V-aţi întrebat vreodată?

Cu ce scop s-a efectuat recensământul în timpul căruia Isus s-a născut la Betleem?

În armonie cu Evanghelia lui Luca, când Cezar August a ordonat efectuarea unui recensământ pe tot cuprinsul Imperiului Roman, ‘toţi oamenii s-au dus să se înregistreze, fiecare în oraşul lui’ (Luca 2:1–3). Oraşul natal al lui Iosif, tatăl adoptiv al lui Isus, era Betleemul. Iosif şi Maria s-au supus decretului dat de împăratul roman şi s-au dus la Betleem, unde s-a născut Isus. Aceste înregistrări facilitau strângerea taxelor şi înrolarea în serviciul militar.

În 30 î.e.n., când romanii au cucerit Egiptul, recensământul era o practică veche aici. Potrivit erudiţilor, romanii au adoptat sistemul egiptean de înregistrare a populaţiei, introducând proceduri similare în celelalte provincii ale imperiului.

O dovadă în acest sens este edictul din 104 e.n., promulgat de guvernatorul roman al Egiptului. Într-un exemplar al acestui edict, păstrat în prezent la Biblioteca Britanică, scrie următoarele: „Gaius Vibius Maximus, prefect al Egiptului (declară): Văzând că a sosit timpul pentru recensământul din casă în casă, trebuie să-i obligăm pe toţi cei care, dintr-un motiv sau altul, nu locuiesc în districtele lor să se întoarcă la casele lor, pentru a se supune ordinului de înregistrare şi pentru a se ocupa cu sârguinţă de cultivarea pământurilor lor“.

De ce s-a gândit Iosif să-i dea Mariei un certificat de divorţ, dacă ei erau doar logodiţi?

În conformitate cu Evanghelia lui Matei, Iosif a aflat că Maria rămăsese însărcinată în timp ce „îi era promisă în căsătorie lui“, dar înainte de căsătoria lor. Neştiind că Maria era însărcinată „prin spiritul sfânt“, Iosif a crezut probabil că îi fusese infidelă şi, prin urmare, a vrut să divorţeze de ea (Matei 1:18–20).

La evrei, cuplurile logodite erau considerate ca şi căsătorite. Însă numai după ceremonia de nuntă cei doi locuiau împreună ca soţ şi soţie. Logodna era un angajament foarte serios. Dacă cei doi nu se căsătoreau, fie din cauză că mirele se răzgândea, fie din alte motive întemeiate, tânăra nu se putea căsători decât după ce primea un certificat de divorţ. Dacă logodnicul unei femei murea înainte de căsătorie, aceasta era considerată văduvă. De asemenea, în cazul în care logodnica unui bărbat comitea fornicaţie, ea era considerată adulteră şi era condamnată la moarte (Deuteronomul 22:23, 24).

După cât se pare, Iosif s-a gândit la consecinţele pe care le-ar fi suportat Maria dacă ar fi făcut-o de ruşine în public. Deşi se simţea obligat să prezinte situaţia înaintea autorităţilor de drept, Iosif a dorit să o ocrotească pe Maria şi să evite un scandal. De aceea, a hotărât să divorţeze de ea în secret, ştiind că, dacă o mamă singură avea un certificat de divorţ, putea dovedi că fusese căsătorită.

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Edict pentru recensământul efectuat din ordinul guvernatorului roman al Egiptului, 104 e.n.

[Provenienţa fotografiei]

© The British Library Board, toate drepturile rezervate (P.904)