, un bărbat a sărit din scaun, a smuls revista din mâna surorii, a mototolit-o şi a azvârlit-o pe jos. Înjurând, i-a cerut adresa şi i-a interzis să predice în acel sat. Sora a făcut o rugăciune şi şi-a reamintit cuvintele lui Isus: „Să nu vă fie frică de cei care ucid corpul“ (Mat. 10:28). Cu calm, s-a ridicat în picioare şi i-a spus bărbatului: „N-am să vă dau adresa şi am să continui să predic în sat“. Apoi a coborât. Fără ca sora să ştie, o femeie cu care ea studia Biblia se afla în acelaşi autobuz. Din cauza fricii de oameni, ea nu participa la întrunirile creştine. Observând însă îndrăzneala surorii noastre, a decis să vină la întruniri.
18. Ce ne va ajuta să predicăm cu îndrăzneală la fel ca Isus?
18 În această lume înstrăinată de Dumnezeu, avem nevoie de îndrăzneală ca să predicăm la fel ca Isus. Ce ne va ajuta să dobândim această calitate? Să privim cu încredere spre viitor. Să ne păstrăm puternică iubirea faţă de Dumnezeu şi aproapele. Să ne rugăm lui Iehova pentru curaj. Şi să nu uităm niciodată: Nu suntem singuri, Isus este alături de noi! (Mat. 28:20) Spiritul sfânt ne va întări, iar Iehova ne va binecuvânta şi ne va sprijini. Să spunem aşadar plini de curaj: „Iehova este ajutorul meu, nu mă voi teme! Ce poate să-mi facă omul?“ (Evr. 13:6).
Cum aţi răspunde?
• De ce au nevoie de îndrăzneală slujitorii lui Dumnezeu?
• Ce învăţăm cu privire la îndrăzneală din exemplul
oamenilor fideli care au trăit înainte de Cristos?
lui Isus Cristos?
primilor creştini?
colaboratorilor în credinţă de azi?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]
Isus i-a demascat neînfricat pe conducătorii religioşi
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
Iehova ne dă curaj să predicăm