Salt la conţinut

Salt la cuprins

Să fim ascultători şi curajoşi asemenea lui Cristos

Să fim ascultători şi curajoşi asemenea lui Cristos

Să fim ascultători şi curajoşi asemenea lui Cristos

„Curaj! Eu am învins lumea.“ (IOAN 16:33)

1. În ce măsură a ascultat Isus de Dumnezeu?

ISUS CRISTOS a înfăptuit întotdeauna voinţa lui Dumnezeu. El a fost ferm hotărât să asculte de Tatăl său ceresc şi nu s-a gândit nicio clipă să-i nesocotească poruncile (Ioan 4:34; Evr. 7:26). Însă multe situaţii prin care a trecut când a fost pe pământ i-au pus la încercare ascultarea. Încă de la începutul serviciului său de predicare, duşmanii lui, inclusiv Satan, au încercat să-l convingă, să-l forţeze sau să-l determine prin viclenie să nu mai fie fidel (Mat. 4:1–11; Luca 20:20–25). Aceşti duşmani i-au provocat multă suferinţă fizică şi mult zbucium sufletesc. În cele din urmă, l-au omorât pe un stâlp de tortură (Mat. 26:37, 38; Luca 22:44; Ioan 19:1, 17, 18). În pofida suferinţei imense, Isus a rămas ascultător în toate încercările. Da, a fost „ascultător până la moarte“. (Citeşte Filipeni 2:8.)

2, 3. Ce putem învăţa din faptul că Isus a fost ascultător în pofida suferinţelor îndurate?

2 Trăind ca om pe pământ, Isus a învăţat noi faţete ale ascultării (Evr. 5:8). S-ar fi putut crede că Isus nu mai avea nimic de învăţat despre ce înseamnă a-i sluji lui Iehova. La urma urmei, el se bucurase de asociere strânsă cu Iehova timp de milenii şi fusese „meşter iscusit“ alături de Dumnezeu la crearea tuturor lucrurilor (Prov. 8:30). Totuşi, perseverând în credinţă ca om în pofida suferinţelor îndurate, el şi-a dovedit integritatea absolută. Isus s-a apropiat astfel şi mai mult de Tatăl său. Aşadar, ce putem învăţa din experienţa sa ca om?

3 Deşi a fost un om perfect, pentru a rămâne perfect ascultător Isus nu s-a bizuit pe propriile forţe. El i-a cerut ajutor în rugăciune lui Dumnezeu. (Citeşte Evrei 5:7.) Pentru a rămâne ascultători, şi noi trebuie să fim umili şi să-i cerem întotdeauna ajutor în rugăciune lui Dumnezeu. De aceea, apostolul Pavel i-a sfătuit pe creştini: „Păstraţi în voi acest mod de gândire care era şi în Cristos Isus“; el „s-a umilit şi a fost ascultător până la moarte“ (Filip. 2:5–8). Prin modul său de viaţă, Isus a dovedit că oamenii pot fi ascultători chiar şi într-o lume rea. Este adevărat, Isus a fost perfect, dar ce se poate spune despre noi, oamenii imperfecţi?

Ascultători în pofida imperfecţiunii

4. Ce presupune faptul că am fost creaţi cu voinţă liberă?

4 Când i-a creat pe Adam şi pe Eva, Dumnezeu i-a înzestrat cu inteligenţă şi cu voinţă liberă. Fiind descendenţii lor, şi noi avem libertate de alegere. Aceasta înseamnă că putem alege să facem binele sau răul. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege să ascultăm sau nu de el. Însă o libertate atât de mare presupune o responsabilitate la fel de mare. Într-adevăr, deciziile noastre de ordin moral înseamnă viaţă sau moarte pentru noi. În plus, ele îi afectează pe cei din jurul nostru.

