Viaţa veşnică pe pământ, o speranţă creştină
Viaţa veşnică pe pământ, o speranţă creştină
„[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi.“ (REV. 21:4)
1, 2. De unde ştim că mulţi iudei din secolul I aveau speranţa vieţii veşnice pe pământ?
UN TÂNĂR bogat se apropie de Isus, cade în genunchi înaintea lui şi îl întreabă: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?“ (Mar. 10:17). Într-adevăr, tânărul crede că poate dobândi viaţa veşnică. Dar unde: în cer sau pe pământ? După cum am văzut în articolul precedent, Dumnezeu le dăduse iudeilor cu secole înainte speranţa învierii şi a vieţii veşnice pe pământ. În secolul I, majoritatea iudeilor aveau aceeaşi speranţă. Doar saducheii nu credeau în înviere (Mar. 12:18).
2 De exemplu, iată ce îi spune Marta lui Isus despre fratele ei decedat: „Ştiu că se va scula din morţi la înviere în ziua din urmă“. Bineînţeles, ea se referă la o înviere pe pământ (Ioan 11:24). În legătură cu această speranţă, un erudit a afirmat: „Scrierile . . . din secolele al II-lea şi I î.e.n. susţin credinţa iudeilor că, la mult aşteptatul punct de cotitură din istoria lumii, generaţiile care au murit vor fi readuse la viaţă pe pământ“ (Iudaismul în primele secole ale erei creştine, engl., de G. F. Moore). Aşadar, bogatul care vine la Isus doreşte să trăiască pentru totdeauna pe pământ.
3. Ce întrebări vor fi analizate în acest articol?
3 În prezent, multe religii, dar şi mulţi biblişti consideră că speranţa vieţii veşnice pe pământ nu este o învăţătură creştină. Majoritatea oamenilor susţin că după moarte vor continua să trăiască în lumea spiritelor. De aceea, ei consideră că expresia „viaţă veşnică“ din Scripturile greceşti creştine se referă întotdeauna la viaţa în cer. Dar aşa să fie oare? Ce a vrut să spună Isus prin „viaţă veşnică“? Ce credeau discipolii săi? Susţin Scripturile greceşti creştine speranţa vieţii veşnice pe pământ?
Viaţă veşnică „la crearea din nou“
4. Ce se va întâmpla „la crearea din nou“?
4 Biblia învaţă că grupul creştinilor unşi va fi înviat în cer pentru a domni peste pământ (Luca 12:32; Rev. 5:9, 10; 14:1–3). Totuşi, când Isus vorbeşte despre viaţa veşnică, el nu se referă de fiecare dată numai la acest grup. Să analizăm ce le spune el discipolilor după ce tânărul bogat pleacă trist pentru că Isus îl îndeamnă să renunţe la toate bunurile şi să devină un continuator al său. (Citeşte Matei 19:28, 29.) Isus le spune apostolilor că vor domni din cer ca regi şi vor fi judecători ai celor „douăsprezece triburi ale lui Israel“, adică ai tuturor oamenilor de pe pământ (1 Cor. 6:2). De asemenea, Isus spune că „oricine“ îl urmează va primi ca recompensă „viaţa veşnică“. Toate acestea vor avea loc „la crearea din nou“.
5. Cum aţi defini „crearea din nou“?
5 Expresia „la crearea din nou“, folosită de Isus, a mai fost redată astfel: „la înnoirea tuturor lucrurilor“ (Cornilescu, 2001), „la înnoirea lumii“ (Biblia sinodală, 1982) şi „la naşterea din nou a lumii“ (Galaction şi Radu, 1938). Întrucât nu a explicat această expresie, Isus s-a referit la speranţa pe care iudeii o aveau de secole. Ei erau convinşi că urma să aibă loc o restabilire pe tot pământul a condiţiilor care existau în grădina Edenului, înainte ca Adam şi Eva să păcătuiască. Astfel, prin „crearea din nou“ se va împlini următoarea promisiune a lui Dumnezeu: „Eu creez ceruri noi şi un pământ nou“ (Is. 65:17).
