‘Iehova a făcut să strălucească peste ei faţa sa’

EXPRESIA chipului omenesc este dată de cei peste 30 de muşchi faciali. De pildă, este nevoie de 14 muşchi doar pentru a zâmbi! Imaginaţi-vă cum ar fi conversaţiile voastre dacă n-ar fi aceşti muşchi. Agreabile? Greu de crezut. Pentru persoanele cu deficienţe auditive însă, muşchii faciali au un rol mult mai important decât să facă agreabile conversaţiile. Expresia ce se naşte pe chip cu ajutorul lor constituie, împreună cu gesturile, un mijloc esenţial de comunicare a gândurilor şi ideilor. Mulţi oameni rămân uluiţi când află că prin limbajul mimico-gestual se pot transmite idei complexe, cu cele mai fine nuanţe.

În ultima vreme, persoane surde din întreaga lume au ajuns să vadă faţa cu cea mai frumoasă expresie. Figurativ vorbind, au ajuns să vadă ‘faţa lui Iehova’ (Plâng. 2:19). Acest lucru nu s-a întâmplat de la sine. Iehova a arătat o mare iubire faţă de surzi încă din vechime, de pe vremea naţiunii antice Israel (Lev. 19:14). Această iubire este evidentă şi în timpurile noastre, întrucât „[Dumnezeu] vrea ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului“ (1 Tim. 2:4). Dobândind cunoştinţa exactă a adevărului despre Dumnezeu, multe persoane surde au ajuns să vadă faţa Sa. Dar cum a fost posibil să-l cunoască pe Dumnezeu cei care nu pot auzi cuvântul rostit? Înainte de a răspunde la această întrebare, să încercăm să înţelegem de ce este important pentru surzi limbajul mimico-gestual, sau limbajul semnelor.

Cei ce aud cu ochii

Există multe idei eronate despre persoanele cu deficienţe auditive şi despre limbajul semnelor. În continuare vom încerca să lămurim pe scurt unele dintre acestea: surzii pot conduce maşina; citirea de pe buze poate fi un lucru foarte dificil pentru ei; limbajul semnelor nu este simplă pantomimă şi nu are nimic în comun cu sistemul Braille; nu există un limbaj mimico-gestual universal, pot exista diferenţe chiar de la o regiune la alta ale aceleiaşi ţări.

Pot surzii să citească? Deşi unii citesc bine, adevărul este că majoritatea se descurcă foarte greu. De ce? Deoarece cuvântul scris are la bază cuvântul rostit. Să ne gândim la modul în care învaţă o limbă un copil care aude. Încă de la naştere, el este înconjurat de oameni care vorbesc limba locală. În scurtă vreme, el reuşeşte să asocieze cuvinte pentru a forma propoziţii. Acest lucru se întâmplă de la sine, doar prin auzirea limbii vorbite. Când începe să citească, un copil care aude nu face altceva decât să înveţe că semnelor grafice de pe pagină le corespund sunetele şi cuvintele pe care le cunoaşte deja.

Acum imaginaţi-vă că vă aflaţi într-o ţară străină, într-o încăpere izolată fonic, cu pereţii de sticlă. N-aţi auzit niciodată limba locală.  În fiecare zi, localnicii vin la voi şi încearcă să vă vorbească prin peretele de sticlă. Nu puteţi auzi nimic din ce spun, doar vedeţi că li se mişcă buzele. Dându-şi seama că nu îi înţelegeţi, ei vă scriu pe o bucată de hârtie exact aceleaşi cuvinte pe care le-au rostit şi vi le arată, considerând că aşa se vor face înţeleşi. Ce părere aveţi? Îi veţi înţelege? Fără îndoială că, într-o astfel de situaţie, comunicarea vi se pare aproape imposibilă. De ce? Deoarece cuvintele scrise pe hârtie sunt într-o limbă pe care n-aţi auzit-o niciodată. Aceasta este de fapt situaţia în care se găsesc majoritatea celor cu deficienţe de auz.

Limbajul semnelor este mijlocul perfect de comunicare pentru surzi. Prin semne, o persoană simbolizează noţiuni în spaţiul din jurul corpului său. Mişcările pe care le face în acest spaţiu, împreună cu expresiile feţei urmează regulile gramaticale ale limbajului semnelor. Astfel se naşte un limbaj vizual prin care informaţiile sunt transmise ochilor.