5. Ce luptă avem de dus cu toţii, şi cum putem ieşi învingători?

5 Din cauza imperfecţiunii moştenite, avem tendinţa de a fi neascultători. Nu ne este întotdeauna uşor să ascultăm de legile lui Dumnezeu. Pavel a avut şi el de luptat cu această tendinţă înnăscută. El a scris: „Văd în mădularele mele o altă lege, care poartă război împotriva legii minţii mele şi mă ţine captiv sub legea păcatului care este în mădularele mele“ (Rom. 7:23). Desigur, ne este mai uşor să ascultăm când lucrul acesta nu presupune sacrificii, suferinţe sau neplăceri. Dar ce facem când în noi se dă o luptă între dorinţa de a asculta şi „dorinţa cărnii [şi] dorinţa ochilor“? Aceste dorinţe greşite se nasc în inima noastră din cauza imperfecţiunii şi a influenţei pe care o exercită „spiritul lumii“ (1 Ioan 2:16; 1 Cor. 2:12). Ele pot fi foarte puternice! Pentru a ne putea împotrivi lor, trebuie ‘să ne pregătim inima’ înainte de a ne confrunta cu o situaţie dificilă sau cu o tentaţie. Totodată, trebuie să fim ferm hotărâţi să ascultăm de Iehova indiferent ce s-ar întâmpla (Ps. 78:8). În Biblie găsim multe exemple de persoane care au reuşit să rămână ascultătoare pentru că şi-au pregătit inima (Ezra 7:10; Dan. 1:8).

6, 7. Cum ne poate ajuta studiul personal să facem alegeri înţelepte? Daţi un exemplu.

6 O modalitate de a ne pregăti inima este studierea cu sârguinţă a Bibliei şi a publicaţiilor bazate pe Biblie. Imaginează-ţi că te afli în următoarea situaţie. Este seara programată pentru studiul tău personal. Tocmai te-ai rugat ca Iehova să te ajute prin spiritul sfânt să aplici ceea ce înveţi din Cuvântul său. Pentru seara următoare ai în plan să te uiţi la un film. Ai auzit numai comentarii pozitive despre el, dar ştii că are şi unele scene imorale şi violente.

7 Meditezi la sfatul lui Pavel din Efeseni 5:3: „Fornicaţia şi necurăţia de orice fel sau lăcomia nici să nu fie amintite printre voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi“. Îţi aminteşti şi de sfatul lui Pavel din Filipeni 4:8. (Citeşte.) În timp ce meditezi la aceste sfaturi inspirate, te întrebi: „Dacă mi-aş expune cu bună ştiinţă mintea şi inima la astfel de programe, aş mai putea spune că urmez exemplul lui Isus, care a ascultat cu stricteţe de Dumnezeu?“. Aşadar, ce vei face? Te vei mai uita la acel film?

8. De ce trebuie să păstrăm standarde morale şi spirituale înalte?

8 Ar fi o mare greşeală să ne coborâm standardele morale şi spirituale, gândindu-ne probabil că suntem suficient de puternici pentru a nu ne lăsa influenţaţi de tovărăşiile rele, care pot lua şi forma divertismentelor cu conţinut violent sau imoral. Dimpotrivă, trebuie să ne ocrotim pe noi şi pe copiii noştri de influenţele corupătoare ale spiritului lui Satan. Utilizatorii de calculatoare fac tot posibilul să-şi protejeze echipamentul de viruşi, care ar putea distruge datele, ar putea afecta funcţionarea aparatului sau chiar ar putea prelua controlul asupra acestuia pentru a virusa şi alte calculatoare. Să fim oare mai puţin vigilenţi când e vorba de a ne proteja pe noi înşine de ‘maşinaţiile’ lui Satan? (Ef. 6:11)

9. De ce trebuie să fim hotărâţi să ascultăm de Iehova în fiecare zi?

9 Aproape zilnic avem de făcut alegeri prin care arătăm dacă dorim sau nu să acţionăm potrivit normelor lui Iehova. Pentru a fi salvaţi, trebuie să ascultăm de Dumnezeu şi să respectăm principiile sale drepte. Dacă urmăm exemplul lui Cristos de ascultare chiar „până la moarte“, dovedim că avem o credinţă autentică, iar Iehova ne va răsplăti pentru fidelitatea noastră. Iată ce a promis Isus: „Cel care va persevera până la sfârşit, acela va fi salvat“ (Mat. 24:13). Desigur, lucrul acesta pretinde din partea noastră acelaşi curaj de care a dat dovadă Isus (Ps. 31:24).

Isus, cel mai mare exemplu de curaj

10. La ce presiuni suntem supuşi, şi ce ar trebui să facem?

10 Întrucât trăim în mijlocul oamenilor din lume, avem nevoie de curaj ca să nu ne lăsăm influenţaţi de atitudinile şi de conduita lor. Creştinii sunt supuşi la presiuni de ordin moral, social, economic şi religios, care i-ar putea face să se abată de la căile drepte ale lui Iehova. Mulţi întâmpină opoziţie în familie. În unele ţări, instituţiile de învăţământ promovează cu tot mai multă insistenţă teoria evoluţiei, iar ateismul câştigă din ce în ce mai mulţi adepţi. Având în vedere toate aceste presiuni, nu putem sta pasivi. Trebuie să întreprindem acţiuni concrete pentru a nu ceda şi pentru a ne ocroti spiritualitatea. Din exemplul lui Isus învăţăm cum putem ieşi învingători în această luptă.