6. Ce învăţăm din ilustrarea despre oi şi capre cu privire la speranţa vieţii veşnice?
6 Isus vorbeşte din nou despre viaţa veşnică în discursul său referitor la încheierea sistemului actual (Mat. 24:1–3). Iată ce spune el: „Când va sosi Fiul omului în gloria sa cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul său glorios. Toate naţiunile vor fi adunate înaintea sa şi el îi va separa pe oameni unii de alţii, aşa cum separă un păstor oile de capre“. Oamenii care vor primi o judecată nefavorabilă „vor merge la tăiere veşnică, dar cei drepţi la viaţă veşnică“. „Cei drepţi“ sunt oamenii care îi susţin cu loialitate pe ‘fraţii’ unşi cu spirit ai lui Cristos (Mat. 25:31–34, 40, 41, 45, 46). Întrucât aceştia din urmă sunt aleşi să fie conducători în Regatul ceresc, „cei drepţi“ sunt supuşii pământeşti ai acestui Regat. Biblia a prezis: „[Regele lui Iehova] va avea supuşi de la o mare la alta şi de la Fluviu până la marginile pământului“ (Ps. 72:8). Aceştia se vor bucura de viaţă veşnică pe pământ.
Referiri la viaţa veşnică în Evanghelia după Ioan
7, 8. Despre ce speranţă i-a vorbit Isus lui Nicodim?
7 În evangheliile după Matei, Marcu şi Luca, Isus foloseşte expresia „viaţă veşnică“ în situaţiile menţionate mai înainte. Evanghelia după Ioan citează de 17 ori cuvintele lui Isus despre viaţa veşnică. În continuare vom analiza câteva contexte în care Isus s-a referit la speranţa vieţii veşnice pe pământ.
8 Din Evanghelia după Ioan aflăm că Isus aminteşte pentru prima oară viaţa veşnică într-o discuţie cu un fariseu pe nume Nicodim. Potrivit cuvintelor lui Isus, cei care vor intra în Regatul cerurilor trebuie să fie ‘născuţi din nou’. De fapt, „dacă cineva nu se naşte din apă şi din spirit, nu poate să intre în regatul lui Dumnezeu“ (Ioan 3:3–5). Apoi Isus vorbeşte despre speranţa vieţii veşnice, o speranţă pe care toţi oamenii o pot avea. (Citeşte Ioan 3:16.) Astfel, continuatorii unşi ai lui Isus speră să trăiască veşnic în cer, iar ceilalţi, pe pământ.
9. Despre ce speranţă i-a vorbit Isus unei femei samaritene?
9 După discuţia purtată cu Nicodim, Isus părăseşte Ierusalimul, călătorind în nord, spre Galileea. Pe drum, el întâlneşte o samariteană la izvorul lui Iacob, lângă oraşul Sihar, şi îi spune: „Celui ce bea din apa pe care i-o voi da eu nu-i va mai fi sete niciodată, ci apa pe care i-o voi da va deveni în el un izvor de apă care ţâşneşte ca să dea viaţă veşnică“ (Ioan 4:5, 6, 14). Apa la care se referă Isus reprezintă măsurile luate de Dumnezeu pentru ca omenirea să redobândească viaţa veşnică. Iar în cartea Revelaţia, Dumnezeu însuşi spune: „Cui îi este sete îi voi da fără plată din izvorul apei vieţii“ (Rev. 21:5, 6; 22:17). Aşadar, Isus îi vorbeşte femeii samaritene despre viaţa veşnică de care vor avea parte nu numai moştenitorii unşi ai Regatului, ci şi ceilalţi oameni care au speranţă pământească.
