Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să evităm distragerile în această „zi de veşti bune“

Să evităm distragerile în această „zi de veşti bune“

Să evităm distragerile în această „zi de veşti bune“

CEI patru leproşi se gândeau ce să facă. Stătuseră la poarta oraşului, însă nimeni nu le dăduse nimic. Din cauza asediului sirienilor, în Samaria era mare foamete. Alimentele se vindeau la preţuri exorbitante. Se auzise chiar de un caz de canibalism. Prin urmare, n-avea niciun rost să intre în oraş (2 Regi 6:24–29).

„De ce nu ne-am duce în tabăra sirienilor?“, s-au gândit ei. „N-avem nimic de pierdut.“ Şi chiar în seara aceea, la adăpostul întunericului, au pornit spre tabăra sirienilor. Când au ajuns acolo, era o linişte neobişnuită. Nicio santinelă nu se afla la post. Caii şi măgarii erau legaţi, dar prin preajmă nu se vedea niciun soldat. Leproşii s-au uitat atunci într-un cort: nu era nici ţipenie de om, însă au găsit mâncare şi băutură din abundenţă. Dar cum de era tabăra pustie? În mod miraculos, Iehova făcuse ca sirienii să audă zgomotul unei mari armate. Crezând că sunt atacaţi, aceştia o luaseră la fugă şi lăsaseră totul în urma lor. Aşadar, leproşii, după ce au mâncat pe săturate, au luat din cort tot ce le-a poftit inima: aur, argint, veşminte şi alte obiecte de valoare. S-au dus să le ascundă şi s-au întors să ia şi alte lucruri.

În cele din urmă însă şi-au amintit de locuitorii Samariei, care mureau de foame, şi au început să aibă mustrări de conştiinţă. Ei şi-au spus unul altuia: „Nu e bine ce facem. Ziua aceasta este o zi de veşti bune!“. Atunci s-au întors în grabă în oraş pentru a anunţa vestea bună despre ceea ce găsiseră în tabăra sirienilor (2 Regi 7:1–11).

Şi noi trăim într-o „zi de veşti bune“. Când a vorbit despre „semnul . . . încheierii acestui sistem“, Isus a menţionat un aspect remarcabil: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul“ (Mat. 24:3, 14). Cum ar trebui să ne influenţeze cunoaşterea acestui lucru?

Să nu ne lăsăm distraşi de îngrijorări şi de preocupări personale

Entuziasmaţi de ceea ce găsiseră, cei patru leproşi au uitat pentru moment de locuitorii Samariei, gândindu-se numai la propriul folos. Am putea ajunge şi noi într-o situaţie asemănătoare? ‘Lipsurile de alimente’ constituie o parte a semnului complex ce marchează încheierea acestui sistem (Luca 21:7, 11). Isus le-a dat discipolilor săi următorul avertisment: „Fiţi atenţi la voi înşivă ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu mâncare şi băutură în exces şi cu îngrijorările vieţii“ (Luca 21:34). Aşadar, să fim atenţi ca nu cumva îngrijorările vieţii cotidiene să ne facă să pierdem din vedere faptul că trăim într-o „zi de veşti bune“.

În plus, să ne gândim la exemplul unei creştine pe nume Blessing. Ea nu s-a lăsat distrasă de preocupări personale. În timp ce şi-a făcut studiile a slujit ca pionieră. În cele din urmă s-a căsătorit cu un betelist şi a devenit membră a familiei Betel din Benin. Ea spune: „Lucrez la curăţenie şi îmi place mult această repartiţie“. Blessing poate privi cu satisfacţie în urmă, la cei 12 ani petrecuţi în serviciul cu timp integral, fiind fericită că n-a pierdut din vedere faptul că trăim într-o „zi de veşti bune“.

Să fim atenţi la lucrurile care consumă timp

Când a trimis 70 de discipoli să predice, Isus a spus: „Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l pe Stăpânul secerişului să scoată lucrători la secerişul său“ (Luca 10:2). Aşa cum orice întârziere în timpul secerişului poate însemna pierderea unei părţi din recoltă, tot aşa neglijarea lucrării de predicare poate însemna pierderea unor vieţi preţioase. Isus a adăugat: „Pe drum să nu îmbrăţişaţi pe nimeni în semn de salut“ (Luca 10:4). Termenul grecesc redat în verset prin „salut“ nu se referă doar la adresarea unui simplu „bună ziua“. Acesta se poate referi şi la îmbrăţişările şi la lungile conversaţii prilejuite de întâlnirea a doi prieteni. Astfel, Isus şi-a îndemnat continuatorii să nu se lase distraşi de activităţi inutile, ci să-şi folosească timpul cu înţelepciune. Mesajul despre Regat trebuia predicat urgent.

Să ne gândim cât timp se poate pierde cu lucruri neînsemnate. Ani de zile, televizorul a fost cel mai mare hoţ de timp. Dar ce putem spune despre telefonul mobil şi despre calculator? Un sondaj efectuat în rândul a 1 000 de adulţi din Marea Britanie a dezvăluit că „britanicul petrece zilnic 88 de minute vorbind la telefonul fix, alte 62 de minute vorbind la telefonul mobil, 53 de minute scriind e-mail-uri şi 22 de minute scriind SMS-uri“. Aceste minute însumate reprezintă de peste două ori timpul pe care-l petrece zilnic un pionier auxiliar în lucrarea de predicare! Tu cât timp petreci de obicei pentru a comunica prin aceste mijloace?

Ernst şi Hildegard Seliger, care, împreună, au stat peste 40 de ani în lagăre de concentrare naziste şi în închisori comuniste, au fost atenţi să-şi folosească timpul cu înţelepciune. După eliberare, au slujit ca pionieri până când şi-au încheiat cursa pământească.

Mulţi au dorit să corespondeze cu familia Seliger. Acest lucru ar fi însemnat ca Ernst şi Hildegard să petreacă cea mai mare parte a zilei citind şi scriind scrisori. Cu toate acestea, ei au dat prioritate serviciului pentru Iehova.

Desigur, tuturor ne place să comunicăm cu cei dragi, lucru cât se poate de firesc. Iar o variaţie în rutina zilnică prin efectuarea unor activităţi sănătoase este bine-venită. Totuşi, dăm dovadă de înţelepciune dacă în această „zi de veşti bune“ ţinem sub control activităţile care consumă timp.

Să predicăm temeinic vestea bună

Este extraordinar să trăieşti într-o „zi de veşti bune“! De aceea, să nu ne lăsăm distraşi de niciun lucru, aşa cum s-au lăsat distraşi la început cei patru leproşi. Ei au recunoscut: „Nu e bine ce facem“. În ce ne priveşte, „nu e bine“ să permitem ca preocupările personale sau activităţile care consumă timp să ne împiedice să participăm din plin la lucrarea de predicare.

În acest sens, avem un excelent exemplu. Privind retrospectiv la cei 20 de ani pe care îi petrecuse până atunci în predicare, apostolul Pavel a scris: „Am predicat temeinic vestea bună despre Cristosul“ (Rom. 15:19). Pavel nu a permis niciunui lucru să-i slăbească zelul. Să predicăm şi noi cu zel neobosit mesajul despre Regat în această „zi de veşti bune“!

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Blessing nu a permis ca preocupările personale să o împiedice să-i slujească lui Iehova cu timp integral

[Legenda fotografiei de la pagina 29]

Fratele şi sora Seliger şi-au folosit timpul cu înţelepciune