11. Cum ne ajută meditarea la exemplul lui Isus să avem mai mult curaj?

11 Isus le-a spus discipolilor săi: „În lume veţi avea necazuri, dar curaj! Eu am învins lumea“ (Ioan 16:33). El nu a cedat niciodată influenţelor lumii. Nu a permis niciodată ca lumea să-l împiedice să-şi îndeplinească misiunea de a predica sau să-l determine să-şi coboare standardele în ce priveşte închinarea şi conduita. Nici noi nu ar trebui să permitem acest lucru. Într-o rugăciune, Isus a spus despre discipolii săi: „Ei nu fac parte din lume, aşa cum nici eu nu fac parte din lume“ (Ioan 17:16). Studierea exemplului de curaj al lui Cristos şi meditarea la acest exemplu ne ajută să avem curajul necesar pentru a ne păstra separaţi de lume.

Să învăţăm curajul de la Isus

12–14. Daţi exemple de situaţii în care Isus a dovedit curaj.

12 Isus a dat dovadă de mare curaj pe tot parcursul serviciului său pământesc. Exercitându-şi autoritatea pe care o avea ca Fiu al lui Dumnezeu, fără teamă el „a intrat în templu, i-a aruncat afară pe toţi cei care vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi băncile celor care vindeau porumbei“ (Mat. 21:12). În noaptea dinaintea morţii sale, când soldaţii au venit să-l aresteze, el a ieşit plin de curaj în faţă pentru a-i proteja pe discipoli şi a zis: „Dacă pe mine mă căutaţi, lăsaţi-i pe aceştia să plece“ (Ioan 18:8). Apoi i-a spus lui Petru să lase sabia la o parte, arătând astfel că el nu se bizuia pe arme propriu-zise, ci pe Iehova (Ioan 18:11).

13 Isus i-a demascat fără teamă pe învăţătorii falşi, lipsiţi de iubire, din zilele sale, precum şi învăţăturile lor false. „Vai de voi, scribi şi farisei, ipocriţilor! Pentru că voi închideţi regatul cerurilor înaintea oamenilor“, le-a spus el. „[Voi] neglijaţi lucrurile mai importante ale Legii: dreptatea, îndurarea şi fidelitatea. . . . Voi curăţaţi partea din afară a paharului şi a farfuriei, dar pe dinăuntru sunt pline de jaf şi necumpătare.“ (Mat. 23:13, 23, 25) Discipolii lui Isus aveau nevoie de acelaşi curaj deoarece conducătorii religioşi urmau să-i persecute şi pe ei, iar pe unii aveau să-i omoare (Mat. 23:34; 24:9).

14 Isus i-a înfruntat plin de curaj chiar şi pe demoni. Odată a întâlnit un om posedat de demoni pe care nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanţuri. Fără nicio ezitare, Isus a expulzat numeroşii demoni care puseseră stăpânire pe acel om (Mar. 5:1–13). În prezent, Dumnezeu nu le-a dat creştinilor puterea de a înfăptui astfel de miracole. Totuşi, în lucrarea de predicare şi de predare, şi noi avem de luptat împotriva lui Satan, care ‘le-a orbit mintea celor necredincioşi’ (2 Cor. 4:4). Armele noastre, asemenea armelor lui Isus, „nu sunt carnale, ci sunt pline de putere, datorită lui Dumnezeu, ca să răstoarne fortificaţii“, sau concepţii religioase false adânc înrădăcinate (2 Cor. 10:4). Din exemplul lui Isus învăţăm şi cum să mânuim aceste arme.