10. Ce le-a spus Isus împotrivitorilor săi despre viaţa veşnică?
10 Anul următor, Isus se află din nou la Ierusalim şi îl însănătoşeşte pe un om la bazinul Betzata, însă este criticat de unii iudei. Iată ce le răspunde el: „Fiul nu poate face nimic de la sine, ci numai ce îl vede pe Tatăl făcând“. După ce le spune că Tatăl ‘i-a încredinţat toată judecata Fiului’, Isus afirmă: „Cine aude cuvântul meu şi îl crede pe cel care m-a trimis are viaţă veşnică“. Apoi adaugă: „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său [al Fiului omului] şi vor ieşi afară: cei care au făcut lucruri bune, pentru o înviere a vieţii, iar cei care au practicat lucruri rele, pentru o înviere a judecăţii“ (Ioan 5:1–9, 19, 22, 24–29). Cu alte cuvinte, Isus le spune împotrivitorilor săi că el este cel numit de Dumnezeu să împlinească speranţa iudeilor de a trăi veşnic pe pământ şi că va face acest lucru înviindu-i pe morţi.
11. În ce fel cuvintele lui Isus din Ioan 6:48–51 se referă şi la speranţa vieţii veşnice pe pământ?
11 După ce Isus hrăneşte mulţimile în mod miraculos cu pâine în Galileea, mii de oameni încep să-l urmeze. Isus le vorbeşte despre un alt fel de pâine: „pâinea vieţii“. (Citeşte Ioan 6:40, 48–51.) Potrivit cuvintelor sale, ‘pâinea pe care urma să le-o dea este carnea sa’. Isus şi-a dat viaţa nu numai pentru cei care urmau să domnească împreună cu el în Regatul ceresc, ci şi „pentru viaţa lumii“, adică pentru omenirea care poate fi salvată. „Dacă cineva mănâncă din pâinea aceasta“, adică manifestă credinţă în jertfa lui Isus, „va trăi pentru totdeauna“. Într-adevăr, când Isus a vorbit despre această perspectivă, el s-a referit şi la speranţa iudeilor de a trăi veşnic pe pământ în timpul domniei lui Mesia.
12. La ce speranţă a făcut Isus referire când a spus că ‘le va da viaţă veşnică oilor sale’?
12 Mai târziu, cu ocazia Sărbătorii Dedicării ţinute la Ierusalim, Isus le spune împotrivitorilor săi: „Voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele. Oile mele ascultă glasul meu, eu le cunosc şi ele mă urmează. Eu le dau viaţă veşnică“ (Ioan 10:26–28). Vorbeşte Isus în acest caz doar despre viaţa veşnică în cer? Sau se referă şi la viaţa veşnică pe un pământ transformat în paradis? Cu puţin timp înainte, Isus le-a spus discipolilor săi următoarele: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit de cuviinţă să vă dea regatul!“ (Luca 12:32). Totuşi, cu ocazia aceleiaşi sărbători, Isus zice: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc“ (Ioan 10:16). Aşadar, când Isus le-a vorbit împotrivitorilor, el s-a referit atât la speranţa vieţii veşnice în cer, pentru ‘turma mică’, cât şi la speranţa vieţii veşnice pe pământ, pentru „alte oi“.
O speranţă care nu a trebuit să fie explicată
13. Ce a vrut Isus să spună prin cuvintele: „Vei fi cu mine în Paradis“?
13 În timpul agoniei pe stâlpul de tortură, Isus a confirmat încă o dată speranţa vieţii veşnice. Un răufăcător ţintuit alături de el l-a rugat: „Adu-ţi aminte de mine când vei ajunge în regatul tău!“. Isus i-a promis: „Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis!“ (Luca 23:42, 43). Întrucât era iudeu, acel om nu avea nevoie de nicio explicaţie cu privire la Paradis. El cunoştea speranţa vieţii veşnice pe pământ.
14. a) De unde ştim că apostolii n-au înţeles cuvintele lui Isus referitoare la speranţa cerească? b) Când au înţeles continuatorii lui Isus ce reprezintă speranţa cerească?