De fapt, aproape orice expresie a feţei şi orice mişcare pe care o persoană surdă o face cu mâinile sau cu corpul în timp ce comunică prin semne au un înţeles anume. Mimica feţei nu este doar o modalitate de a impresiona, ci face parte din gramatica limbajului semnelor. De pildă, când este formulată o întrebare, sprâncenele ridicate indică fie o întrebare retorică, fie o întrebare la care trebuie să se răspundă cu da sau nu. Sprâncenele coborâte indică o întrebare de tipul cine?, ce?, unde?, când?, cum? sau de ce?. Anumite mişcări ale gurii indică mărimea unui obiect sau intensitatea unei acţiuni. Prin modul în care dă din cap, ridică din umeri, îşi mişcă obrajii sau clipeşte din ochi, o persoană surdă exprimă detalii şi nuanţe ale ideii pe care vrea să o transmită.

Aceste elemente combinate creează o adevărată delectare lingvistică pentru ochi. Folosind această formă de comunicare complexă, surzii care cunosc bine limbajul semnelor pot exprima orice noţiune, concretă sau abstractă, în orice stil, poetic, romantic, tehnic sau umoristic.

Publicaţiile în limbajul semnelor: un ajutor inestimabil

Când cunoştinţa despre Iehova este exprimată în limbajul semnelor, surzii pot „să audă“ mesajul şi să creadă în Cel de la care provine acest mesaj. De aceea, Martorii lui Iehova depun eforturi asidue să le predice surzilor şi să le pună la dispoziţie materiale pe care ei să le înţeleagă (Rom. 10:14). În prezent, în întreaga lume există 58 de echipe care traduc în limbajul semnelor. Datorită eforturilor lor sunt disponibile pe DVD publicaţii în 40 de limbaje ale semnelor. Dar a meritat să se facă atâtea eforturi?

Iată ce ne spune Jeremy, ai cărui părinţi sunt surzi: „Îmi amintesc că, odată, tata a stat  ore întregi în dormitor, chinuindu-se să înţeleagă câteva paragrafe ale unui articol din Turnul de veghe. La un moment dat a ieşit fericit din cameră şi mi-a spus prin semne: «Am înţeles! Am înţeles!». Şi a început să-mi explice ce înţelesese din material. Aveam numai 12 ani pe atunci. Am aruncat o privire peste paragrafe şi i-am spus prin semne: «Tati, nu cred că asta e ideea, ci . . .». Mi-a făcut semn să mă opresc şi s-a întors în cameră ca să descifreze singur sensul textului scris. Nu voi uita niciodată dezamăgirea ce i se citea pe faţă, dar şi cât de mult l-am admirat pentru perseverenţa lui. Acum însă, când are publicaţiile în limbajul semnelor pe DVD, înţelege mult mai bine informaţiile. I se luminează chipul când îşi exprimă sentimentele pe care le are faţă de Iehova! Pentru mine asta înseamnă foarte mult“.

Un cuplu de Martori a luat legătura cu Jessenia, o tânără surdă din Chile. Cu permisiunea mamei acesteia, i-au arătat Cartea mea cu relatări biblice pe DVD în limbajul chilian al semnelor. Iată ce-au spus ei despre reacţia Jesseniei la vizionarea DVD-ului: „Jessenia a început să râdă fericită, dar apoi i-au dat lacrimile. Când mama ei a întrebat-o de ce plânge, a răspuns că-i plăcea foarte mult ceea ce vedea. Atunci mama şi-a dat seama că Jessenia înţelegea tot ce viziona pe DVD“.

O femeie surdă dintr-o zonă rurală din Venezuela avea un copil şi era însărcinată cu al doilea. Din cauza situaţiei financiare, ea şi soţul ei hotărâseră de comun acord ca ea să facă avort. Fără să ştie nimic din toate acestea, Martorii lui Iehova au trecut pe la ei şi le-au arătat pe DVD lecţia 12 din broşura Ce pretinde Dumnezeu de la noi?, în limbajul venezuelean al semnelor. În această lecţie este prezentat punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la avort şi la omucidere. Mai târziu, soţia le-a spus Martorilor cât de recunoscătoare era pentru că studiaseră această lecţie. Ei au decis să păstreze copilul. Da, viaţa unui copil a fost salvată datorită unei publicaţii în limbajul semnelor pe DVD!

Lorraine, o Martoră cu deficienţe de auz, îşi aminteşte: „Studierea Bibliei a fost pentru mine ca aranjarea pieselor unui puzzle uriaş. Aveam multe goluri, piese lipsă, în înţelegerea imaginii de ansamblu. Însă, de când avem la dispoziţie atât de multe materiale biblice în limbajul semnelor, golurile s-au umplut“. Un alt frate surd, George, care este Martor de 38 de ani, spune: „Capacitatea de a înţelege un lucru îţi dă în mod incontestabil respect de sine şi încredere. DVD-urile în limbajul semnelor m-au ajutat cel mai mult să progresez din punct de vedere spiritual“.