15. Ce a stat la baza curajului lui Isus?

15 Acţiunile curajoase ale lui Isus nu au fost acte de bravadă, ci fapte de credinţă. La fel trebuie să fie şi acţiunile noastre (Mar. 4:40). Însă cum putem dobândi o credinţă autentică? Exemplul lui Isus ne ajută şi în această privinţă. Isus avea o cunoştinţă temeinică din Scripturi şi o încredere absolută în ele. Arma lui a fost nu o sabie propriu-zisă, ci sabia spiritului, Cuvântul lui Dumnezeu. El a făcut în repetate rânduri referire la Scripturi pentru a-şi susţine învăţăturile. Deseori, el a spus: „Este scris“, şi anume în Cuvântul lui Dumnezeu. *

16. Cum ne putem întări credinţa?

16 Aşadar, cum ne putem clădi o credinţă care să reziste încercărilor ce se abat inevitabil asupra celor ce devin discipoli ai lui Cristos? Trebuie să citim şi să studiem Biblia zilnic şi să participăm la întrunirile creştine, hrănindu-ne mintea cu adevărurile ce constituie fundamentul credinţei (Rom. 10:17). De asemenea, trebuie să medităm, sau să reflectăm profund, la ceea ce învăţăm, permiţând acestor adevăruri să pătrundă adânc în inima noastră. Doar o credinţă vie ne va îndemna să acţionăm curajos (Iac. 2:17). În plus, trebuie să ne rugăm pentru spirit sfânt, deoarece credinţa face parte din rodul spiritului (Gal. 5:22).

17, 18. Cum a dovedit curaj o tânără Martoră la şcoală?

17 O soră tânără pe nume Kitty a înţeles din proprie experienţă cum poate credinţa autentică să insufle curaj. De mică ştia că nu trebuie să-i fie „ruşine cu vestea bună“ la şcoală şi dorea sincer să le depună mărturie colegilor (Rom. 1:16). În fiecare an îşi propunea să le vorbească altora despre vestea bună, dar nu reuşea fiindcă îi lipsea curajul. Spre sfârşitul adolescenţei a mers la altă şcoală. „De data asta am să-mi iau revanşa pentru toate ocaziile pe care le-am lăsat să treacă“, şi-a zis ea. Kitty s-a rugat pentru curaj, tact şi o ocazie potrivită.

18 În prima zi de şcoală, elevilor li s-a cerut să se prezinte. Câţiva au menţionat religia în care crescuseră, adăugând însă că nu o practicau. Kitty şi-a dat seama că aceasta era ocazia pentru care se rugase. Când i-a venit rândul, a spus plină de curaj: „Sunt Martoră a lui Iehova şi mă ghidez în viaţă după normele morale şi spirituale prezentate în Biblie“. În timp ce vorbea, unii colegi zâmbeau ironic. Dar alţii au ascultat-o cu atenţie şi mai târziu i-au pus unele întrebări. Profesorul a lăudat-o în faţa colegilor pentru convingerea cu care şi-a susţinut credinţa. Kitty este foarte fericită că a învăţat din exemplul de curaj al lui Isus.

Să arătăm credinţă şi curaj asemenea lui Cristos

19. a) Ce înseamnă a avea credinţă autentică? b) Cum putem să-i bucurăm inima lui Iehova?

19 Apostolii au înţeles şi ei că acţiunile lor curajoase trebuie să aibă la bază credinţa. Ei i-au cerut lui Isus: „Dă-ne mai multă credinţă“. (Citeşte Luca 17:5, 6.) A avea credinţă autentică înseamnă mai mult decât a crede că Dumnezeu există. Înseamnă a dezvolta relaţii strânse, bazate pe încredere, cu Iehova, asemenea relaţiilor dintre un copilaş şi tatăl său bun şi iubitor. Solomon a scris sub inspiraţie divină: „Fiul meu, dacă inima ta va deveni înţeleaptă, inima mea se va bucura. Rinichii mei vor exulta când buzele tale vor vorbi ce este drept“ (Prov. 23:15, 16). Şi noi îi bucurăm inima lui Iehova când susţinem plini de curaj principiile sale drepte, iar lucrul acesta ne dă şi mai mult curaj. Aşadar, să urmăm întotdeauna exemplul lui Isus, susţinând plini de curaj dreptatea!

[Notă de subsol]

Puteţi explica?

• Ce ne va ajuta să rămânem ascultători în pofida imperfecţiunii?

• Ce are la bază credinţa autentică, şi cum ne ajută aceasta să fim curajoşi?

• De ce este important să fim ascultători şi să manifestăm curaj ca al lui Cristos?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

‘Îţi pregăteşti inima’ pentru a te împotrivi tentaţiilor?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Curajul lui Isus a avut la bază credinţa. Şi tu poţi dovedi un astfel de curaj