14 Spre deosebire de speranţa vieţii veşnice pe pământ, speranţa cerească necesita o explicaţie. Cu câtva timp înainte să moară, Isus le-a spus discipolilor că urma să meargă la cer ca să le pregătească un loc, cuvinte pe care ei nu le-au înţeles atunci. (Citeşte Ioan 14:2–5.) Cu aceeaşi ocazie, Isus i-a asigurat: „Mai am multe lucruri să vă spun, dar acum nu le puteţi purta. Însă, când va veni spiritul adevărului, el vă va călăuzi în tot adevărul“ (Ioan 16:12, 13). Când au înţeles continuatorii lui Isus ce reprezintă speranţa cerească? Numai după Penticosta din 33 e.n., când au fost unşi cu spirit sfânt pentru a fi viitori regi în cer (1 Cor. 15:49; Col. 1:5; 1 Pet. 1:3, 4). Speranţa cerească era o revelaţie, care a devenit ulterior punctul central al scrisorilor din Scripturile greceşti creştine. Dar confirmă aceste scrisori şi speranţa vieţii veşnice pe pământ?
Alte referiri biblice la speranţa vieţii veşnice pe pământ
15, 16. Cum scot în evidenţă Pavel şi Petru speranţa vieţii veşnice pe pământ?
15 În scrisoarea sa către evrei, apostolul Pavel i-a numit pe colaboratorii săi în credinţă „fraţi sfinţi, părtaşi la chemarea cerească“. Apoi, el a afirmat că Dumnezeu i-a supus lui Isus „viitorul pământ locuit“ (Evr. 2:3, 5; 3:1). În Scripturile greceşti creştine, cuvântul grecesc redat prin „pământ locuit“ se referă cu consecvenţă la pământul locuit de oameni. Prin urmare, „viitorul pământ locuit“ reprezintă un sistem nou, care va fi condus de Cristos. El va împlini atunci promisiunea lui Dumnezeu: „Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el“ (Ps. 37:29).
16 Şi apostolul Petru a fost inspirat să scrie despre viitorul omenirii: „Cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc şi sunt rezervate pentru ziua de judecată şi de distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate“ (2 Pet. 3:7). Ce anume va lua locul ‘cerurilor’ actuale, adică al guvernelor omeneşti, şi al societăţii rele din prezent? (Citeşte 2 Petru 3:13.) ‘Cerurile noi’, adică Regatul mesianic al lui Dumnezeu, şi „un pământ nou“, adică o societate dreaptă de închinători adevăraţi.
17. Cum descrie Revelaţia 21:1–4 speranţa pe care o pot avea toţi oamenii?
17 Ultima carte a Bibliei ne arată ce va însemna perfecţiunea pentru omenire. Această descriere ne umple inima de bucurie! (Citeşte Revelaţia 21:1–4.) Din cele mai vechi timpuri, oamenii fideli au sperat să redobândească perfecţiunea pierdută de Adam şi Eva. Însuşi Dumnezeu a promis în Biblie că va veni un timp când oamenii nu vor mai îmbătrâni, da, un timp când toţi oamenii vor trăi veşnic pe pământ într-un splendid paradis! Cât de mult ne întăreşte şi pe noi speranţa vieţii veşnice! (Rev. 22:1, 2)
Puteţi să explicaţi?
• Ce a vrut Isus să spună prin cuvintele „crearea din nou“?
• Despre ce i-a vorbit Isus lui Nicodim?
• Ce i-a promis Isus răufăcătorului ţintuit alături de el?
• Cum confirmă scrisoarea către evrei şi cuvintele lui Petru speranţa vieţii veşnice pe pământ?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]
Oamenii drepţi vor primi viaţă veşnică pe pământ
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 10]
Isus le-a vorbit oamenilor despre viaţa veşnică pe pământ