„O întrunire în limba mea!“

Pe lângă faptul că pun la dispoziţie materiale în limbajul semnelor, Martorii lui Iehova au înfiinţat congregaţii care ţin întrunirile  în acest limbaj. În prezent, în lume există peste 1 100 de congregaţii de limbajul semnelor. Adevărurile Bibliei le sunt prezentate persoanelor surde în limba lor, potrivit modului în care gândesc, arătându-se astfel respect faţă de cultura şi modul lor de viaţă.

Ce a însemnat pentru persoanele cu surditate înfiinţarea acestor congregaţii? Să ne gândim, de pildă, la Cyril, care s-a botezat ca Martor al lui Iehova în 1955. Ani la rând a studiat cum a putut el mai bine publicaţiile tipărite şi a asistat cu regularitate la întrunirile creştine. Uneori, programele erau interpretate în limbajul semnelor, alteori nu. Când nu era niciun interpret disponibil, fraţi iubitori din congregaţie încercau să-l ajute să înţeleagă programul scriindu-i pe o foaie ceea ce se spunea de la pupitru. Abia după 34 de ani, în 1989, s-a înfiinţat în oraşul New York prima congregaţie de limbajul semnelor din Statele Unite; Cyril a devenit membru al acesteia. Care au fost sentimentele lui? „Parcă ieşeam la lumină . . . dintr-un tunel întunecos. În sfârşit asistam la o întrunire în limba mea!“

Congregaţiile de limbajul semnelor sunt locuri unde persoane surde se întrunesc cu regularitate pentru a învăţa despre Dumnezeu şi pentru a-i aduce închinare. Sunt locuri unde slujitorii lui Dumnezeu îşi fac prieteni şi găsesc încurajare. Într-o lume în care surzii sunt izolaţi social din cauza barierelor lingvistice, aceste congregaţii sunt oaze ale comunicării şi ale prieteniei. Aici persoanele cu deficienţe de auz pot să înveţe, să progreseze pe plan spiritual şi să facă mai mult în serviciul pentru Iehova. Mulţi Martori surzi slujesc ca evanghelizatori cu timp integral. Unii chiar s-au mutat în alte ţări pentru a-i ajuta pe surzi să înveţe despre Iehova. Mulţi bărbaţi creştini surzi au devenit învăţători, organizatori şi păstori eficienţi şi s-au calificat astfel pentru diferite responsabilităţi în congregaţie.

În Statele Unite există peste 100 de congregaţii de limbajul semnelor şi aproximativ 80 de grupe. În Brazilia există aproximativ 300 de congregaţii şi peste 400 de grupe. În Mexic sunt aproape 300 de congregaţii, iar în Rusia peste 30 de congregaţii şi 113 grupe. Acestea sunt doar câteva cifre care arată creşterea înregistrată la nivel mondial.

Martorii lui Iehova organizează şi congrese în limbajul semnelor. Anul trecut, în lume s-au ţinut peste 120 de congrese în diferite limbaje mimico-gestuale. Astfel, Martorii surzi simt că fac parte dintr-o familie mondială creştină care beneficiază de hrană spirituală la timpul potrivit.

Un frate surd pe nume Leonard, care este Martor de peste 25 de ani, relatează: „Am ştiut întotdeauna că Iehova este adevăratul Dumnezeu, însă nu înţelesesem clar de ce permite suferinţa. Uneori eram chiar supărat pe el. Dar, cu ocazia unui congres de district în limbajul semnelor, am înţeles în sfârşit controversele implicate. După tema respectivă, soţia mi-a dat un cot şi m-a întrebat: «Acum eşti mulţumit?». Am putut răspunde din toată inima că da! Sunt fericit că în toţi aceşti 25 de ani am rămas lângă Iehova. L-am iubit întotdeauna, dar nu l-am înţeles pe deplin. Astăzi însă îl înţeleg!“.

Profund recunoscători

Ce văd cei surzi pe faţa lui Iehova când învaţă despre el? Văd iubire, compasiune, dreptate, loialitate, bunătate iubitoare şi multe alte calităţi atrăgătoare.

Martorii surzi din întreaga lume văd faţa lui Iehova şi vor continua să o vadă şi mai clar. Din iubire pentru cei surzi, ‘Iehova face să strălucească peste ei faţa sa’ (Num. 6:25). Cât de recunoscători sunt aceşti fraţi şi surori cu deficienţe de auz că au ajuns să-l cunoască pe Iehova!

[Legenda fotografiilor de la paginile 24, 25]

La nivel mondial există peste 1 100 de congregaţii de limbajul semnelor

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Faţa lui Iehova a strălucit cu mare putere în teritoriul de limbajul semnelor