TRĂIM într-o lume a diversităţii, inclusiv din punct de vedere religios. Potrivit unui sondaj recent, la nivel mondial există 19 religii mari şi aproximativ 10 000 de religii mai mici. Această diversitate religioasă le oferă oamenilor mai multe opţiuni ca oricând. Dar are importanţă ce religie alegem?

În opinia unora, religiile sunt asemenea unor cărări diferite care duc spre vârful unui munte. Pentru ei nu contează ce cărare aleg, întrucât consideră că toate duc în acelaşi loc. Ei spun că există un singur Dumnezeu Atotputernic şi, prin urmare, toate religiile duc în cele din urmă la el.

Isus Cristos, unul dintre cei mai respectaţi învăţători religioşi din toate timpurile, le-a spus discipolilor săi: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o află“ (Matei 7:13, 14, Biblia Cornilescu, 1996).

Ce a vrut să spună Isus prin aceste cuvinte? A vrut oare să spună că numai necredincioşii se află pe calea lată, în timp ce aceia care cred în Dumnezeu, indiferent ce religie au, se află pe calea îngustă care duce la viaţă? Sau a vrut să spună că există religii care duc „la pieire“?

După ce a afirmat că există doar două căi, Isus a adăugat: „Păziţi-vă de falşii profeţi, care vin la voi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori“ (Matei 7:15, Biblia — Traducere literală nouă, 2001). Iar apoi a spus: „Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri“ (Matei 7:21, Noul Testament, trad.  de A. Bulai şi A. Budău, 2002). Când vorbim despre cineva numit profet sau despre cineva care susţine că Isus este „Domnul“ său, ne referim, evident, la un om religios, nu la un necredincios. Prin urmare, Isus a avertizat că nu toate religiile sunt bune şi că nu toţi învăţătorii religioşi sunt demni de încredere.

Întrucât nu toate religiile duc la Dumnezeu, cum putem găsi printre miile de religii existente ‘calea îngustă, care duce la viaţă’? Să ne gândim la o ilustrare. Imaginaţi-vă că v-aţi rătăcit într-un oraş mare şi, pentru a găsi drumul, le cereţi ajutor trecătorilor. O persoană foarte sigură pe ea vă îndrumă să o luaţi la dreapta. Alta vă îndeamnă să o luaţi la stânga. Iar alta vă spune să o luaţi pe unde vi se pare că e mai bine. În cele din urmă, un trecător ia o hartă demnă de încredere şi vă arată drumul corect. Apoi vă dă harta ca să o puteţi consulta pe drum. Nu-i aşa că acum sunteţi mult mai sigur că veţi ajunge la destinaţie?

La fel stau lucrurile şi în ce priveşte religia. Avem nevoie de o hartă demnă de încredere care să ne îndrume pe plan spiritual. Există o asemenea hartă? Bineînţeles! Această hartă este Biblia, în care se spune: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate“ (2 Timotei 3:16, Biblia — Noua traducere în limba română, 2007).

Probabil că şi dumneavoastră folosiţi ca „hartă“ pe plan spiritual una dintre traducerile Bibliei existente în limba română. Editorii acestei reviste, Martorii lui Iehova, au realizat în multe limbi o traducere exactă a Bibliei, cunoscută ca Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi. Însă, dacă nu sunteţi un Martor al lui Iehova, probabil că preferaţi să folosiţi alte traduceri când se pune problema să identificaţi care religie e bună şi care religie nu e bună. De aceea, în articolele care urmează sunt citate mai multe traduceri ale Bibliei acceptate de diferite religii.

În timp ce veţi citi articolele următoare, comparaţi ceea ce ştiţi cu ceea ce spune Biblia. Aveţi în vedere cuvintele lui Isus prin care a arătat cum putem deosebi religia bună de cea falsă: „Orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune“ (Matei 7:17, 18, Biblia Ortodoxă, 1988). Să analizăm în continuare trei dintre roadele bune menţionate în Biblie prin care poate fi identificat ‘pomul bun’.