RELIGIA bună ne învaţă să avem un mod de gândire sănătos şi o conduită virtuoasă. Ne susţine în eforturile noastre de a face binele şi ne ajută să manifestăm calităţile frumoase pe care le avem. Dar de ce se poate spune că religia bună are această influenţă asupra oamenilor?

Să remarcăm ce le-a scris apostolul Pavel creştinilor din secolul I care trăiau în Corint, un oraş renumit pentru imoralitatea locuitorilor săi. Pavel le-a dat următorul avertisment: „Nici cei desfrânaţi, nici cei idolatri, nici cei adulteri, nici bărbaţii care practică prostituţia, nici homosexualii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici bârfitorii, nici tâlharii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu“. Apoi a adăugat: „Şi aşa erau unii dintre voi. Dar aţi fost curăţiţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru“ (1 Corinteni 6:9–11, Biblia — Noua traducere în limba română, 2007). Gândiţi-vă: religia bună i-a ajutat pe unii oameni care înainte nu respectau niciun fel de norme morale să devină slujitori ai lui Dumnezeu curaţi şi drepţi!

Însă Biblia avertizează: „Va veni o vreme când [oamenii] nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci, dornici să-şi gâdile auzul, îşi vor grămădi învăţători după poftele lor“ (2 Timotei 4:3, Biblia Galaction).

Ce puteţi spune despre religiile pe care le cunoaşteţi? Promovează ele înaltele norme morale ale Bibliei? Sau diluează sfaturile clare din Cuvântul lui Dumnezeu, spunându-le oamenilor doar ceea ce ‘le gâdilă auzul’?

Pentru a vedea dacă o anumită religie produce roade bune, rezervaţi-vă puţin timp ca să analizaţi următoarele întrebări.

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA: „Căsătoria să fie cinstită în toate privinţele, patul conjugal să fie neîntinat pentru că pe cei desfrânaţi şi adulteri îi va judeca Dumnezeu“ (Evrei 13:4, Noul Testament, trad. de A. Bulai şi A. Budău, 2002).

ÎNTREBARE: Pretinde această religie din partea membrilor ei ca un bărbat şi o femeie care trăiesc împreună să fie căsătoriţi legal?

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA: Când a fost întrebat dacă există vreun motiv valid de divorţ, Isus a spus: „Oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter“ (Matei 19:9, Biblia Ortodoxă, 1988).

ÎNTREBARE: Respectă această religie îndrumarea dată de Isus, permiţând divorţul şi recăsătorirea numai în caz de imoralitate?

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA: „Trebuie să ocoliţi cu desăvârşire orice formă de imoralitate sexuală. Niciun alt păcat nu afectează trupul ca acesta. Când păcătuiţi astfel, păcatul e îndreptat chiar împotriva trupului vostru“ (1 Corinteni 6:18, Noul Testament pe înţelesul tuturor, 1984).

„Femeile lor au schimbat relaţiile intime fireşti cu cele nefireşti. Tot aşa şi bărbaţii au părăsit relaţiile lor normale cu femeile. Ei s-au aprins în pofta lor pentru alţi bărbaţi. Bărbaţii au comis fapte necuviincioase cu alţi bărbaţi  şi au primit în ei înşişi răsplata cuvenită pentru rătăcirea lor“ (Romani 1:26, 27, Noul Testament — Traducere în limba română modernă, 2000).

ÎNTREBARE: Învaţă această religie că imoralitatea sexuală — indiferent că este comisă de două persoane de sex opus sau de acelaşi sex — este un păcat?

CE ÎNVAŢĂ BIBLIA: „Nu trebuie să vă întovărăşiţi cu niciunul care se pretinde frate de credinţă şi se complace totuşi în destrăbălare, ori este lacom sau pungaş, ori se închină la idoli, ori este beţiv sau abuziv. Cu un asemenea om nici măcar la masă nu trebuie să staţi.“ Ce măsuri trebuie luate în cazul celor care pretind că sunt creştini, dar care păcătuiesc fără să se căiască? Cuvântul lui Dumnezeu spune în continuare: „Să excludeţi persoana în cauză din biserica voastră“ (1 Corinteni 5:11, 13, Noul Testament pe înţelesul tuturor, 1984).

ÎNTREBARE: În această religie, se iau măsuri ca aceia care încalcă normele Bibliei fără să se căiască să fie excluşi din rândul membrilor ei?